La fostul Colegiu Tehnic Forestier Piatra-Neamț (acum structură a Colegiului Tehnic de Transporturi), pasiunea pentru lemn se simte într-un fel anume. Lemnul nu este doar o materie primă, ci poate deveni un drum în viață. Iar doi dintre elevii de clasa a XII-a, Florin Iordache și Vlad Onu, sunt dovada că talentul, susținut de muncă și pasiune, poate transforma munca în atelier într-o rampă de lansare. Au parcurs un drum care duce până la etapa națională a Olimpiadei Fabricarea produselor din lemn.
Florin nu este la prima performanță. După ce anul trecut, când era în clasa a XI-a, a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, anul acesta a revenit cu aceeași determinare și a obținut locul al II-lea, cu media 9,10.
„Pasiunea mea a început în familie”, spune el, povestind despre părinții săi, care lucrează în domeniul mobilei. Experiența de anul trecut i-a dat încredere, dar și motivația de a merge mai departe. „Pregătirea a fost constantă, însă în ultima lună am intensificat ritmul, alături de domnul profesor Constantin Dunăre, care ne-a ghidat pas cu pas”.
La rândul său, Vlad Onu vine cu energia surprizei. Dacă anul trecut nu a ajuns la națională, anul acesta a schimbat complet ecuația: locul I la etapa județeană, cu 9,20.
„Totul a început în copilărie, alături de bunicul meu, care lucrează în acest domeniu”, povestește Vlad. Lemnul i-a devenit familiar înainte de a deveni disciplină de studiu. Participarea la olimpiadă a fost, pentru el, o provocare personală: „Am vrut să văd cât de bun sunt și să-mi testez limitele”.
Pentru amândoi, competiția a fost o confirmare. Etapa județeană nu a inclus o probă practică, însă adevărata provocare îi așteaptă la națională, acolo unde îndemânarea va vorbi la fel de mult ca teoria.
„Răbdarea și imaginația contează”, spune Vlad fără ezitare. „Mai ales răbdarea cu tine însuți”. Florin crede că: „Îndemânarea și creativitatea sunt esențiale”.
În atelier, alegerea materialului spune deja o poveste: molidul, ușor și prietenos, sau stejarul, dur și elegant. Iar dincolo de tradiție, tehnologia își face loc: fierăstraie circulare, CNC-uri, utilaje moderne care transformă ideile în obiecte precise.
Ambii elevi subliniază un lucru esențial: designul nu este un detaliu, ci sufletul produsului: „Prin design atragi clientul”, spune Vlad. „Este cea mai importantă parte”, subliniază Florin.
Nu întâmplător, amândoi își văd viitorul în zona de proiectare. Vlad visează să urmeze o facultate de design de produs la Brașov și, într-o zi, să aibă propria firmă de mobilă. Florin își dorește să devină proiectant într-o fabrică, după finalizarea studiilor.
La întrebarea despre obiectele pe care și-ar dori să le realizeze, răspunsurile spun totul despre ei. Vlad ar construi un stadion de fotbal în miniatură – un proiect care îmbină pasiunea pentru sport cu precizia lucrului manual, iar Florin ar alege un obiect mai personal: un birou proiectat chiar de el, poate primul pas spre viitoarea sa carieră.
Într-o lume în care lucrurile se consumă rapid, Florin și Vlad au de spus o poveste despre răbdare, pasiune, legătura dintre mâini și minte, rolul unui profesor dedicat – Constantin Dunăre – care știe să le ghideze pașii. Toate aceste drumuri în viață încep într-un atelier de liceu, care n-a mai fost considerat suficient de bun pentru a rămâne de sine stătător și a devenit o structură silvică a unui Colegiu Tehnic de Transporturi. E cumva o durere, spune Florin: ”Pe elevii care vor sa urmeze specialitatea i-as sfătui să vină la Colegiul Tehnic Forestier/Colegiul Tehnic de Transporturi. Spun asta pentru că nu mai știm cine suntem, nu mai avem identitate. Eu m-am înscris la Colegiul Tehnic Forestier, iar pe diploma de absolvire va scrie Colegiul Tehnic de Transporturi. Nu mi se pare normal”.
Cristina Mircea
