Valentina Moroșanu, fata de 17 ani, din Târgu Neamț, care făcea naveta la Piatra-Neamț ca să se antreneze, a reușit să devină vicecampioana României la box, la categoria ei de vârstă și de greutate. Deși a avut adversare redutabile la Campionatul Național de la Năvodari, sportiva din Neamț a demonstrat că poate parcurge un drum scurt între bronzul pe care l-a obținut la Cupa României în luna mai și argintul din luna septembrie.
”În primul rând vreau să le mulțumesc celor care au făcut posibilă această deplasare și participarea la Campionatul Național, apoi vreau să evidențiez faptul că este foarte importantă munca de echipă și atunci când este vorba despre un sport individual. Am început la Târgu Neamț, de abia în luna martie am făcut performanță, am muncit cu drag și plăcere, am fost susținută și moral, și fizic, și în luna mai am luat locul III la Cupa României. Atunci am simțit gustul victoriei, dar și cel al înfrângerii, însă antrenorul meu mi-a spus că este foarte mulțumit de rezultat și m-a încurajat să muncesc și mai mult. După o discuție purtată între el și părinții mei, am luat decizia atunci să fac naveta zilnic la Piatra-Neamț, pentru antrenamente. Ulterior, antrenorul meu a organizat o echipă, cu un program strict, cu regim alimentar și medicamentos, cu produse apicole, cure de oxigen hiperbaric și băi cu gheață. M-am transferat la liceu la Piatra-Neamț, stau la internat, merg acasă doar la sfârșitul săptămânii, dar niciun efort nu e prea mare pentru a-mi atinge obiectivele”, a mărturisit Valentina.
Deocamdată, Valentina este în repaus activ, dar imediat va începe pregătirea pentru Cupa Cetății Neamțului, care va avea loc pe 4 noiembrie. Visul ei pe termen mediu este să participe la Jocurile Olimpice din 2028 de la Los Angeles, iar pe termen lung să boxeze la profesioniști și să câștige un loc între sportivii de marcă ai lumii. Până atunci își trăiește bucuria: ”Mă simt mândră de mine, am câștigat locul II și am obținut titlul de vicecampioană națională a România, sunt a doua cea mai bună din țară la categoria mea de vârstă și de greutate. Antrenorul meu zice că și dacă aș fi luptat contra unui arbitru aș fi ieșit campioană. Nu-mi este rușine să recunosc că m-am gândit și la înfrângere în finală, având în vedere palmaresul adversarei de la Zalău, care a ieșit de 3 ori campioană națională, a fost medaliată și la Campionatul European. Cred că gândirea arbitrilor a fost influențată de palmaresul adversarei mele, adică nu prea au fost corecți. Dar am reușit să trec peste acest eșec psihic, nu mi-a fost ușor, echipa a fost lângă mine și acest lucru a contat foarte mult. Am avut și colege de la club care au fost în sala de competiție, au făcut galerie, a fost extraordinar. Le mulțumesc tuturor și le sunt recunoscătoare părinților mei pe care-i iubesc, antrenorului pe care-l respect, instructorului fără de care n-aș fi putut păși în lumea boxului, și celor din echipa mea, care au un rol foarte important în cariera mea de pugilistă. Și mă bucur că am urcat pe podium. E un sentiment pe care, dacă aș putea, l-aș trăi în fiecare zi”.
Cristina Mircea
