Muzica a reprezentat dintotdeauna (și) o formă de revoltă a tinerilor sau o manifestare a spiritului nonconformist. Însă, derapajul profund pe scena Arenelor Romane, unde interpretul de muzică trap Ian a recurs la un gest de o nesimțire grosolană în fața publicului, depășește orice graniță a decenței. Asistăm, în cel mai pur sens al termenului, la un act de primitivism comportamental.
Sfidarea normelor sociale a primit replica cuvenită din partea autorităților. Într-o reacție firească, polițiștii de la Secția 14, din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București s-au autosesizat, l-au condus pe ”artist” la audieri și au emis o ordonanță de reținere pentru 24 de ore. Ulterior, procurorii au dispus măsura controlului judiciar pentru o perioadă de 60 de zile, impunând interdicții. Faptul că acest individ nu mai poate participa la concerte sau festivaluri reprezintă o victorie necesară. Este o decizie care îi taie direct sursa de promovare și de profit, arătând clar că celebritatea pe internet nu-l plasează mai presus de lege.
Atunci când o scenă cu încărcătură istorică devine spațiul unor manifestări de un exhibiționism greu de tolerat, resorturile bunului simț sunt grav afectate. Ne confruntăm cu o mizerie incalificabilă, oferită drept divertisment unei audiențe formate în mare parte din minori, care devin astfel martorii timpurii ai unei degradări absolute.
Dincolo de intervenția fermă a poliției, acest incident scandalos scoate la iveală o problemă dureroasă legată de educație și familie. Este un semnal de alarmă major pentru părinții care, fie n-au timp, fie nu au instinctul de a verifica la ce fel de ”spectacole culturale” merg copiii lor. A le da bani pe mână pentru a merge la evenimente unde vulgaritatea, obscenitatea și substanțele interzise sunt ridicate la rangul de ”valoare” nu înseamnă „libertate”, ci o lipsă cruntă de educație. Responsabilitatea pentru reperele morale ale unui tânăr revine, indubitabil, nucleului familial și nu algoritmilor de pe internet sau organizatorilor de evenimente, ghidați exclusiv de profit.
Reținerea și sancționarea acestui ”interpret” aduce un semnal clar: ”arta” nu poate fi utilizată ca paravan pentru obscenitate. Însă asanarea spațiului public va fi completă abia atunci când comunitatea, ghidată de părinți implicați, va alege să sancționeze ferm astfel de derapaje. Protejarea copiilor de influențe distructive nu este un act de cenzură, ci o datorie fundamentală pentru discernământul viitoarei generații.
Cristina Mircea