Interviu cu Alexandra, șefă de promoție: ”Elevii consumă foarte mult timp să învețe pe de rost”

Este singură la părinți – mama este șefa unui mare depozit, iar tatăl lucrează la o multinațională, adoră culoarea violet și științele exacte, este sufletistă, modestă și responsabilă. Elevă cu media 9,97 în gimnaziu (Școala Elena Cuza), perioadă în care a participat la multe olimpiade și a obținut 10 la ambele probe ale examenului național de evaluare, Alexandra Buluc este unul din cei 6 șefi de promoție de anul acesta ai Colegiului Național de Informatică. Cu media 10.

– Cât este greu să ajungi la performanțe? Cât este de greu să înveți?

– Cred că depinde foarte mult și de timpul pe care îl alocă fiecare studiului. Mie nu mi-a fost atât de greu, dar nici foarte ușor mereu. Au fost perioade mai aglomerate, în care parcă toți profesorii cereau câte ceva de la noi și atunci era cel mai greu. Foarte mulți elevi au impresia că este ceva extraordinar să obții rezultate, că trebuie sa înveți chiar încontinuu, că nu poți să faci nimic altceva. Ei bine, mie mi-a fost greu doar în acele perioade mai aglomerate, când stăteam poate până la 2 dimineața și învățam.

– Cheia succesului se numește ”arta de a învăța să înveți”?

– Da, clar. Mi se pare că foarte mulți nu știu să învețe și mă uit la colegi de-ai mei, în special, când se pregătesc pentru examenul de bacalaureat. Nu știu să-și facă schițe, nu știu să învețe totul logic și de aceea mi se pare că de foarte multe ori au impresia că la examene sau la teste este vorba de subiectivitate. Eu nu cred că subiectivitatea apare atât de des pe cât este invocată. Problema este că elevii consumă foarte mult timp să învețe pe de rost sau să memoreze totul exact cum este în manual. De exemplu, la subiectul al treilea la examenul de bacalaureat este un eseu despre un text pe care l-am studiat în anii de liceu. Sunt niște eseuri pe care noi le învățăm din timp, așa este sugerat oricum, noi învățăm structura, învățăm ce trebuie să spunem. Ei bine, foarte mulți nu se uită la felul cum este structurat un eseu, nu știu exact care sunt părțile lui componente și de asta li se pare foarte greu și se întreabă cum vor ține minte următorul pas. Secretul reușitei este să înveți totul logic, să înțelegi care este baza fiecărui lucru pe care îl înveți, pentru că dacă am sta toți să învățăm mecanic, pe de rost, n- am ajunge nicăieri.

– Părinții ți-au cerut să fii elev de 10 sau a fost o pornire intrinsecă?

– Ei aveau așteptări destul de mari de la mine. De când eram mică au observat că înțelegeam foarte multe lucruri cu o naturalețe care lor li s-a părut uneori aparte. Obișnuiam să pun foarte multe întrebări, să înțeleg cum funcționează totul și cred că asta a fost sursa succesului de până acum.

– Unde vrei să studiezi mai departe?

– Vreau să continui fie matematică- informatică, fie informatică economică, nu mi-am ales încă facultatea pe care aș vrea să o urmez. Am fost totuși admisă la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul Universității Babeș-Bolyai. A fost un concurs de pre-admitere și am avut 4 probleme de informatică, pe care trebuia să le rezolvăm și să explicăm la fiecare rând de cod exact ce am făcut acolo și de ce am procedat așa, astfel încât să poată observa cât mai bine corectorii felul în care am gândit. Am fost admisă, dar încă nu mi-am confirmat locul, pentru că vreau să încerc și în alte părți, la matematică-informatică. Mi-ar plăcea ori Universitatea București ori Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca. Indiferent de opțiune, sper că voi avea ocazia să-mi fac niște prieteni la facultate, care să aibă cam aceleași valori ca mine. Și aceleași așteptări.

– Care este valoarea fundamentală în care crezi?

– Onestitatea. Mi se pare foarte important să fii o persoană corectă, pentru că atunci poți observa cel mai bine cam unde te afli și ce ai mai putea lucra la tine însuți. Cred că asta m-a ajutat de foarte multe ori în cei 4 ani de liceu, pentru că nu am încercat să mă păcălesc, am vrut să fiu cât mai sinceră cu mine și nu am încercat să-i păcălesc nici pe ceilalți.

– Există vreo carte în care ți-ai regăsit principiile și ai recomanda-o altor oameni?

– Cred că există chiar două cărți. Prima este Cartea memoriei, scrisă de Lara Avery. O fată, care avea rezultate foarte bune la concursuri tip dezbatere, a ajuns să se lupte cu o problemă de memorie. Pe zi ce trecea nu-și mai amintea ce se întâmpla, motiv pentru care a început să-și scrie pe laptop un mic jurnal. În final, fata s-a stins din viață, iar jurnalul ei a trecut pe rând pe la fiecare persoană apropiată ei și toți au putut înțelege mai bine felul cum percepea ea viața și motivele pentru care făcea fiecare pas. Mi se pare că foarte mulți oameni nu înțeleg că fiecare persoană are o poveste unică în spate și uneori sunt tentați să judece fără a cunoaște destul. Ar trebui să fim mai atenți.

A doua carte se numește Biletul de loterie și este despre un băiat de 12 ani, căruia i-a murit mama. A ajuns să trăiască pe străzi cu cățelușa lui, care-l însoțea peste tot. Aș recomanda cartea asta altor oameni pentru că văd foarte multe persoane care trec pe lângă animăluțe care au nevoie de ajutor sau poate pe lângă alți oameni, care se află într-o situație mai dificilă, și nu le pasă. Și mi se pare că ar trebui să avem mai multă curiozitate uneori și o mai mare dorință de a-i ajuta pe ceilalți. Cred că am dobândit aceste principii de la bunica mea. M-au crescut bunicii materni și am învățat multe lucruri importante de la ei.

– Ai și alte pasiuni în afară de studiu?

– Îmi place să mai merg la sală, sportul m-a ajutat de foarte multe ori să-mi fac ordine în gânduri, iar perioadele în care nu frecventez sala sunt destul de dificile. În rest, nu prea am timp pentru alte pasiuni. Informatica ar fi unul dintre lucrurile pe care am descoperit că le ador, de când am intrat la liceu. Eu în gimnaziu nu am avut această materie și nu știam la ce să mă aștept, dar am ajuns să iubesc informatica și de asta aș vrea să continui în acest domeniu.

– Cum ai ales Colegiul Național de Informatică, în condițiile în care informatica îți era complet necunoscută?

– Îmi plăceau foarte mult matematica și fizica și mi se părea că cel mai bine ar fi să urmez profilul de matematică-informatică pentru că nu aveam o înclinație spre biologie și chimie atât de mare încât să merg la științele naturii. Am ales prima variantă, știam că este un profil mai greu, dar pe mine mă atrage de foarte multe ori ce e mai greu, pentru că sunt foarte ambițioasă.

A consemnat Cristina Mircea