3 octombrie: prima sărbătoare a Teatrului Tineretului, la 67 de ani de când pe scândura scenei s-a jucat primul spectacol, în 1958. Paul Chiribuță, actualul director al festivalului, avea atunci 9 ani. A fost prima dată când a intrat într-o sală de spectacol și n-a mai părăsit teatrul niciodată.
Aseară, consultantul artistic Raluca Naclad a vorbit despre istoria TT, începând cu omul care a avut ideea și dorința de a înființa un teatru la Piatra-Neamț: ”Sărbătorim pentru prima dată Teatrul Tineretului prin vernisarea expoziției ”Cum a început povestea”. Ne-am gândit să o luăm de la schele și nu se poate să nu amintim de omul care a avut ideea ca aici la Piatra-Neamț să existe un teatru. Este vorba despre Gheorghe Măcărăscu, deputat al Partidului Țărănesc în Parlamentul României în perioada interbelică, care în 1929 fondează un comitet de inițiativă. A început acest teatru cu banii lui și cu banii de la prietenii lui. Apoi, toată viața s-a chinuit să strângă fonduri ca să ridice această clădire. În 1947, după al doilea război mondial, clădirea era aproape gata, însă autoritățile comuniste au decis că aici nu va fi un teatru. Și au compartimentat clădirea pentru ateliere industriale, de vopsitorie și de tăbăcărie, mai târziu o cofetărie, un cinematograf, Librăria ”Cartea rusă,” care, bineînțeles, vindea cărți în special în limba rusă. Gheorghe Măcărăscu, care se chinuise o viață întreagă să ridice acest teatru, a intrat în pușcărie, condamnat politic, ca dușman al poporului, unde a și murit în Penitenciarul Ocnele Mari, în 1953. Așa e viața nedreaptă de multe ori. Se spune că Măcărăscu, oriunde auzea că e o premieră, acolo se ducea să vadă spectacole și din această mare iubire a lui s-a ridicat acest teatru, foarte iubit și în breasla teatrală, dar și de către spectatori. Așadar Măcărăscu n-a văzut că aici s-a deschis un teatru. Însă o altă personalitate providențială, Ion Coman, care ajunge în 1953 director al teatrului din Bacău, știa că la Piatra-Neamț trebuia să existe un teatru și să fie o clădire foarte frumoasă. Domnia sa a făcut toate diligențele, astfel încât a convins autoritățile comuniste să scoată tot ce era aici și să înființeze o secție a teatrului din Bacău. Așa am început noi în 1958. Și acest extraordinar Ion Coman a avut ideea genială, pe care n-a avut-o niciun alt director din spațiul teatral românesc, să creeze un teatru al tinerilor absolvenți. Și a luat promoțiile din 1957-1958 și a înființat aici la Piatra-Neamț primul nucleu de tineri actori. Din acea primă generație făceau parte Florin Piersic, Leopoldina Bălănuță, George Motoi, Cosma Brașoveanu și mulți, mulți alții care în timp au devenit vârfuri ale generației lor. Anul acesta sărbătorim și 100 de ani de la nașterea lui Ion Coman. El este ctitorul nostru, el a devenit directorul Teatrului de Stat Piatra-Neamț în 1961, deci i-a obținut și independența și tot el este cel care-i schimbă titulatura, în anul 1967, în Teatrul Tineretului”.
Andrei Merchea, manager: ”Astăzi, când sărbătorim pentru prima dată ziua Teatrului Tineretului, ne punem firește trei întrebări. De unde venim? Cine suntem? Și încotro ne îndreptăm. De unde venim? Venim dintr-o istorie marcată de curajul unor vizionari.
În 1929, Gheorghe Măcărăscu, avocat și publicist, care a inițiat ideea unui teatru la Piatra Neamț și mai apoi a pus bazele comitetului care s-au ocupat de construcția lui. Mai târziu, în 1958, îl avem pe Ion Coman, care a pus în operă acest vis prin spectacol inaugural Vicleniile lui Scapin, în regia lui David Esrig. A început, putem spune, o tradiție, și anume promovarea tinerilor creatori de teatru. Și până astăzi, cred că tinerețea a fost și este cel mai bătrân obicei al nostru.
Cine suntem? Suntem o comunitate vie. Suntem un teatru de repertoriu care a fost și rămâne o rampă de lansare. Suntem un laborator de creație și suntem un spațiu de întâlnire dintre tradiție și avangardă.
Cred că putem să facem lucrurile atât timp cât gândurile noastre ne lasă să fim exact cum ne dorim să fim. Pentru că gândurile au tendința de a deveni cuvinte, cuvintele devin acțiuni, iar acțiunile devin obiceiuri. Încotro ne îndreptăm? Spre un teatru care nu se rezumă doar la spectacol, ci și la căutare. Spre un teatru care își asumă rădăcinile, dar are curajul să sfărâme obișnuința. Samuel Beckett spunea: „𝐴𝑒𝑟𝑢𝑙 𝑒 𝑠𝑡𝑟𝑎̆𝑝𝑢𝑛𝑠 𝑑𝑒 𝑡̦𝑖𝑝𝑒𝑡𝑒, 𝑑𝑎𝑟 𝑜𝑏𝑖𝑠̦𝑛𝑢𝑖𝑛𝑡̦𝑎 𝑒 𝑜 𝑚𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑢𝑟𝑑𝑖𝑛𝑎̆”. Ne dorim ca teatrul să nu se lase învăluit de această surdină și să renască asemenea vieții, prin cei care îi calcă pragul, artiști și spectatori deopotrivă. La mulți ani Teatrului Tineretului!”.
Profesor conferențiar-universitar dr. Paul Chiribuță, actor, directorul Festivalului de Teatrul Piatra-Neamț: ”Cred că sunt printre puținii din cei care au văzut acel prim spectacol al Secției Piatra-Neamț a Teatrului de Stat din Bacău, Vicleniile lui Scapin, în regia marelui David Esrig. Căile misterioase ale destinului fiecăruia, mie mi-au oferit o intrare regală în această lume a teatrului, prin acest spectacol. Un băiețel de 9 ani, provenit dintr-o familie fără tradiție culturală, am intrat, zguduit, aș putea spune, în această miraculoasă lume a teatrului. Această lume printre lumi, cum o numim noi. Am intrat atunci, pentru prima oară într-o sală de teatru pe care, fără să-mi dau seama, n-am mai părăsit-o niciodată. (…)
Aș vrea să-mi permiteți să citesc distribuția acelui spectacol, fiind convins că în seara asta și ei sunt între noi: Scapin -Radu Voicescu, vârful acelei generații, care a fost o generație de excepție a teatrului și care a fost, de asemenea, o vedetă a teatrului din Piatra multă vreme. Sylvestre – interpretat de Florin Piersic în paralel cu Victor Radovici, Geronte – Cosma Brașoveanu, pentru cine și-l amintește, Argant – Dumitru Chesa, Octave – Gheorghe Popovici Poenaru, Leandre – George Motoi și Constantin Constantin, un alt actor care a fost vedeta acestui teatru o bună bucată de vreme, Hyachinte – Nicoleta Șonea și Atena Zahariade, Zerbinette – Zoe Muscan Dragomirescu, Carl – Ion Teodorescu, Doica – Leopoldina Bălănuță și Vera Lazăr. Vă rog să-i aplaudăm!”.
La intrarea în sala mare, lângă tabloul lui Ion Coman, a fost așezat noul logo al TT, creația arhitectei Ioana Cucu.
”Este felul nostru de a repune omul – spectatorul, artistul, actorul în centrul Teatrului Tineretului”, a menționat Andrei Merchea.
Ioana Cucu: ”Procesul de creație a fost foarte lung. În primul rând că solicitarea inițială a fost de logo pentru atelierul domnului Chiribuță. Și mă rog, de aici a ieșit omulețul. Eu am vrut să mă apropii și de îngerașul care era logo până acum câțiva ani. Mie mi-a plăcut foarte mult, dar acum se poartă lucruri mult mai simplificate, grafică din asta naturalistă mai puțin și am încercat să fiu moderna, să zicem. Să sperăm că lumea înțelege despre ce e vorba în imagine. Conceptul este să aducem omul în teatru, pentru că teatrul trăiește prin oameni și cu oameni”.
Cristina Mircea
