Parcul Național Ceahlău se confruntă cu probleme care țin atât de comportamentul turiștilor, cât și de modul în care sunt supravegheate și respectate regulile în teren. Gunoaie, lipsa rangerilor pe trasee, acces auto și întrebări legate de activitățile desfășurate în zonele protejate. Despre toate acestea am discutat cu Mihaela Isciuc, vicepreședintele Consiliului Județean Neamț, care are în subordine Administrația Parcului Național Ceahlău.
– Într-un parc național, dincolo de bunul-simț al celui care aruncă PET-ul sau pachetul de țigări, ce face rangerul? Ce face jandarmul montan?
-Jandarmii montani nu sunt în subordinea noastră și n-am discutat cu ei până acum. În ceea ce privește Administrația Parcului Național, de câte ori am mers pe munte am găsit personal la punctele de informare, dar munte n-am găsit rangeri. Când am întrebat mi s-a spus că o parte sunt în concediu, ba concediu medical, ba concediu de odihnă, ba că sunt în altă zonă, nu unde mă aflam eu. N-am vrut să fiu părtinitoare și să fiu acuzată că am o afinitate pentru Salvamont, în condițiile în care îi cunosc pe toți salvatorii montani, inclusiv pe băieții care fac voluntariat, dar nu-i cunosc pe rangeri. Obiectivul nostru general este să creștem gradul de conservare și protecție a biodiversității.
– Ați pus punctul pe i. Ce este de făcut cu tururile ghidate la caprele negre și cu accesul pe traseele nemarcate, care este interzis prin regulamentul parcului?
– Nu înțeleg de ce nu se ia atitudine, cum nu se ia nici cu mașinile. Când am urcat pe Vârful Toaca am văzut o grămadă de mașini parcate în Stănile. Oamenii chiar nu înțeleg că sunt într-o rezervație. Drumul a fost balastat de o firmă, am întrebat directorul parcului dacă există un aviz în sensul acesta, aștept să-mi prezinte acest aviz.
– Ca turist, ce nu v-a plăcut pe munte?
– Nu mi-a plăcut absolut deloc că există PET-uri și tot felul de ambalaje. Nu am să înțeleg de ce turiștilor le este ușor să urce cu sticlele pline și le este foarte greu să coboare cu ele goale, alegând să le arunce pe trasee. Oamenii ar trebui să fie educați, nu neapărat să stea rangerul lângă ei și să-i amendeze. Problema sunt cei șapte ani de acasă.
– Apropo de lucrurile care nu cadrează cu ideea de rezervație naturală, există autorizație de mediu pentru crematoriul de deșeuri de la Cabana Dochia?
– Am întrebat și mi s-a spus că există un aviz, dar nu l-am văzut.
– Ce credeți că ar trebui făcut în viitorul imediat pentru ca muntele, care are peisaje fabuloase, să nu mai arate nici ca un coș de gunoi?
– Consider că este nevoie de o campanie online activă prin care să aducem la cunoștința turiștilor modul de comportare, după care domnul director Cătălin Gavrilescu ar trebui să-i scoată pe rangeri pe traseele care sunt mai mizerabile și să înceapă să dea amenzi dacă este cazul.
Este arie protejată, nu se pot pune toalete ecologice pe munte, n-ai cum să pui băncuțe și coșuri de gunoi, pentru că avem animale sălbatice. Ar trebui o mediatizare să înțeleagă turistul că muntele nu este nici toaletă publică, nici coș de gunoi.
– Ce soluții vedeți în cazul ”ghizilor” care conduc turiști în zona de protecție strictă, considerând că au dreptul să se plimbe pe unde doresc?
– Eu doar monitorizez activitatea Administrației PNC, directorul ar trebui să-mi aducă la cunoștință măsurile și soluțiile pe care le are pentru aceste probleme. În mod cert, îi voi cere acest lucru.
– Și în privința accesului auto?
– Din punctul meu de vedere ar trebui oprit, cu atât mai mult cu cât este precizat în regulamentul parcului că nu este permis accesul cu autovehicule cu combustibili fosili. Dar una scrie în regulament și alta se întâmplă în realitate! Din seria „merge și așa”…
A consemnat Cristina Mircea