În a șaptea zi a festivalului, TT anunță o premieră în regia lui Vlad Bălan

 

ARUNCĂM BUZDUGANUL | ORESTIA la Teatrul Tineretului — premieră joi 21 și vineri 22 mai, ora 19:00

mostbet mostbet az mostbet mostbet az mostbet pin up mostbet mostbet

Aruncăm buzduganul în chiar ziua a șaptea a festivalului: la doar patru zile după închiderea ediției, scena Teatrului Tineretului redevine scenă de premieră. Orestia — după Eschil, într-o nouă adaptare semnată de Robert Icke — intră, în regia lui Vlad Bălan, în repertoriul TT.

Robert Icke — autor cunoscut în această ediție a festivalului prin Doctorul (jucat miercuri, 13 mai, în regia lui Andrei Șerban) — semnează aici o nouă rescriere modernă a celei mai vechi trilogii păstrate a teatrului european. Orestia lui Eschil, scrisă acum aproape 2.500 de ani, e adusă de Icke în „intimitatea casei”: tragedia familială ca scenă a războiului interior. Cele patru acte propun, fiecare, o altă convenție și o altă cheie de joc — copilăria, adolescența, maturitatea, dezvrăjirea.

„Rescrierea lui Robert Icke transpune tragedia greacă în viața de familie, în intimitatea casei”, scrie regizorul Vlad Bălan — prezent în festival prin spectacolul Lucruri pe care le știu ca fiind adevărate (Teatrul „Regina Maria” Oradea, jucat vineri seară), la care semnează regia. „În această perioadă în care suntem bombardați zilnic cu informații despre atentate, crime, radicalizare, înarmare, războiul pare că e un program care rulează permanent în subteranele minții noastre. Și mie, Orestia despre asta mi-a vorbit: despre felul în care războaiele de azi nu se mai poartă doar pe fronturi, ci și în familiile noastre, în mințile noastre.”

Despre regizor. Vlad Bălan (n. 24 februarie 1993, București) este, din această stagiune, regizor angajat al Teatrului Tineretului. Formația sa este deosebit de densă: licență (2015) și masterat în arta actorului (2016) la UNATC „I.L. Caragiale”, doctorat la aceeași instituție (2020), masterat în regie de teatru la UBB Cluj (2025). Are, prin urmare, o triplă pregătire — actor, doctor în teatru, regizor de teatru.

Ca actor, a jucat la Teatrul Excelsior („Teenspirit” regia Peter Kerek, „With a Little Help From my Friends” regia Alexandru Mâzgăreanu), Teatrul Masca, Teatrul Mignon, Godot Cafe-Teatru, Teatrul Luni de la Green Hours și alte scene independente. A primit Premiul „Tânără speranță în comedie” la Gala Absolvenților UNATC în 2014 și a fost distins, ca regizor, cu Premiul pentru cel mai bun spectacol „Efecte secundare” la Bucharest Fringe 2022.

Ca regizor — cu o estetică ce caută zona prozatorilor și dramaturgilor contemporani, scrisul propriu și lucrul în tandem dramaturgic — a semnat, doar în ultimii doi ani, patru spectacole care deja îl plasează în avangarda generației sale: Vineri.Ora 6 de Ionuț Sociu și Vlad Bălan (Teatrul Național din Târgu-Mureș, 2025), Lucruri pe care le știu ca fiind adevărate de Andrew Bovell (Teatrul „Regina Maria” Oradea, 2025 — jucat la festival vineri seară), Tomcat de James Rushbrooke (Teatrul Excelsior București, 2025), Expuși de Ionuț Sociu și Vlad Bălan (Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova, 2024). Anterior: Risipire (cu dramaturgie proprie, Teatrul Dramaturgilor Români București, 2022) și Efecte secundare de Lucy Prebble (UNTEATRU București, 2021).

Orestia este prima sa montare la Teatrul Tineretului ca regizor al casei și totodată prima sa abordare a unei tragedii clasice grecești. Robert Icke — autorul adaptării — apare a doua oară în ediția aceasta a festivalului. Andrei Șerban, care a debutat regizoral tot la TT în 1966, a urcat pe scena pietreană săptămâna asta cu Doctorul, tot o adaptare Icke. O linie care leagă, peste 60 de ani, două generații de regizori prin textele aceluiași autor de azi.

Echipa de creație: scenografia Andrada Chiriac, sound design Adrian Piciorea, lighting design Costi Baciu, video design Constantin Șimon.

Distribuția: Cătălina Eșanu (Doctorul), Bogdan Ifodi (Oreste), Mircea Postelnicu (Agamemnon / Egist), Elena Popa (Clitemnestra), Macrina Bârlădeanu (Electra), Cristina Ciulei (Casandra / Atena), Tudor Tăbăcaru (Calhas), Gina Gulai (Cilissa), Emanuel Becheru (Menelau), Smaranda Mihalache (Reporter / Sora medicală), Iustin Apreotesei (Oreste copil), Sofia Dăscălescu / Ilinca Timofte (Ifigenia copil).

Detaliul zilei | Gelu Nițu — debut și formație la Teatrul Tineretului

Pe Aleea Personalităților din fața Teatrului Tineretului se dezvelește astăzi steaua dedicată actorului Gelu Nițu — un omagiu care vine la 55 de ani de la debutul lui pe scena pietreană. Născut la 10 mai 1949, la București — săptămâna trecută a împlinit 77 de ani —, Gelu Nițu a venit spre actorie din întâmplare: voia să fie pianist de jazz și a fost adus pe drumul scenei de colegul lui de bancă din clasa a VIII-a de la Sfântu Sava, viitorul actor Ștefan Velniciuc.

A absolvit IATC în 1971, la clasa Octavian Cotescu. Și-a făcut stagiul, ca atâția alți tineri actori ai vremii, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț — între 1971 și 1974 —, recrutat aici, în plimbarea lui de pe lângă Institut, de actorul Alexandru Lazăr, care „colecta” talente pentru teatrul pietrean din anii ’70. Din 1974, este angajat al Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” / Odeon din București — pe care nu l-a mai părăsit până astăzi.

Roluri-reper, în peste cinci decenii de scenă: Knut Brovik în Constructorul Solness de Ibsen, Evgheni Dorn în Pescărușul lui Cehov (regia Andrei și Andreea Grosu, autori, de altfel, ai dramatizării Regele Leu pe care o vom vedea astăzi la Sala Polivalentă), Petkov în Soldatul de ciocolată în regia lui Andrei Șerban, Creon în Oedip în regia lui Dinu Cernescu. În film: Charlie Countryman (2013), Tinerețe fără tinerețe al lui Coppola (2007), peste douăzeci de alte titluri românești și internaționale.

Despre formarea sa la Teatrul Tineretului și despre colegialitatea întâlnită în trupă — „o școală mai bună decât IATC”, spune într-un interviu recent —, Gelu Nițu vorbește ca despre temelia unei vieți de scenă. Cei trei ani de stagiune pietreană l-au plasat într-o generație care a făcut, la Piatra Neamț, una dintre cele mai vii etape ale teatrului românesc al anilor ’70.

 AZI, SÂMBĂTĂ 16 MAI

16:00 | Sala Polivalentă REGELE LEU — a doua reprezentație (spectacol pentru copii, 4+)

Producție a Teatrului de Animație „Țăndărică” — instituție de referință a animației românești de aproape opt decenii. Dramatizare de Sabrina Iașchevici și Ionuț Vișan după povestea Disney, în regia cuplului Andrei și Andreea Grosu — regizori care semnează, atât la scena de adulți (Teatrul Mic, Odeon, Bulandra), cât și la cea de copii, unele dintre cele mai consistente montări ale ultimului deceniu.

Teatrul de Animație „Țăndărică” București | dramatizarea: Sabrina Iașchevici & Ionuț Vișan | regia: Andrei și Andreea Grosu | distribuția: Mona Toncu, Mihai Dumitrescu, George Simian, Florin Mititelu, Cristina Tane, Simina Mititelu, Ioana Chelaru Popovici | 1h

 18:00 | Teatrul Tineretului RINOCERII (12+)

Marea parabolă ionesciană despre ascensiunea fascismelor și a gândirii de turmă — locuitorii unui oraș se transformă, rând pe rând, în rinoceri. Spectacolul, nominalizat la Premiile UNITER 2026 pentru regie (Vlad Massaci) și pentru rolul principal (Tudor Chirilă), a fost prezentat de Teatrul de Comedie în premieră pe 4 decembrie 2025 — la 61 de ani de la marea montare a lui Lucian Giurchescu, pe aceeași scenă, din 1964.

Punctul de plecare al lui Massaci, declarat în programul spectacolului: evenimentele ultimilor ani, introducerea AI, imposibilitatea de a discerne între informație și entertainment. „«Știi ce-ar trebui la noi? O tiranie ca-n Rusia» — asta este o ironie a lui Caragiale, dar nu vi se pare că ați mai tot întâlnit-o pe social media în ultimii ani?”, spune regizorul. Decor unificat, sobru, schimbări la vedere — o ruptură stilistică față de naturalismul montării din 1964.

Teatrul de Comedie București | text: Eugène Ionesco (traducerea Vlad Russo și Vlad Zografi) | regia: Vlad Massaci | scenografie, light & video design: Andu Dumitrescu | coregrafia: Florin Fieroiu | sound design: Vlaicu Golcea | distribuția: Tudor Chirilă, Liviu Pintileasa, Andreea Alexandrescu, Alin Florea, Sorin Miron, Dragoș Huluba, Lucian Pavel, Mihaela Măcelaru, Simona Stoicescu, Domnița Iscru | 2h 10’ fără pauză

 20:30 | Casa de Cultură a Sindicatelor OMUL CARE ADUCE PLOAIA (14+)

The Rainmaker (1954) al americanului N. Richard Nash — clasic al teatrului american al deceniului 1950, devenit ulterior film cu Burt Lancaster, apoi musical pe Broadway. Într-o fermă din vestul american bântuită de secetă, apariția unui străin — Bill Starbuck, care promite să aducă ploaia — schimbă viețile unei familii: tatăl, doi frați, sora-domnișoară bătrână (Lizzie), șeriful local. Text romantic și melancolic, despre speranța trezită exact când e cel mai puțin permisă.

Producție a Teatrului „Maria Filotti” Brăila — premieră pe 29 noiembrie 2025. Regia, semnată de Andrei Huțuleac, unul dintre cei mai activi regizori tineri români (în paralel, actor la TNR și colaborator al Ilincăi Stihi în spectacolele radiofonice). Adaptarea textului: Corina Moise și Andrei Huțuleac.

Teatrul „Maria Filotti” Brăila | text: N. Richard Nash | traducerea: Vlad Cristache | adaptarea: Corina Moise & Andrei Huțuleac | regia: Andrei Huțuleac | scenografia: Maria Nicola | light design: Lucian Moga | distribuția: Ileana Ursu, Teofil Memelis, Valentin Terente, Ciprian Chiricheș, Blanca Doba, Sever Bârzan, Marcel Turcoianu | 2h 10’ fără pauză

17:00 | Pe Aleea Personalităților

Se dezvelește astăzi, la ora 17:00, steaua dedicată actorului Gelu Nițu. Eveniment parte a proiectului „Recunoștință și omagiu personalităților care au dus și duc mai departe numele orașului” al Primăriei Piatra Neamț. Mai mult în Detaliul zilei.

 NOTE DE IERI, VINERI 15 MAI

🕟 16:30 · MEDALION RADU DINULESCU · Sala Rotondă

Întâlnirea „Cuvinte despre scenă și creație” cu Radu Dinulescu — moderată de Tamara Constantinescu — a închis seria celor șase medalioane ale ediției. Radu Dinulescu este regizor de teatru, film și televiziune, pionier al primelor spectacole de teatru 3D din lume, autor de romane.

Copilăria pe scenă, mai întâi — Dinulescu” a urcat în patru labe pe scena Teatrului din Brăila” condus de tatăl său, regizorul Dumitru Dinulescu. La cinci ani, din primul lui salariu de actor, i-a putut cumpăra o bere bunicului: „Sigur că te marchează. Ai banii tăi. Dar pentru mine mai important a fost faptul că teatrul mi-a deschis gustul către aventură. Am trăit estetic, am trăit pentru un vis.”

Apoi proiectele care l-au marcat — partea de tehnică, partea de management. În Israel, la mijlocul anilor ’90, își fondează propria companie de teatru, Scapin Teatron: „În România nu exista așa ceva.” Acolo învață să gândească în proiecte. În sudul Franței, lucrează simultan în unsprezece centre culturale, construiește păpuși de carnaval.

Întors la Arad, între 2006 și 2011 conduce Teatrul de Marionete și inițiază Festivalul Internațional Underground și Festivalul Euromarionete. Împarte trupa în trei echipe instruite să facă lumini, sunet și video singure — joacă simultan la Paris, Rio și acasă, schimbându-se între ele.

Avignon, 19 participări — cele mai multe ale oricărui regizor român în secțiunea OFF a festivalului. În 2007, „Hymnus” de Gyorgy Schwajda primește la Avignon premiul „Coup de cœur du club de la presse”. An de vârf, 2009: 120 de reprezentații în străinătate.

3D, pionieratul. Începând cu 2007, când Teatrul de Marionete din Arad a obținut primul proiect european finanțat al unui teatru românesc, Dinulescu a inițiat primele spectacole de teatru 3D stereoscopic din lume — actori jucând în spatele unui ecran transparent, înconjurați de imagini sintetice, spectatorii cu ochelari activi în sală. „La sfârșitul anilor 2000, copiii nu mai stăteau în săli. Trebuia ca teatrul să devină din nou sacru, magnific, minunat.”

Lansarea conceptului „Roman deschis”, în partea a doua — întrebări din sală. Cărți cu coduri QR care duc spre teatru radiofonic, fotografii documentare, un asistent AI antrenat pe fișele a douăzeci de personaje. Cititorul îi poate cere un capitol în plus. „Capitolul acela nu mai îmi aparține mie. Aparține deja cititorului.” Romanul precedent, „Cernozaurii”, fusese respins la AFCN pentru tiraj prea mic — a reluat manuscrisul, a mai lucrat un an: „Vreo 30% din ce este astăzi se datorează respingerii. Eu sunt în zodia Berbecului, și Berbecul transformă orice înfrângere într-o călătorie. Sau o lecție.”

BIO. Radu Dinulescu — regizor român (n. 16 aprilie 1956, București), fiu al regizorului Dumitru Dinulescu. Absolvent IATC 1980, clasa Valeriu Moisescu și Cătălina Buzoianu. Debut la Teatrul de Stat Baia Mare (1980), apoi Arad, Tel Aviv (1986–1987), Teatrul de Marionete Arad — instituție pe care a condus-o și a transformat-o, în deceniul 2000–2010, într-un nod al teatrului european de animație, fondând Euromarionete Arad și Festivalul Internațional EuroUnderground. Mai târziu, director artistic al Teatrului de Stat Constanța. 19 participări la Festivalul de la Avignon — distincția „Coup du cœur de la presse” la Avignon Off 2007 pentru Hymnus (Teatrul Municipal Galați). Recent, prozator — patru romane publicate, ultimul Cernozaurii (2024).

Despre moderator. Tamara Constantinescu — actriță a Teatrului Dramatic „Fani Tardini” Galați (peste 30 de ani pe scena gălățeană), critic de teatru, lector universitar și doctor în teatru al Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. Debut profesionist la 14 ani, pe scena Teatrului Dramatic din Brașov, orașul ei natal. Membră a Centrului de cercetare teatrală al UNAGE Iași, redactor al revistei academice Colocvii teatrale. Publică în LiterNet, Ateneu, Vatra veche, Rinocerul, Axis Libri. Autoare a două volume: Valențe ale personajului feminin în teatrul ionescian și beckettian (Artes, Iași, 2015) și Călătorii pe firul Thaliei (Artes, 2016). A moderat toate cele șase medalioane „Cuvinte despre scenă și creație” ale ediției.

Echipa Teatrului Tineretului Piatra Neamț