În Spitalul Județean de Urgență Piatra-Neamț, unde n-a existat doar focarul de Acinetobacter baumannii de la ATI Modular, ci și 3 focare de Klebsiella, cu 33 de pacienți din mai multe secții, s-a făcut un audit intern pe tema, aparent simplă, a igienei mâinilor. Rezultatul este foarte prost: scorul IPC (indice de prevenire a infecțiilor asociate actului medical) este de doar 31,25%, mult sub pragul minim de 80% considerat acceptabil. Cu alte cuvinte, respectarea uneia dintre cele mai simple și esențiale reguli medicale este la un nivel critic. Dacă 7 din 10 cadre medicale nu respectă igiena mâinilor, nu se mai poate vorbi despre o scăpare, ci despre un pericol real: pacienții pot pleca din spital mai bolnavi decât au venit. Practic, neglijența transformă îngrijirea medicală într-un risc direct pentru viața oamenilor.
Între timp au apărut alte două cazuri de Acinetobacter baumannii, care nu au legătură cu focarul de la ATI.
Cum ar trebui să se procedeze, pentru ca infecțiile intraspitalicești să nu să răspândească, a relatat conf. dr. Alexandru Patrașcu, managerul SJU Piatra-Neamț: ”La internare, în general, dacă există suspiciunii de infecție, se iau probele necesare tocmai ca să stabilești, în primele 72 de ore, dacă pacientul a venit cu acea infecție de acasă. Se face o anchetă epidemiologică de când a fost internatul pacientul și până la ora la care a fost raportată infecția de către colegii de la epidemiologie. Cu asta se ocupă acest compartiment. Dar dacă nu are simptome, nu-l verifică nimeni. Și fiind asimptomatic, poate răspândi infecția în jurul său. Tocmai de aceea pacientul trebuie îngrijit, igienizat la internare, tocmai de aceea trebuie să se schimbe cearșafurile, să se spele pe mâini toată lumea care umblă în jurul lui. N-aș vrea să acuz personalul medical, dar eu și echipa mea am scos în evidență anumite aspecte, care vor sta în continuare la baza unor decizii. Am interzis prin controale frecvente purtarea de bijuterii, unghii și tot felul de lucruri de la cot în jos. Al doilea aspect: există acele autocontroale care vizează încărcătura microbiană de pe mâinile angajaților. Există și un program anual al oricărui management de spital: cursuri de igiena mâinilor. Noi am postat că facem un curs de igiena mâinilor, care este pe data de 20, și s-au supărat colegii mei că-i fac nespălați. Nu ăsta-i scopul! Eu trebuie să respect cursurile minime obligatorii în managementul infecțiilor asociate actului medical și să ne raportăm la actualitate: poate s-a schimbat ceva în procedura de spălat pe mâini, poate s-au schimbat substanțele eficiente. Lucrurile astea nu trebuie să deranjeze, sunt absolut normale și se întâmplă în orice spital din România. Cred că înainte a fost un alt mod de lucru, probabil nu li se spunea că trebuie să se spele pe mâini, li se punea săpunul lângă chiuvetă și atât. Raportul de audit ne arată că stăm rău și va fi la baza deciziilor pe care le vom lua. Scopul nu este de a denigra pe nimeni, ci de a vedea unde trebuie corectate lucrurile. Acum există dispozitive, care se pot monta în ecusoanele angajaților și monitorizează dacă se spală pe mâini după orice manevră făcută asupra pacientului. Dacă punem săpun peste tot, luăm și alte măsuri și nu se rezolvă în continuare, următoarea soluție este implementarea unui astfel de sistem. Și cu sancțiuni, evident”.
Un scor de 31, 25 % la igiena mâinilor nu e o ”scăpare”, ci un indicator de risc, care impune intervenție imediată. De regulă, auditorii măsoară respectarea a cel puțin 5 momente în care este necesar spălatul pe mâini: înainte de contactul cu pacientul, înainte de proceduri aseptice, după expunere la fluide biologice, după contactul cu pacientul și după contactul cu mediul pacientului. Dacă doar 3 din 10 cadre medicale fac lucrurile corect, înseamnă că restul trebuie sensibilizate să înțeleagă cumva că germenii pe care nu-i văd cu ochiul liber, dar există peste tot, se pot transmite foarte ușor, printr-o neglijență simplă, care poate costa vieți.
Cristina Mircea
