S-a născut în Vancouver, în ”partea bună a Canadei”, a crescut în Piatra-Neamț, orașul natal al mamei, și vrea să urmeze facultatea de drept în Italia (la prestigioasa Universitate La Sapienza) sau la București. Din clasa a V-a învață la Colegiul Național Petru Rareș, iar anul trecut a fost ales președintele Consiliului Școlar al Elevilor.
”Am fost 3 candidați, ne-am stresat foarte mult toți. Campania în sine durează o săptămână, dar procesul electoral aproape două luni, pentru că înainte de vot îți faci un program, o agendă, îți asiguri baza electorală. Am început din vară, am vorbit cu colegi din toată școala. M-au votat aproape 500, am câștigat la diferență de 350 de voturi de următorul clasat, destul de lejer. Eram convins că va câștiga cel care a ieșit pe locul II. E mai mare, e în clasa a XI-a, să intri în consiliu când ești în clasa a X-a nu e o chestie care se întâmplă în general”.
Lucca James Gal este pasionat de istorie, astronomie și oratorie, îi place înotul, îi place să citească, îi place să scrie, inclusiv nuvele – dar nu are timp decât în vacanțe. Consideră că Rareșul – ”o școală monumentală, cu un spirit demn și integru, rar în ziua de astăzi” – a avut o influență majoră în formarea sa de până acum.
”Mi-a fost aproape frică, am dat examen să intru în clasa a V-a numai ca să văd la ce nivel sunt. Și am luat al doilea – culmea! Încă de atunci mi-am dorit să fac ceva serios. Am văzut că Rareșul este o școală cum puține mai sunt și am spus că este o datorie să prezerv asta într-un anumit mod. Îmi plac mult elevii, sunt oameni implicați, sunt oameni foarte deștepți, bineînțeles nu poate fi în fiecare generație câte un Einstein, dar nu cred că asta e important. Profesorii contează foarte mult, sunt dedicați, domnii directori la fel – fără ei nu vreau să spun că nu s-ar face școală, dar nu s-ar face la același nivel. Am auzit și am observat și eu cât de mulți copii au fost convinși să facă activități de un domn profesor sau altul. Mie, de exemplu, mereu mi-a plăcut istoria, numai că niciodată nu mi-a plăcut istoria la clasă. Și după ce am dat de doamna Drexler, care predă extraordinar, mi-e drag de nu mai pot la ora de istorie. Iar domnul Oniciuc m-a făcut să-mi placă astronomia. Lucrăm excepțional cu domnii profesori. Dacă vrem să facem ceva, orice tip de activitate, și avem nevoie de un domn profesor, toți vor să se implice. Vremurile s-au schimbat, dar Rareșul a rămas cu același spirit demn”.
Lucca n-a avut niciodată media generală sub 9,50. Învață rapid și logic, nu poate să tocească. Timpul lui se împarte între școală, studiu, activitățile Consiliului Elevilor și lectură. Oarecum surprinzător pentru vârsta lui, este interesat și de politică, mai ales de cea internațională. Despre politica din România are opinii clare: ”Când pleacă toți oamenii deștepți, toți oamenii cu inițiativă, rămâne țara pe mâinile cui n-a vrut să plece. Politica din România anilor 30 era total altceva, dar atunci erau oameni implicați. Acum nu avem o clasă politică satanică, ci doar avară, dominată de interesul de a face cât mai mulți bani”.
Peste câțiva ani, Lucca se vede magistrat, probabil în București, dacă va alege să facă facultatea în România. Nu vrea să devină avocat pentru că nu n-ar putea niciodată să apere un om evident vinovat.
”Educatoarea, apoi învățătoarea și doamna dirigintă mi-au spus mereu că am un spirit justițiar excesiv. Simt că în justiție este cel mai mare bine pe care pot să-l fac, iar motivul personal este că-mi place să vorbesc și voi avea ocazia să fac asta. Voi fi judecător sau poate procuror DNA, sau DIICOT. În alegerea carierei, salariul nu contează foarte mult, dar salariul trebuie să fie destul ca să am o familie fericită, fără niciun stres. Familia e foarte importantă. Iar familia mea a fost mereu în spatele meu, nu a fost un obstacol pe care să-l depășesc, m-a susținut în absolut tot ce am făcut. Am o familie tradițională, cu obiceiuri, cu tot ce se face. Ai mei mi-au format caracterul de foarte devreme și cu caracterul ăsta m-au trimis în lume. Școala m-a modelat. Foarte mulți văd Rareșul ca pe un liceu de mate-info, dar nu e absolut deloc așa. Poți profesa oriunde, indiferent de profilul la care înveți. O grămadă de oameni au ajuns pe poziții foarte înalte, în toate domeniile”.
Consiliul Elevilor are 5 membri: Lucca și 4 fete cu aceleași calități, prima – perfecționismul sănătos, cel care te forțează să duci până la capăt ce ți-ai propus să faci. Lucca este de părere că perfecționismul și oratoria se completează atât de bine încât au efect, deși aparent sunt contradictorii: ”Oratoria este utilă, în primul rând, ca să poți capta oamenii, iar perfecționismul ca să nu fii doar din ăla care dă din gură o grămadă și nu face nimic. Eu le mulțumesc tutor membrilor consiliului și tuturor elevilor din Rareș, pentru că fără ei nu se putea face nicio activitate din cele multe pe care le-am organizat. Sper că sunt mulțumiți cu ceea ce fac, pentru că fac pentru toată lumea din școala asta și sper să nu se lase niciodată moleșiți sau leneși. Să-și asume poziția pe care o au și oportunitățile pe care le au și să facă mereu lucruri de care să fie mândri! Mai ales că avem atâta susținere din partea domnilor profesori și a domnilor directori. Nu știu câte consilii ale elevilor au birou personal. Noi avem!”.
Cristina Mircea
