Județul Neamț concentrează o parte importantă a memoriei recente a sfințeniei românești, găzduind mormintele a 5 dintre cele 16 sfinte femei canonizate de Biserica Ortodoxă Română. Hotărârile de canonizare, luate de Sfântul Sinod, au adus în prim-plan vieți trăite în rugăciune, discreție și jertfă, în mănăstiri sau comunități monahale din Moldova.
- Sfânta Olimpia din Fărcașa
S-a născut în 8 septembrie 1880. Deși analfabetă, cunoștea rugăciuni tropare și psalmi pe de rost. A crescut 8 copii în frică de Dumnezeu și respect față de semeni. Milostenia a marcat întreaga ei viață primind cu dragoste de cei nevoiași și aprinzând lumânări pentru sufletele adormiților. Chiar și la bătrânețe nu lipsea de la biserică și își împărțea toate resursele pentru fapte bune. Olimpia Tănase este mama Cuviosului Petroniu de la Prodromu.
Trupul ei se odihnește în satul Fărcașa, în cimitirul parohial din jurul bisericii „Sfântul Nicolae”. Deși mormântul nu este încă bine cunoscut pelerinilor, credincioșii pot merge în satul ei natal, la biserica din Fărcașa, ca la loc de cinstire al sfintei.
- Sf. Mavra de pe Ceahlău
Schimonahia Mavra a trăit la sfârșitul secolului al XVII-lea și în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. S-a născut pe Valea Bistriței și a primit la botez numele Maria, alegând de tânără viața monahală. După tunderea în monahism, a viețuit în ascultare și nevoință, iar mai târziu s-a retras într-o chilie izolată. Ulterior, împreună cu câteva ucenice, s-a așezat în Poiana Ponoare, unde a fost ridicată o bisericuță cu hramul Schimbarea la Față și mai multe chilii, loc cunoscut astăzi ca Poiana Maicilor. Mavra a viețuit acolo până la moarte. A fost înmormântată de ucenicele ei în „Poiana Maicilor”. Moaștele ei, asemenea celor ale multor sihaștri neștiuți, rămân ascunse în acest loc sfânt, iar sufletul ei se odihnește în ceata drepților.
- Sf. Nazaria de la Văratec
Originară din Brașov, schimonahia Nazaria a cunoscut încă din tinerețe pierderea. Rămasă văduvă și fără copii, a ales viața monahală, fiind tunsă rasoforă cu numele Natalia la Schitul Scânteia din Vrancea. Mai târziu, a primit marea schimă la Schitul Bonțești, luând numele de Nazaria. S-a retras în ținutul Neamțului, la Schitul Pârâul Carpenului, apoi la Schitul Durău, la poalele Ceahlăului. În anul 1788, s-a mutat la Mănăstire Văratec, fiind prima stareță și conducând obștea timp de 26 de ani.
- Sf. Olimpiada de la Văratec
Este fondatoarea Mănăstirii Văratec. Născută într-o familie de preot din Iași, a ales viața monahală după moartea soțului. Urmând îndrumările Cuviosului Paisie de la Neamț și ale schimonahiei Nazaria, a ales pădurile Văratecului, unde, în 1785, a început construirea unui schit și a bisericii de lemn. Pe măsură ce obștea creștea, Olimpiada a strâns fonduri pentru construirea bisericii mari, finalizată în 1808, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Deși a refuzat inițial funcția de stareță, a acceptat în 1822. A trecut la Domnul în 1842.
Sfânta Olimpiada a fost înmormântată în pridvorului bisericii mari „Adormirea Maicii Domnului”, iar osemintele Cuvioasei Nazaria sunt așezate sub absida altarului, în osuarul mănăstirii.
- Sfânta Cuvioasă Elisabeta (Safta) Brâncoveanu
S-a născut în familia boierească Balș. A primit o educație aleasă, remarcându-se prin cunoașterea limbilor străine. În 1793, s-a căsătorit cu banul Grigore Brâncoveanu. Neavând copii, cei doi au adoptat-o în 1824 pe Zoe Mavrocordat. Soții Brâncoveanu au sprijinit numeroase ctitorii, între care Biserica Domnița Bălașa. După moartea soțului în 1832, Safta a inițiat construirea Spitalului Brâncovenesc pentru nevoiași. În jurul anului 1840, a intrat în monahism la Mănăstirea Văratec, devenind schimonahia Elisabeta, unde a trăit până la moartea sa, în 1857.
„Domnița Safta”, devenită schimonahia Elisabeta, este una dintre marile figuri feminine ale Mănăstirii Văratec. A fost îngropată inițial „afară, în curtea bisericii”, iar astăzi osemintele ei se află în gropnița mănăstirii.
Pelerinul poate vizita gropnița mănăstirii Văratec, ca un loc de întâlnire cu această mare filantroapă și ctitoră.
