Ziua a cincea a Festivalului de Teatru – program

AtitudineadeNeamț

2 ore ago

S-a închis a patra zi a festivalului. Ziua a cincea propune medalionul Ilinca Stihi la Sala Rotondă, Marele cutremur al Laviniei Braniște (în regia Teodorei Petre, Teatrul Dramaturgilor Români) pe scena Teatrului Tineretului, și Lecția lui Eugène Ionesco, în regia lui Bobi Pricop, la Casa de Cultură a Sindicatelor. Programul de azi e deschis, la 16:00, de o producție a trupei de tineret ArtSim. Mai jos, programul de azi, urmat de note de ieri.

Detaliul zilei | Ilinca Stihi — teatrul care se aude

mostbet mostbet az mostbet mostbet az mostbet pin up mostbet mostbet

Medalionul de astăzi de la Sala Rotondă, la 16:30, este al regizoarei Ilinca Stihi — un nume care, în peisajul festivalului, vine dintr-o zonă rar reprezentată: teatrul radiofonic. Absolventă a UNATC „I.L. Caragiale” București, secția regie de film (2002), Stihi este, din 2005, regizoare la Teatrul Național Radiofonic al Radio România — instituție care, prin tradiție și prin numărul de spectatori-ascultători, este cel mai larg distribuit teatru românesc.

Producțiile ei sonore, scrise și regizate integral de autoare — Argentina, Suzana, Biblia neagră a lui William Blake, La Casa poporului (după Ioana Ieronim), Vele, Vinovații — au câștigat un palmares internațional aproape unic pentru radioul românesc: GOLD WINNER la New York Festivals (2013), Premios Ondas (Barcelona), Prix Marulic (Croația), Prix ExAequo (Bratislava), Prix Italia.

În 2013 a primit Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol de teatru radiofonic; tot atunci, împreună cu Attila Vizauer și Mihnea Chelaru, a fondat Festivalul Grand Prix Nova — primul festival internațional de teatru radiofonic din România. A montat și pe scenă — Brand de Ibsen, în biserica luterană din București, Afacerea cu cadavre la Teatrul „George Ciprian” din Buzău — dar nucleul muncii ei rămâne acolo unde imaginea cedează urechii.

AZI, JOI 14 MAI

16:00 | Sala Polivalentă

LUMINA DINTRE NOI (12+ | producție de tineret)

A doua dintre cele două producții de tineret ale ediției (după Zeul măcelului al TeenAct, marți). De data aceasta, scena e a Trupei ArtSim a Clubului Artis Piatra-Neamț, coordonată de Liliana Simion, pe un text de Mona Agache. Cele patru tinere actrițe — Teodora Dochița, Maia Patrona, Rebeca Râpaș, Ruxandra Adăscăliței — joacă o piesă scurtă, de 30 de minute. Componenta locală a Festivalului, dedicată teatrului creat de adolescenți, își încheie cu acest spectacol prezența în program.

Trupa ArtSim, Clubul Artis Piatra-Neamț | text: Mona Agache | coordonare: Liliana Simion | în distribuție: Teodora Dochița, Maia Patrona, Rebeca Râpaș, Ruxandra Adăscăliței | 30’

16:30 | Sala Rotondă

MEDALION ILINCA STIHI — moderator Tamara Constantinescu. A patra întâlnire din seria „Cuvinte despre scenă și creație” ale ediției. Vezi Detaliul zilei, mai sus.

18:00 | Teatrul Tineretului

MARELE CUTREMUR (12+)

Text al uneia dintre cele mai citite prozatoare ale generației sale — Lavinia Braniște (romanele Interior zero, Sonia ridică mâna, Camping, plus seria pentru copii Rostogol). Marele cutremur a fost scris în 2017, la o rezidență de dramaturgie a Reactor de Creație și Experiment din Cluj-Napoca, fiind montat în premieră absolută în 2025, de Teodora Petre, la Teatrul Dramaturgilor Români — singurul teatru din capitală dedicat exclusiv repertoriului dramaturgic românesc. Pretextul: doamna Petreanu, văduvă fără copii, locuiește singură într-o casă cu șase camere, monument istoric, în centrul Bucureștiului; rudele și pretendenții care se așază în jurul ei pornesc o luptă care, treptat, încetează să mai fie metaforică. O comedie cu fond grav — singurătate, valori materiale care înghit valori spirituale, predatori imobiliari, fauna unei societăți postcomuniste —, cu Ana Ciontea în rolul principal.

20:00 | Casa de Cultură a Sindicatelor

LECȚIA (14+)

Piesă-cult a teatrului absurdului — scrisă de Eugène Ionesco în 1950, premieră la Théâtre de Poche Montparnasse, Paris, în februarie 1951, în regia lui Marcel Cuvelier. Un profesor primește, în apartamentul său, o tânără elevă pentru o oră de pregătire; lecția — aritmetică, apoi filologie — alunecă, treptat, în autoritarism, manipulare, violență. Una dintre cele mai dense parabole ale secolului XX, despre felul în care limbajul, devenit instrument de putere, ucide.

Producția lui Bobi Pricop — premieră la Naționalul craiovean pe 14 februarie 2024, în traducerea lui Vlad Russo și Vlad Zografi — propune o cheie de lectură insolită: Profesorul, Eleva și Marie sunt Familia Ionesco, iar pe ușa decorului se citește, ca o tăbliță, „Do not disturb. Homeschooling in progress”. Pentru regizor, „Lecția este, bineînțeles, o piesă-școală despre totalitarism, îndoctrinare, abuz, despre puterea dictatorială și hipnotizantă a limbajului golit de sens. Dar în acest spectacol ne-a interesat să descoperim în ce măsură este, mai mult decât orice, vorba despre amintiri din copilărie, traume transgeneraționale, familii disfuncționale și relațiile toxice din interiorul lor”. Scenografia Oanei Micu împinge totul într-un pop-art roz, comic-book — un decor care, menționează Anda Simion în Scrisul Românesc, „urlă despre oroare în timp ce mimează, blufând, desenele animate”. Cu: Sorin Leoveanu (Profesorul), Raluca Păun (Eleva), Iulia Lazăr (Marie). Coincidență sau nu, după trinitatea Beckett—Ionescu—Fosse pe care Tompa Gábor a invocat-o aseară în Sala Rotondă, ediția își continuă astă-seară firul ionescian.

NOTE DE IERI, MIERCURI 13 MAI

18:30 STEAUA LUI ANDREI ȘERBAN, DEZVELITĂ PE ALEEA PERSONALITĂȚILOR

Andrei Șerban a primit miercuri seara, 13 mai, o stea pe Aleea Personalităților din Piatra-Neamț, în cadrul ediției a 37-a a Festivalului de Teatru. Ceremonia a avut loc în fața Teatrului Tineretului — locul în care, în 1966, student în anul III la IATC, monta prima lui premieră, Arden of Feversham. De atunci, Șerban a montat în 39 de țări, pe cele mai mari scene ale lumii — de la Metropolitan la La Scala, de la Comédie-Française la Lincoln Center.

Înainte de dezvelire, primarul Adrian Niță i-a oferit lui Andrei Șerban o plachetă de onoare: „Chiar dacă spiritul dumneavoastră aparține întregii lumi, această stea rămâne aici ca o ancoră de recunoștință.”

Managerul Teatrului Tineretului, Andrei Merchea, a continuat:

„Sunt seri în care teatrul înseamnă spectacol și sunt seri rare în care teatrul devine memorie vie. Avem alături un artist care nu a schimbat doar estetici teatrale, ci felul în care generații întregi au înțeles libertatea, adevărul și riscul în teatru. Domnul Andrei Șerban este unul dintre acei mari creatori pentru care teatrul nu a fost niciodată simplă reprezentație, ci o formă profundă de căutare umană și spirituală.”

Vizibil emoționat, Șerban a răspuns scurt, despre revenirea acasă:

„Sunt emoționat. Nu am mai lucrat în Piatra Neamț de când aveam 22 de ani — un timp foarte, foarte lung. Revenind acum și revăzând teatrul, pe care l-am recunoscut imediat, mi-am dat seama ce a însemnat pentru mine să fiu aici, într-un teatru al tineretului, într-un teatru al energiei aproape adolescente, plină de vise, plină de forță, plină de speranță și plină de fericire. Eram foarte fericiți să fim în teatru. Aceste sentimente m-au acompaniat în cursul întregii mele vieți, pe trei continente, dar nu am uitat niciodată de unde am plecat.”

MEDALION ANDREI ȘERBAN · Sala Rotondă

Moderator: Tamara Constantinescu

Andrei Șerban este cel mai proeminent regizor român la nivel internațional, care a montat spectacole de teatru și operă în SUA, Europa și Asia. De asemenea, a fost director și profesor la școala de teatru din cadrul Universității Columbia din New York, timp de 27 ani.

Teatrul din Piatra Neamț a reprezentat scena pe care a debutat în 1966, cu spectacolul „,Dureroasa și adevărata tragedie a domnului Arden din Feversham, Kent”, după un autor englez anonim, pe când era student în anul al III-a, la clasa profesorului Radu Penciulescu. Au urmat la scurt timp „Omul cel bun din Sîciuan“ de Bertolt Brecht și „Noaptea încurcăturilor“ de Oliver Goldsmith, ambele montate în 1968, spectacole de referință din istoria Teatrului Tineretului. „Omul cel bun din Sîciuan“ a fost distins cu Premiul criticii pentru cel mai bun spectacol al stagiunii 1968–1969 și cu Marele premiu, în cadrul Festivalului Spectacolelor pentru Tineret și Copii, Piatra Neamţ, 1969.

Întâlnirea cu publicul de pe 13 mai, organizată de Teatrul Tineretului, în cadrul Festivalului de Teatru Piatra Neamț, a reprezentat un adevărat curs despre ce înseamnă esența actului scenic, dar și evocări extrem de emoționante. Andrei Șerban a elogiat „valoarea forței uriașe a tinereții“, vârstă la care creativitatea și disponibilitatea de a înfrunta cele mai dificile obstacole este maximă. Vorbind despre anii gri ai comunismului tinereții sale, a afirmat că Teatrul din Piatra Neamț l-a salvat de toate fricile pentru că aici a întâlnit actori de aceeași generație, care i-au dovedit că nu e singur. Andrei Șerban avea 22 de ani când a debutat, iar actorii distribuiți în spectacolele sale aveau în jur de 25 de ani.

Un alt moment important al discuțiilor a fost evocarea relației sale cu Peter Brook, unul dintre cei mai importanți regizori din secolul XX, care i-a fost mentor. Principala lecție reținută de la acesta: „Întotdeauna să fii sever cu tine însuți“. Acest dicton l-a făcut să nu se bizuie niciodată doar pe ceea ce știe. La începutul unui nou proiect, Andrei Șerban obișnuiește să spună echipei cu care lucrează: „Am ales această piesă pentru că sunt atras de ea ca de o iubită pe care nu o cunosc.“ Referințele la arta scenei au fost multiple, redăm doar o afirmație despre conduita sa regizorală de o viață: „Regizorii trebuie să aibă, în primul rând, empatie față de actori. Pentru că am fost trei ani în pielea de actor și m-am simțit foarte rușinat, am simțit că prima mea datorie, ca regizor, este să ajut. (…) Iar rolul teatrului, din totdeauna, este să ajute spectatorul să devină mai sensibil față de cei din jur.“

Echipa Teatrului Tineretului Piatra Neamț