Delegați din toată țara au participat la grandiosul eveniment organizat pentru prima oară la Piatra-Neamț, de Ziua Națională a Ambulanței. Au fost invitați directorii spitalelor și ai instituțiilor cu care colaborează Serviciul Județean de Ambulanță, oficialități locale și județene, care au vorbit foarte frumos despre misiunea oamenilor care salvează vieți.
Marcel Pavel a fost invitat să cânte Imnul României, dar și Imnul Ambulanței, pe care l-au murmurat mulți dintre salvatorii de pe scenă, dar și din public.
Dr. Cristian Grasu, președintele Asociației Serviciilor de Ambulanță din România, a prezentat un scurt istoric al ”salvării” începând cu cea trasă de cai, în capitală, în anul 1906: ”Cu 119 ani în urmă, într-o zi de iulie la fel de frumoasă ca asta, pe străzile Bucureștiului a apărut o ciudățenie care promitea să fie o noutate absolută în România și anume o trăsură, trasă de cai, cu echipaj format din agenți de pază, care se numea ”salvare”. Pe un model de abia apărut în Europa, mai exista una la Viena și una la Amsterdam.
Respectiva trăsură și-a făcut datoria o perioadă, mai precis până în anul 1912, când deja tehnologia și-a spus cuvântul și au apărut primele automobile care funcționau ca ambulanțe.
O salvare cu cai a sprijinit Guvernul României în perioada războiului, între 1916 și 1918, când a fost alături de armata română la luptele care au avut loc în Moldova, a îngrijit peste 114.000 de oameni în acea perioadă, când epidemia de tifos a luat foarte multe vieți și s-a reîntors la București după încheierea războiului, pentru a face alte lucruri extraordinare în cadrul medicinei de urgență. Practic au început cercetările teoretice, care au dus în 1934 la crearea primului sistem integrat de asistență medicală de urgență format din Salvarea București și din Spitalul de Urgență București, care funcționa în clădirea Salvării. A fost o premieră ca multe altele pe care Societatea de Salvare le-a dat sistemului de sănătate românesc, a participat mai departe la salvarea de vieți, extinzând modelul în toată țara și nu numai. Țările din jurul nostru – Ungaria, Serbia, Grecia au preluat exemplul românesc și au înființat servicii de salvare.
A venit 1944-1945, schimbarea de guvern și, în 1948 autoritățile comuniste la putere au hotărât că trebuie naționalizată Salvarea, i-au oprit activitatea pentru 6 luni, iar după aceea și-au dat seama că nu se poate trăi fără, așa că au reînființat-o sub denumirea de Stație de Salvare, care funcționa pe lângă spitalele și policlinicile din fiecare oraș mare. Totul a funcționat așa până în 1966, când pentru prima dată autoritățile comuniste recunosc importanța Salvării și construiesc un sediu, în strada Mihai Eminescu, acolo unde este și acum, iar mai târziu, după 1989, în anul 1995 serviciile județene capătă personalitatea juridică pentru prima dată. Începe apoi înnoirea din punct de vedere tehnic, astfel că de la trăsura trasă de cai în 1906, am ajuns în momentul de față să avem ambulanțe cu orientare prin GPS, prin satelit, cu transmisie de date, cu telemedicină, cu posibilitatea de a face analize în mașină, toate astea sub deviza Totdeauna și tuturor, gata pentru ajutor”.
Ziua Ambulanței de la Piatra-Neamț s-a încheiat cu un marș pe străzile orașului, admirat de unii și criticat de alții – deranjați de sirene. Inițiativa de a sta la dispoziția oamenilor pentru a le lua tensiunea sau a le oferi recomandări pentru vremea caniculară n-a deranjat pe nimeni.
Cristina Mircea
