Crede în puterea oamenilor de a realiza lucruri mărețe împreună și este convinsă că poate construi un spital la Piatra-Neamț, doar prin efortul comunității. Este terapeut, psiholog, nutriționist, consilier personal și, de 26 de ani, lucrează ca să vadă oamenii fericiți și sănătoși.
– Cum v-a venit ideea că ați putea ridica un spital?
– Când am absolvit facultatea de psihologie aveam nevoie de practică și m-am gândit să mă duc la spital, să fac voluntariat. Am fost la secția de psihiatrie, apoi la dermatologie și, în final, la oncologie. Și când am văzut cămăruțele alea, cu paturile înghesuite m-am gândit că oamenii nu au spațiu și nici nu au unde să iasă la aer. M-am rugat de unul, de altul, și am reușit să fac un părculeț pentru oncologie în partea laterală a secției. Acum nu mai există, e un dezastru acolo. N-am să uit când urca mașina cu băncuțe, îmi venea să plâng de bucurie. Am trăit momentul acela la maximă intensitate emoțională. Stăteam într-o zi și mă gândeam oare unde sunt băncuțele și unde sunt copertinele pe care le-au donat niște oameni.
– Apropo de donații, avem exemplul doamnelor de la Asociația ”Dăruiește viață”, care au reușit să construiască un spital anul trecut. Credeți că în Piatra-Neamț avem comunitatea care să se alăture, cu entuziasm, unui asemenea demers?
– Poate nu! Dar sigur avem comunitatea în care fiecare persoană se gândește că viața apropiaților atârnă de un fir de păr, în actualul spital. Am fost cu mama la Urgență – era ca la război, oamenii stăteau pe scaune cu perfuzii, tărgi peste tot, nu este uman ce se întâmplă acolo nici pentru medici, nici pentru pacienți. Lumea fuge de spitalul ăsta pentru că nu sunt condiții, dar dacă nu ești transportabil rămâi la Piatra-Neamț, nu ai de ales. Eu îmi doresc ca spitalul pe care-l vom face – și vom reuși să-l facem dacă suntem uniți – să fie altfel. Conceptul meu vine din America: un spital modular, cu toată tehnologia de secol XXI și cu săli mari, spațioase. Ca să faci un spital, nu trebuie să te gândești la bogăție și la câștig. Trebuie să te gândești că faci ceva pentru oameni. În pandemie, mă duceam cu mâncare la spital. Eu merg pe stradă și mă rog pentru toți oamenii, să fim buni, să fim o comunitate adevărată.
– Sunteți primul om care vrea să facă un spital și ar fi extraordinar să și reușiți!
– Să dea Dumnezeu! Am nevoie de o echipă foarte bună și de voluntari, pentru că este o muncă asiduă. Am găsit câteva locuri în care ar putea fi construit, cel puțin 3. Eu zic că spitalul se va face cu ajutorul lui Dumnezeu. Până acum nu s-a făcut pentru că n-au fost intenții bune. M-am rugat de toți cei care au avut funcții în instituțiile cu putere de decizie, în ultimii 4 ani, și n-a existat nicio reacție. Și atunci m-am gândit foarte bine că trebuie să reușesc să mă mobilizez și să strâng bani pe cont propriu. Am nevoie de bani pentru a cumpăra terenul și pentru construcția în sine. Sunt atât de hotărâtă, mi-au crescut aripi noi. Am vorbit cu preoți, mi-au promis că-mi dau voluntari. Oricine este binevenit. Tinerii care vor să se implice, dar și pensionarii, care poate n-au ce face acasă și vor să fie de folos.
– Și bani, de unde?
– De la firme, de la oameni. Numai din donații se poate realiza spitalul pe care-l visez.
– Începe campania electorală. A contribui la realizarea unui spital este un câștig de imagine pentru orice candidat. Cum priviți implicarea zonei politice într-un astfel de proiect, având în vedere că tocmai zona politică a împiedicat realizarea proiectelor precedente? Ar fi trebuit să avem un spital nou astăzi la Piatra-Neamț, nu doar machete și promisiuni.
– Pe mine m-ar bucura implicarea oamenilor din politică, poate să vină toată lumea să sprijine acest spital! Să vină politicienii care vor să candideze și să arate cum sunt ei de buni!
– Cum vă imaginați acest spital? Câte secții ar trebui să aibă? Ce nevoi să deservească?
– Noi avem atâtea nevoi încât ar trebui să fie un spital multidisciplinar. Cred că prioritatea ar fi pediatria. Am văzut mame purtându-și copiii în brațe, prin ninsoare, de la o secție la alta! Clar trebuie un spital multidisciplinar. E un dar să fii sănătos! Îmi doresc asta pentru comunitatea noastră, îmi doresc un spital curat, un spital de care să poată beneficia toată lumea. În viziunea mea toți oamenii sunt egali. Nu contează dacă ești bogat sau ești sărac, te poți îmbolnăvi oricând. De ce nu avem urologie pentru copii? De ce trebuie să se ducă părinții la Iași? Sunt copii bolnavi de cancer și nu avem secție de oncologie pediatrică la Piatra-Neamț! E de neconceput! Plouă, ninge, tu trebuie cu copilul la tratament! Sunt o mulțime de lipsuri pe toate secțiile. Cred că a venit momentul să trăim în prezent, nu în trecut. Să încetăm să criticăm și să comentăm că nu s-a făcut și nu s-a investit. Să facem noi! În orașul lui ”nu se poate” să avem un spital, spitalul nostru. Și acolo o să fie și un altar de rugăciune, eu l-am visat!
A consemnat Cristina Mircea
