În anexa contractului prin care Muzeul Național de Istorie a României a împrumutat 673 de exponate Muzeului Drents din Olanda, figurează două vase din patrimoniul județului Neamț. Ambele fac parte din Tezaurul de la Rădeni, sunt din aur, datează din secolele XII-X Î.Hr. și au greutatea de 243,20 g, respectiv 203,70 g. Exponatele de la Muzeul de Istorie Roman – vase ceramice și fibule – trimise la București, n-au mai fost expediate în Olanda. Au fost trimise, însă, 3 piese din Tezaurul de la Muncelu de Sus.
”Tezaurul de la Rădeni (com. Păstrăveni, jud. Neamț) a fost descoperit întâmplător în 1965 sau 1966 pe terasa stângă a pârâului Rădeanca. Iniţial acesta ar fi fost format, se pare, din opt vase, dintre care au mai fost recuperate doar trei vase întregi și mai multe fragmente din alte două. Înainte de a fi depuse, vasele au fost probabil aranjate cu grijă, cele șapte cești mai mici fiind prinse de cea mai mare, cea cu toarte supraînălțate și decorate cu motive geometrice. La nivelul perioadei târzii a Epocii Bronzului și în prima Epocă a Fierului apariția vaselor din aur și utilizarea mai largă a vaselor de bronz sugerează structurarea în interiorul comunităților a unor grupuri în care oferirea de banchete și participarea la acestea ocupa probabil un loc important. Piesele fac parte din patrimoniul Complexului Județean Muzeal Neamț”, se arată în descrierea făcută de specialiștii de la Muzeul Național de Istorie a României.
”Piesele de la Rădeni, vechi de aproape 3000 de ani, au fost descoperite întâmplător, în timpul unor lucrări agricole. După ce au fost recuperate de la descoperitor, piesele au stat într-o vitrină, pe un hol al școlii, vreme de 10 ani, fără să atragă atenția cuiva. Desigur, doar un noroc absolut a făcut ca piesele să nu dispară pentru totdeauna”, a postat pe pagina sa de Facebook arheologul Vasile Diaconu, cercetător științific și coordonator al Muzeului de Istorie Târgu Neamț.
În afară de vasele de la Rădeni, în expoziția din Olanda au fost prezentate publicului diademe (una cu greutatea mai mare decât a celebrului coif de la Coțofenești), inele, coliere, brățări, monede și alte artefacte. Faptul că au fost furate exact piesele cele mai importante – coiful de aur de la Coţofeneşti, datat în secolele V-IV î.Hr. şi trei brăţări dacice de la Sarmizegetusa Regia, din a doua parte a secolului I î.Hr., pledează mai mult pentru un furt la comandă decât pentru unul la întâmplare, ceea ce ar crește șansele ca exponatele – de o valoare excepțională – să nu fie topite, pentru aurul în sine.
În contractul de împrumut, făcut public de Ministerul Culturii, au fost prevăzute măsuri clare de securitate în sarcina Muzeului Drents (MD).
Nu a fost făcut public acel ”plan de supraveghere, pază și alarmare” și nici nu e clar unde și cum trebuia să funcționeze acel centru de control ”24 de ore/24, 7 zile pe săptămână”. Cert este că, în momentul spargerii, în muzeu nu era absolut nimeni care să se ocupe cu paza. Cristina Mircea
(foto Marius Amarie, ©MNIR)
