Are acasă 70 de câini și 35 de pisici. Nu și-a propus să facă un adăpost, pentru că a ales să investească în campanii de sterilizare, nu în ziduri. Dar merge în adăpostul public din 2020, duminică de duminică.
”Ce se întâmplă acolo nu se poate numi gestionare a problemei câinilor fără stăpân. Sunt foarte mulți bani irosiți și se ajunge tot la eutanasie în două săptămâni, dacă animalul nu este adoptat. Nu se rezolvă problema! Eu nu știu o instituție a statului care să fi făcut o campanie de sterilizare. Au fost câteva prin Consiliul Județean, dar sponsorizate de asociații străine. Eu am o campanie din 2021 și mă străduiesc să adun leuț cu leuț. Sunt interesată să găsesc prețul cel mai mic și am un singur medic care sterilizează și pisici. De 2 ani n-a fost schimbat prețul, plătesc 120 de lei. Iar pentru un câine ajung undeva la 220 de lei”.
Din punctul de vedere al Claudiei Filip, interesul pentru sterilizare ar trebui să fie primordial, mai ales că există o lege din 2013 care stabilește că este obligatorie sterilizarea câinilor de rasă comună, fie că au stăpân sau nu. Dar nu verifică nimeni dacă și cum se respectă! Și sigur nu se respectă. Altfel nu ar fi pline câmpurile și marginile drumurilor de pui abandonați.
”Dacă vrei să faci bani, construiești un adăpost; dacă vrei să rezolvi o problemă, faci o campanie de sterilizare, care nu produce bani, doar consumă. Interesul nostru este să sterilizăm cât mai mult cu bani puțini. Iar legile sunt atât de prost făcute încât ONG-urile funcționează după niște legi, serviciile de gestionare a câinilor fără stăpân au alte legi, primăriile au alte legi, poliția animalelor are alte legi, DSV-ul are alte legi și nu există un numitor comun. Și-am zis haideți să găsim o soluție de compromis pentru toată lumea. Nu putem doar să omorâm! Problema este viziunea pe care o ai. De ce există un serviciu de gestionare a câinilor fără stăpân? Ce dorești de la acest serviciu? Deocamdată este o afacere care consumă foarte mulți bani. Banii ăștia intră în niște buzunare, n-aș putea să zic ale cui. Pentru că dacă n-ar fi vorba despre foarte mulți bani nu s-ar agita cineva ca acest serviciu să funcționeze foarte bine. Iar pe noi nu ne întreabă nimeni nimic. Poate avem și noi o părere. Am propus amendamente la regulamentul de funcționare a adăpostului public în care am punctat idei clare: prevenția trebuie să fie prioritatea absolută; sterilizarea este soluția sustenabilă; adopția trebuie încurajată, nu îngreunată; voluntariatul este o resursă, nu un obstacol; ONG-urile sunt parteneri legitimi ai administrației; transparența este condiția încrederii publice. Nu le-a luat nimeni în seamă”.
- Deschiderea farului de sticlă
Astăzi, 7 februarie, în parcul Nicu Albu, Claudia Filip și-a invitat prietenii, la ora 14,30, la un dublu moment de suflet: 5 ani de la înființarea Asociației „Claudia – Încă o șansă ” și deschiderea Farului de sticlă – un loc nou, născut din credința că oamenii pot construi frumos, împreună. Vor fi povești în tihnă, la cafea, despre amintiri, lecții, muncă, planuri de viitor, voluntariat.
”Farul de sticlă nu este doar un spațiu. Este un început. Un loc unde ne vom întâlni, vom vorbi, vom citi, vom povesti. Un loc unde vom învăța să fim călăuze și, uneori, să ne lăsăm călăuziți. Un loc pentru idei bune, fapte bune, oameni buni — într-un oraș minunat, pe care îl iubim și vrem să-l vedem crescând. Vă invităm să ne fiți alături, să vă îndulciți cu o felie de tort și să primiți, încă o dată, recunoștința noastră. Și să ne angajăm, împreună, că ducem mai departe ceea ce am început. Cu proiecte noi. Cu inimi deschise. Cu speranță. Pentru că voluntariatul scoate ce e mai bun din oameni. Și pentru că împreună, chiar putem aprinde lumini”, a scris Claudia în textul invitației.
Cristina Mircea
