Rodica Gross-Ciocârtău, meșter popular din Pipirig, care țese și coase de când se știe, contestă autenticitatea brâului românesc care a intrat recent de două ori, în Cartea Recordurilor. Stabilită momentan la Nürnberg, Rodica a urmărit un eveniment care a dezamăgit-o, deși organizatorii au plecat de la o idee nobilă: ”Brâul care ne unește”. Șezători și asociații din toate colțurile lumii au trimis bucăți de brâu și, astfel, în 3 luni s-a confecționat ”cel mai lung brâu românesc – 1667,41 m și cel mai greu brâu – 70 kg”.
”Dacă a intrat în Cartea Recordurilor, cum spun organizatorii, a fost validat un fals. Brâul tradițional românesc este țesut, nu cusut, nu făcut la mașină. Iar acel glob pământesc de așa-zise brâie va fi expus la Parlamentul European în luna septembrie de către doamna Grapini, ceea ce mi se pare oribil. Și așa în toate expozițiile din România găsești ii făcute în China, acum mai mergem și în Parlamentul European cu un obiect care nu este brâu românesc tradițional. Șezătoarea Brașov a fost cea care a trimis cele mai multe brâie artizanale, făcute la mașini. Am făcut o postare pe Facebook și m-am așteptat să vină cineva cu o părere, cineva dintre meșteri, dintre criticii de tradiții, dintre oamenii care scriu cărți despre etnografie, dintre oamenii de pe la muzee care apără costumul popular. Bineînțeles că nu a fost nimeni, a sărit doamna de la Centrul Cultural Dumitru Dorin Prunariu din Nürnberg și a făcut niște comentarii, iar câteva persoane din anturajul ei i-au trimis mesaje particulare soțului meu, adică s-a ajuns atât de departe. Am fost nevoită să închid postarea, nu a fost nimeni care să dovedească autenticitatea brâului, dar între timp un domn a distribuit-o pe pagina Meșteri și meșteșuguri în România. Bineînțeles și acolo au venit doamnele cu turma și au comentat în fel și chip, domnul n-a spus nici el nimic deși a fost atacat personal și până la urmă s-a închis discuția.
A venit și ziua frumoasă în care s-a expus brâul. A fost adus un grup de copii din Argeș, s-a cântat, s-a dansat, s-a măsurat brâul, un ghem foarte mare – globul pământesc – în care brâiele cusute și făcute de mașini au fost băgate dedesubt. A participat doamna Maria Grapini, pe care o întrebasem dacă i se pare normal ce se întâmplă și nu mi-a dat niciun răspuns. Așadar, în ziua în care s-a expus brâul, a fost tam-tam, s-a măsurat, s-a cântărit, am intrat în Cartea Recordurilor, am făcut, am dres. După aceea mi s-a părut ciudat faptul că nimeni n-a intervenit, nimeni n-a zis nimic, deși anunțaseră că aduc critici de tradiții din România și nu știu câte televiziuni. S-au dat secvențe doar când se măsurau fragmentele țesute, după aia s-a făcut din nou globul pământesc cu care s-au făcut fotografii și după asta au fost un milion de discuții, că au fost alese să se fotografieze doar anumite persoane sau că bieții copii au stat 6 ore în căldură și n-au primit nici măcar un pahar de apă. Totul a fost făcut de fațadă și, probabil, cu interes politic, pentru că intenția doamnei Grapini este să înființeze o filială de partid la Nürnberg, unde este o comunitate foarte mare de români”, ne-a declarat Rodica Gross-Ciocârtău.
În ziarul editat cu sprijinul aceluiași centru cultural din Nürnberg, evenimentul a fost prezentat într-un mod emoționant: ”Trei românce adevărate, Ionela van Rees- Zota, Valentina Banu și Daniela Lostun au pornit acțiunea ,,Brâul care ne unește”, care a presupus o colectare de brâie nou create. Aceste femei românce din Nürnberg, au țesut o idee care a unit românii de pe globul pâmântesc. Mă înclin cu reverență spiritului activ și mobilizator al femeilor care au muncit din greu în timp și spații îndepărtate. Femeile au cusut și țesut spunând rugăciuni, făcând post, cu mâinile și inimile curate. Cândva erau cele care își așteptau bărbații să se întoarcă de la lupte, război și tot ele le ofereau iubirea lor cusută cu esențe simbolistice. Acum românii au țesut permanența motivelor populare, au marcat și alte teritorii ce ne-au depășit granițele geografice. Spiritul românesc nu are nici o graniță. La Nürnberg cele trei femei au făcut ca brâul românesc să fie cunoscut universal. Ele au stabilit reguli și au făcut logistica pentru adunarea acestor brâie de pretutindeni. Societatea de transport Atlasib, a fost aceea care a transportat brâiele din toată lumea spre Nürnberg. Alături de ei ca sponsori au fost: Klaus Gross de la DVAG, Emanuel Paul de la Evinia și Robert Adams.
Românii din toate zările au căutat lână, ațe din bumbac și alte materiale pe care le-au avut la îndemână și apoi au lucrat intens, in războaie de țesut sau prin cusături. Au lucrat copiii, femeile, bărbații și bătrânii pentru a face un brâu foarte mare, cât un zid românesc, care se voia cel mai cel, dar mai ales un brâu cu greutate și mesaj.
Bunicile au învățat nepoții să coasă, mamele au țesut lângă fetele lor și poveștile sunt multe și o să le adunăm să le spunem în șezători. Dacă brâul ar fi avut 100 metri era tot un record de unitate în cuget românesc”.
Din același articol aflăm că a existat și o echipă care a măsurat și cântărit brâul prezidată de către profesor univ. dr. Viorica Iurașcu, iar printre supervizori s-a aflat și soțul ei Marius Cristian Iurașcu, ex Secretar de Stat pentru Patrimoniu la Ministerul Culturii. Măsurarea a fost avizată de către europarlamentarul Maria Grapini.
Doar lungimea brâului și greutatea au fost elementele luate în calcul, nimeni nu s-a pronunțat cu privire la autenticitate, probabil pentru Cartea Recordurilor fiind un detaliu neimportant, comparativ cu dimensiunile. Totuși, în situația în care brâul va fi expus la Parlamentul European – ca element identitar reprezentativ pentru România – ar trebui să fie tradițional 100%, țesut și nu cusut, și ornat cu motive autentice. Dacă doar învelișul globului pământesc e din brâie și restul – un amestec de cingători cusute manual sau la mașină, povestea rămâne ”demnă” doar de Cartea Recordurilor, care a înregistrat inclusiv cea mai lungă barbă din lume.
Revenind la membrii juriului de la Nürnberg, Marius Cristian Iurașcu merită menționat pentru că dosarul său penal pentru corupție, are legătură cu Piatra-Neamț. Pe vremea când era director al România Film a primit două mașini scumpe cu titlu de mită, pentru a favoriza cumpărarea și exploatarea cinematografelor Oituz din Onești și Orizont din Bacău și a atribui de lucrări de reparație la Cinema Dacia din Piatra Neamț unei anumite firme. În 2017, a fost condamnat la 5 ani de închisoare. În 2024, la sfârșitul lunii mai, înainte de măsurarea brâului, îl regăsim în presă (paginademedia.ro) după o pledoarie la Consiliul Național al Audiovizualului, susținându-și soția care voia să înființeze o televiziune și solicita licență. Proiectul 10 Zece TV a fost respins: ”Societatea care a solicitat licenţa este Zece Music SRL, în care acţionari sunt omul de afaceri israelian Zohar Yigal Moshe (50%) şi Viorica Iuraşcu (50%), cântăreaţă de muzică populară şi profesor universitar dr. Viorica Iuraşcu este soţia lui Marius Iuraşcu, fostul şef al România Film, condamnat în 2017 la închisoare pentru luare de mită şi spălare de bani. Marius Iuraşcu a venit şi în faţa CNA pentru a susţine proiectul, alături de soţia sa şi de omul de afaceri israelian care este partener în societate. Viorica Iuraşcu are şi o şcoală de arte, iar copiii acestei şcoli ar asigura parte din conţinut. Totodată, Marius Iuraşcu, prezent în faţa CNA, le-a spus membrilor că deţin şi un parc de distracţii cu dinozauri în Bucureşti, a cărui mascotă îşi va face apariţia în unele producţii ale televiziunii”.
Când astfel de oameni se implică într-o acțiune care-și propune ca ”brâul românesc să fie cunoscut universal”, punând mai mult accent pe imagine decât pe esență, nu e deloc surprinzător ca un om de talia Rodicăi Ross-Ciocârtău (care și-a închinat viața păstrării tradițiilor), să se revolte. Dar cui îi pasă?
Cristina Mircea
