Unul dintre cele mai frumoase și bine conservate monumente istorice din județul Neamț, de mare valoare arhitecturală și artistică, este biserica Sfânta Cuvioasă Parascheva din Farcașa. De aproape 20 de ani, lăcașul de cult se află în grija părintelui Cătălin Coșula, care se consideră privilegiat să aibă o asemenea misiune.
”Nimic nu e întâmplător”, spune părintele. ”În 1994 terminam facultatea și mi-am ales ca lucrare de licență la artă creștină Biserica de lemn din Farcașa, pentru ca peste 11 ani să fiu preot aici. Este o biserică deosebit de frumoasă, nu pot să-mi reprim sentimentul de mândrie, dar este o mândrie așa, cum să spun eu, totuși însoțită de smerenie, adică este un dar pentru care niciodată nu sunt vrednic să-i mulțumesc lui Dumnezeu. M-am străduit întotdeauna să păstrăm frumusețea acestei biserici cât se poate, s-o transmitem și generațiilor care vin după noi. S-au făcut doar intervențiile dictate de necesități, adică a fost acoperită din nou cu draniță, s-a lucrat foarte puțin la turnul clopotniță, la consolidare, gardurile le-am făcut în forma în care erau prin anii 50, adică cu cercevele și acoperite cu draniță în partea superioară, ca să le protejăm mai bine”.
Biserica, ridicată în 1774, a fost la un pas de dispariție la jumătatea secolului trecut. Salvarea a venit de la preotul paroh de atunci, pe numele lui Ioan Preotu, care ”ajutat de enoriași, dar și cu foarte multă cheltuială proprie, a săvârșit lucrările ce se cereau, iar în 20 octombrie 1951, bisericuța a fost resfințită de către P.S. Episcop Teofil al Romanului”, după cum se precizează în scurtul istoric afișat în curtea lăcașului de cult.
Tot în curte există o stâncă, lângă care bătrânii satului spun că ar fi fost îngropat primul preot slujitor. Din păcate, nu se cunoaște numele lui.
”În fața bisericii este un monument placat cu piatră, am zis că-l închinăm și strămoșilor noștri, dar și eroilor vânători de munte care au luptat în al Doilea Război Mondial. De aici, din Farcașa, au fost foarte mulți vânători de munte care au luptat în cele 4 divizii ale Armatei Române. Eu cred că biserica Sfânta Cuvioasă Parascheva nu este prima biserică a satului. Într-o icoană cu Sfânta Cuvioasă Parascheva, ea este înfățișată la Farcașa, între clinurile de munte, și apare o biserică în stil moldovenesc, așa cum se întâlnesc în zona Rădăuți, în zona Baia, biserici ridicate de către Dragoș, Bogdan și urmașii lor. Asta este o biserică ridicată ulterior, probabil după ce ardelenii migrând din Transilvania după episodul Uniației, în 1763 când a fost acea revoltă condusă de Atanasie Todoran, au trecut dincoace, la frații lor. N-au trecut în număr masiv ca să spunem că au întemeiat sate, cum s-a întâmplat în Botoșani, Ungureni Bacău, Iași, Neamț în partea de câmpie, dar au venit totuși în număr destul de mare ca să crească populația și atunci să fie nevoie să mărească și biserica. În dorul lor față de locurile natale pe care le-au părăsit atât de dramatic, au pus la biserică ceva de acolo, adică turnul clopotniță de influență transilvăneană”, a adăugat părintele Coșula.
În cei aproape 20 de ani de când slujește la Farcașa, preotul paroh a avut grijă să transmită comunității dragostea aparte pentru bisericuța din lemn. Le-a explicat sătenilor că nu este doar un valoros monument istoric (sunt doar două biserici din lemn de clasă A în tot județul Neamț), ci și un simbol al credinței, păstrat cu smerenie, timp de 250 de ani. Și dacă urma bărzii se cunoaște încă pe bârne, numele ctitorilor nu se cunosc. Nu se știe decât despre Moisei Pliocu – numele lui păstrat pe o strană din paltin, pe care a făcut-o în anul 1774, pe un clopot apare ”Simion an de la Hristos 1805”, iar pe o masă din pridvor inscripția ”Petre 1840”.
”Părintele de la Farcașa ne contactează întotdeauna când intervine câte o problemă, ca să găsim o soluție și să nu lăsăm să avanseze un eventual început de degradare”, ne-a declarat Rocsana Josanu, directoarea Direcției Județene pentru Cultură Neamț. ”Dumnealui a făcut la timp lucrările de întreținere și reparații, conduită pe care ar trebui să o aibă fiecare proprietar de monument istoric: să prevină ca monumentul respectiv să ajungă la o stare de conservare nesatisfăcătoare, ceea ce prevede și legea de altfel. Un alt aspect foarte important este că părintele slujește și la biserica de piatră și la cea din lemn. Avem exemple la Rediu, unde două biserici din lemn au fost abandonate, iar părintele de la Poloboc s-a mobilizat foarte greu, după ce a fost sancționat contravențional. Sancțiunile nu ajută cu nimic monumentul și pe mine nu mă interesează să sancționez, cât să-i conving pe proprietari să acționeze. La Farcașa avem un exemplu deosebit de bună practică, noi suntem mulțumiți de părintele Coșula, este unul dintre puținii preoți care înțeleg atât de bine ce înseamnă patrimoniul cultural”.
Cristina Mircea
