S-a închis a doua zi a festivalului. Ziua a treia propune medalionul Tompa Gabor la Sala Rotondă, I Am the Wind al laureatului Nobel Jon Fosse pe scena Teatrului Tineretului și Punk Rock al Teatrului Excelsior la Casa de Cultură a Sindicatelor. Mai jos, programul de azi, urmat de câteva note de ieri.
- Detaliul zilei | Un Nobel proaspăt, în această seară pe scena de la Piatra Neamț
Jon Fosse, norvegianul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2023, va fi prezent astă-seară prin „I Am the Wind” — text scris în 2007, despre două voci, o barcă, marea. Un minimalism scenic dus aproape de tăcere, marcă a dramaturgiei lui Fosse. Spectacolul, premieră februarie 2025 la Teatrul Maghiar de Stat Cluj, a fost dedicat de regizorul Gábor Tompa memoriei soției sale, actrița Tekla Tordai, decedată anul trecut. Producția a câștigat Premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Teatrelor Maghiare de la Kisvárda 2025 și are patru nominalizări la Premiile UNITER 2026 — pentru scenografie (Gyopár Bocskai), muzică (Csaba Boros), lighting design (Romeo Groza) și regie.
mostbet mostbet az mostbet mostbet az mostbet pin up mostbet mostbet„O atmosferă cețoasă, oscilantă, un peisaj exterior-interior, văzut, în simultaneitatea trăirilor, expuse binar dulce-amar, frumos-urât. Stranietatea devine monedă de schimb a confluenței dintre viață și moarte, cronică a unei dispariții, cronică terapeutică a celui ce alege să moară.” — Adrian Țion, Despre tăcere și dispariție, Agenda LiterNet
AZI, MARȚI 12 MAI
* 14:30 | Aleea Personalităților Dezvelirea stelei actorului Eugen Apostol
Născut pe 16 aprilie 1943 la Cavadinești, județul Galați, Eugen Apostol a absolvit I.A.T.C. în 1966, la clasa profesorului Radu Beligan. A intrat în trupa Teatrului Tineretului în 1970, debutând în rolul Craiului din Harap-Alb, în dramatizarea și regia Zoei Anghel-Stanca — un spectacol antologic al instituției.
Au urmat aproape 40 de roluri pe scena pietreană, în montări semnate de regizori care au marcat istoria teatrului românesc: Omulețul de sticlă în Inimă rece de Eduard Covali, regia Sanda Manu (1973); Benvolio în Romeo și Julieta, regia Silviu Purcărete (1974); Les în Zigger-Zagger de Peter Terson, regia Cornel Todea (1974); Minte bogată în Tinerețe fără bătrânețe de Eduard Covali, regia Cătălina Buzoianu (1975); Ipistatul în D’ale carnavalului, regia Alexandru Dabija (1980); Temnicerul în Dragonul de E. Svarț, regia Victor-Ioan Frunză (1981); Egist în Muștele de J.P. Sartre, regia Laurențiu Ulici, asistent de regie Paul Chiribuță (1982).
16:00 | Sala Polivalentă ZEUL MĂCELULUI (14+) Comedie neagră a Yasminei Reza: două cupluri de părinți se întâlnesc politicos pentru a discuta o încăierare între copiii lor; conversația alunecă rapid spre război deschis. Una dintre cele două producții ale unor trupe de tineret incluse în ediție (a doua e Lumina dintre noi — 14 mai). Trupa TeenAct, Colegiul Național „Petru Rareș” Piatra Neamț | regia: Vlad Bourceanu | distribuția: Vlad Bourceanu, Corina Pintilie, Iulian Popovici, Ana-Maria Toma | 1h 15′
17:00 | Sala Rotondă MEDALION GÁBOR TOMPA — moderator Tamara Constantinescu. A treia dintre cele cinci întâlniri „Cuvinte despre scenă și creație” ale ediției.
Născut la Târgu Mureș în 1957, fiu al regizorului Tompa Miklós — întemeietorul companiei din Naționalul Târgu-Mureș care îi poartă astăzi numele (cealaltă companie a Naționalului, „Liviu Rebreanu”, a deschis ediția cu Ierbar-ul lui Afrim, jucat aseară). Absolvent al IATC „I.L. Caragiale” București (1981), la clasa Liviu Ciulei, alături de Cătălina Buzoianu, Mihai Dimiu, Silviu Purcărete. Director al Teatrului Maghiar de Stat Cluj din 1990 (numit de Andrei Pleșu), președinte al Uniunii Teatrelor din Europa din 2018. Profesor de regie la University of California, San Diego (2007–2019). Fondator al festivalului bienal Interferențe Cluj.
Peste 120 de spectacole în 18 țări — autori predilecți: Cehov, Beckett, Ionesco, Shakespeare, Caragiale, Bulgakov, Mrożek. Filmul Apărarea Chineză (1999) a câștigat Marele Premiu al Festivalului Internațional de la Salerno. Autor a 12 volume de poezie și două de eseuri.
Distins în februarie 2026 cu Premiul UNITER pentru întreaga activitate – regie (gala 26 mai, București), după 10 Premii UNITER anterioare. Cavaler al Ordinului Steaua României (2000), Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres al Franței.
19:00 | Teatrul Tineretului I AM THE WIND (14+ | în limba maghiară, cu supratitrare română) Teatrul Maghiar de Stat Cluj | regia: Gábor Tompa | scenografia: Gyopár Bocskai | muzica: Csaba Boros | lighting: Romeo Groza | distribuția: Zsolt Gedő, Loránd Farkas, Andrea Kali, Emőke Kató, Gizella Kicsid, Anikó Pethő, Júlia Laczó, Csilla Varga | 1h 10′ (Premiul pentru cel mai bun actor — Loránd Farkas, Kisvárda 2025.)
20:30 | Casa de Cultură a Sindicatelor PUNK ROCK (15+) Text al britanicului Simon Stephens (premiera britanică 2009), traducere Bogdan Budeș. Șapte adolescenți într-un liceu de elită din Anglia, în săptămânile dinaintea examenelor: presiune, anxietate, nevoi de validare care alunecă spre gesturi extreme. Element definitoriu al producției — cei șapte actori formează o trupă rock cu instrumente live, iar momentele muzicale funcționează, în logica regizorului, drept extensie a emoțiilor pe care nu le pot exprima cuvintele: „live band full electric exprimă tot ceea ce nu poate fi exprimat în cuvinte”. Vlad Cristache pornește de la estetica punk — refuzul normelor, dorința de libertate — și o interoghează din interior, cu un parcurs scenic care alternează energie, fragilitate și tensiune. Teatrul Excelsior București (singurul teatru din capitală dedicat adolescenților și tinerilor adulți) | regia: Vlad Cristache | scenografia: Andreea Tecla | lighting design: Cristian Șimon | sound design: Andrei Doboș | preparator muzical: Lucian Maxim (percuție), Adi Coman (chitară și bas) Distribuție: Dan Pughineanu (William Carlisle), Matei Arvunescu (Bennett Francis), Alex Popa (Chadwick Meade), Ioana Niculae (Lilly Cahill), Ana Udroiu (Cissy Franks), Alex Călin (Nicholas Chatman), Teo Dincă (Tanya Gleason), Oliver Toderiță (Dr. Richard Harvey) | 2h 45′ fără pauză
NOTE DE IERI, LUNI 11 MAI
🌟 ALEEA PERSONALITĂȚILOR — Radu Afrim & David Esrig
Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț și-a omagiat luni doi reprezentanți de marcă prin dezvelirea a două stele pe Aleea Personalităților, dedicate regizorilor David Esrig și Radu Afrim. Primarul Adrian Niță a remarcat: ”montările lui Afrim au produs evoluție în actul actoricesc”.
Esrig este regizorul actului de naștere al instituției: pe 3 octombrie 1958, spectacolul său de licență, Vicleniile lui Scapin, a inaugurat teatrul, cu Florin Piersic și Leopoldina Bălănuță în distribuție. Plecat din România în 1973, a fondat în 1995 Academia Athanor din Burghausen.
Din motive de sănătate, distincția a fost preluată de Paul Chiribuță, directorul Festivalului de Teatru: „Domnul Esrig este regizorul căruia îi datorăm actul de naștere al teatrului nostru. Pe 3 octombrie 1958 a avut loc primul spectacol, când domnia sa a venit cu întreaga clasă de la IATC și a pus bazele acestui teatru.” Chiribuță a subliniat că generațiile care au urmat au transformat Teatrul Tineretului „în unul dintre cele mai cunoscute, mai longevive și mai de succes teatre din România”.
Afrim, triplu laureat UNITER și unul dintre cei mai premiați regizori români contemporani, a primit steaua în prezența publicului pietrean. „Sunt foarte onorat și șocat să primesc această distincție, mai ales că aici sunt oameni care au marcat începuturile acestui teatru. Am lucrat și eu aici. Mi s-a oferit o libertate totală”, a spus regizorul, lăudând trupa: „Aveți aici actori foarte buni. Este un teatru cu actori foarte valoroși, un teatru căruia îi doresc un viitor pe măsura trecutului.”
Directorul Teatrului Tineretului, Andrei Merchea, i-a adresat un omagiu personal: „Profesorul meu, domnul Ion Cojar, spunea că arta regizorului este arta de a păcăli, iar arta actorului este arta de a se lăsa păcălit. Tu ai avut reala capacitate de a ne aduce la cea mai bună versiune a noastră și de a accesa niște zone pe care nu știam că le avem.”
16:00 · MEDALION RADU AFRIM · Sala Rotondă
Moderator: Tamara Constantinescu
A doua dintre cele cinci întâlniri „Cuvinte despre scenă și creație” ale ediției.
Pe Aleea Personalităților din fața Teatrului Tineretului, ieri, a apărut o stea nouă. Pe ea scrie „Radu Afrim”. Câțiva pași mai încolo, în Sala Rotondă, regizorul stătea în lumina aceea joasă, de după-amiază, și încerca să răspundă la întrebări care nu erau, de fapt, despre el — erau despre felul în care ajunge teatrul să se întâmple.
S-a născut pe 2 iunie 1968, la Beclean, în Bistrița-Năsăud. A absolvit Litere la Babeș-Bolyai, secția română-franceză, în 1995. Cinci ani a fost profesor de română la Cluj. În 2000 a terminat și Facultatea de Teatru, regie — tot la Babeș-Bolyai.
De-atunci au venit trei Premii UNITER pentru cea mai bună regie (Plastilină, 2006; Joi.megaJoy, 2007; Tihna, 2015), Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol în 2024, pentru Antologia dispariției la Naționalul ieșean, și Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, în 2016. A montat aproape pe toate scenele importante ale României, de la Odeon și TNB la Iași, Târgu-Mureș, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Constanța, Craiova, Brăila, Baia Mare. La Piatra Neamț debutase, de altfel, în chiar anul absolvirii, cu Ocean café.
Povestește, de pildă, despre cum a ajuns să monteze, în 2015 la Naționalul bucureștean, Între noi e totul bine de Dorota Masłowska — piesă poloneză în care, spune el, găsești la fel de multă Românie câtă Polonie. Pornise de la Patima Roșie a lui Mihail Sorbul. Două texte schimbate.
Tiparul s-a repetat de fiecare dată: citea cu actorii la masă, textul nu îi mai suna, nu se mai potrivea, și mergea la Ion Caramitru, directorul de atunci al teatrului, să-i spună că îl schimbă. Masłowska — a rămas. La premieră, Marius Manole a luat UNITER pentru rol secundar.
Tipar care îl definește: dacă textul nu „sună”, pleacă din el. Și revine doar când a găsit alt text care suportă să fie spus cu vocea oamenilor pe care îi cunoaște.
Își alege textele după oraș și după trupă, după secolul în care i se pare că se află acel oraș. Aici a vorbit despre genius loci — nu cu termenul ca atare, dar despre ideea că un oraș/ un loc nu poate fi forțat. Trebuie mai întâi să-l accepți. Abia apoi poți încerca să-l îmblânzești.
Iașul, spune, e un loc spiritual. La Iași, duminica dimineața, se uita la coloana de oameni care urca spre Mitropolie, în timp ce el mergea în direcția opusă, spre teatru. Atât a avut nevoie să vadă.
Pentru fiecare montare, are nevoie să cunoască actorii dinainte. Scrie pentru un fizic anume, niște ochi anume, un suflet anume. „Nu se scriu personaje complexe în abstract”, a spus, și a recunoscut că, în fața unei trupe pe care nu o cunoaște, se oprește. Mai vede.
Așa s-a întâmplat și la Constanța, pentru Seaside Stories (2022). A pornit de la o fotografie făcută chiar de el — o copilă în scaun cu rotile, lângă mare, în lumina aceea de Constanța. Și lângă ea, un câine.
Aici, în Sala Rotondă, Afrim s-a oprit puțin. Câinii lui de la Beclean — Kate și Bush, despre care vorbise în atâtea interviuri — au murit. A spus-o aproape în treacăt, dar i s-a auzit ruptura din voce. Sala a tăcut câteva secunde. Afrim și-a pus ochelarii de soare. Apoi a continuat.
Max Chivu i-a scris un text pornind de la fotografia aia. Afrim a adus-o pe copilă la el acasă, la Sfântu Gheorghe, împreună cu mama ei, pentru lucrul la spectacol.
La Trei surori, la TNB, în 2019, a scris monoloage cu gândurile celor trei surori.
Scrie la cafenea, dimineața, rând cu rând. „N-am scris pagina 5 și după aia pagina 20″, a spus. Textele lui pe care le consideră cele mai reușite — Pasărea retro se lovește de bloc și cade pe asfaltul fierbinte, Casa dintre blocuri — au venit așa, dictate de undeva, în ordine.
Artiștilor le e rușine să fie nostalgici, nu e la modă. Dar copilăria sa s-a întâmplat în comunism, atât. Nu e nici elogiu, nici proces.
Despre succes vorbește cu o suspiciune aproape morală. „Când te gândești la succes, nu-l mai ai” — sau, mai exact, atunci nu mai ești artist. Cuvântul în sine i se pare vulgar.
Ce face el, spune, nu e succes — e dăruire. E schimb. Schimb cu spectatorul care îl oprește pe stradă, care îi scrie din capătul țării, care vine la spectacolele lui în alte orașe decât cele de baștină.
E generos cu actorii, dar selectiv. Nu e vorba, spune, de actori „buni” sau „proști” — e vorba de un anumit tip de actor. Histrionic. Care se joacă. Care nu se teme de penibil. Care „nu știe să fie bătrân” — și aici dă două nume, cu pauzele potrivite: Țîca Cojocaru, Coca Bloos.
Pe el, însă, nu s-ar trece pe lista actorilor. Spune apăsat că nu ar putea fi unul. Joacă doar la repetiții, când e nevoie — să arate o intrare, un ritm, o intenție. Atât. „Aș fi un actor prost. Nu țin minte textul”, glumește. Sala râde, dar el spune mai departe lucruri serioase.
Aseară, la Casa de Cultură a Sindicatelor, s-a jucat Ierbar — spectacolul scris împreună cu Simona Popescu, premieră la Naționalul mureșean în septembrie 2022, premiat la UNITER 2023 pentru cel mai bun text dramatic românesc. Afrim a stat lângă consola de sunet și a urmărit, tensionat, tot spectacolul. Un perfecționist în zodia geamănului.
Așa arată Radu Afrim, în primăvara lui 2026: cu o stea proaspătă în fața Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, cu monoloage scrise în cafenele dimineața, cu doi câini pe care i-a pierdut și de care îi este dor. Și cu o suspiciune statornică față de tot ce sună frumos despre el.
🕠 17:30 · O SCRISOARE PIERDUTĂ · Teatrul Tineretului
Teatrul ACT București | regia Alexandru Dabija | text I.L. Caragiale | 2h 30′ cu pauză | 14+
Una dintre cele mai cunoscute satire ale moravurilor politice românești. Premiera s-a deschis la Teatrul ACT din București (Calea Victoriei 126), pe 30 și 31 martie 2026. Pentru Alexandru Dabija — a treia oară când a montat Caragiale; declară: „Caragiale este o muzică pe care o auzi din copilărie.” Pentru Marcel Iureș, care în trecut l-a interpretat pe Cațavencu, acum Dandanache. Aceeași piesă, alt rol. Spațiul intim al sălii ACT s-a mutat aseară pe scena mare a Tineretului.
Distribuție: Marcel Iureș — Agamemnon Dandanache, Marian Râlea — Zaharia Trahanache, Dan Rădulescu — Nae Cațavencu, Alexandru Jitea — Ghiță Pristanda, Lucian Iftime — Ștefan Tipătescu, Oana Predescu — Zoe Trahanache, Ruxandra Maniu — Iordache Brânzovenescu, Iosif Paștina — Cetățeanul turmentat, Ionuț Moldoveanu — Tache Farfuridi.
Costume: Maria Miu.
20:30 · IERBAR · Casa de Cultură a Sindicatelor
Teatrul Național „Mihai Eminescu” Târgu-Mureș, Compania „Liviu Rebreanu” | un spectacol de Radu Afrim | 2h 20′ fără pauză | 14+
Scenariul, scris de Afrim și Simona Popescu pornind de la Cartea plantelor și animalelor a poetei, a fost desemnat câștigător la categoria „Cel mai bun text dramatic românesc” în cadrul Galei Premiilor UNITER 2023.
Ierbar — o meditație despre trecerea timpului, copilărie și natură, în limba scenică recognoscibilă a lui Afrim.
În distribuție: Katalin Berekméri, Nicu Mihoc, Alex Stoicescu, Larisa Dobrin, Cristina Holtzli, Loredana Dascălu, Dana Pancu, Mihaela Mihai, Luchian Pantea, Elena Purea, Theo Marton, Ale Țifrea, Radu Anastas.
Regia, filmările și universul sonor — Afrim. Scenografia — Irina Moscu. Video design — Trucza Samu. Dramaturgia de scenă — Andreea Radu.
Echipa Teatrului Tineretului Piatra Neamț