Căpitanul Ceahlăului are 25 de ani (e născut pe 4 martie 1998, la Suceava), joacă fotbal de la 6 ani, iar la 14 ani a debutat în Liga 3, cu emoții copleșitoare, pentru că era în echipă cu fotbaliști foarte buni și aproape nu mișca în vestiar, de teamă să nu-i deranjeze cu ceva. A crescut și s-a format la Sporting Suceava, a avut experiențe în echipe de Liga 4 și Liga 3 la Fălticeni și Rădăuți, a avut onoarea să fie antrenat de Dorin Goian și Daniel Bălan și a plecat la Aerostar, la Liga 2, de unde a venit la Ceahlăul, acum un an. Și-a dorit să lucreze cu Cristi Pustai și acum spune că s-a dovedit a fi cea mai inspirată alegere.
– Ai suferit cea mai gravă accidentare din cariera ta de fotbalist. A fost ghinion?
– Starea gazonului a fost principalul motiv, mi-a rămas piciorul fixat în pământ și glezna a fost întoarsă invers, ca să zic așa. Au fost câteva voci care au spus că poate adversarul a avut intenția să mă lovească, dar el chiar n-a avut nicio intenție. Pur și simplu așa a fost să fie. Am o tijă pusă pe exterior pentru a-mi ține peroneul drept, asta o s-o am pe viață, și pe interior am puse niște arcade de titan, care țin foarte bine oasele lipite.
– Recuperarea poate fi completă?
– Da, dar de durată. Am vorbit cu Dragoș Iancu de la Sibiu, el are două luni și 15 zile de când s-a operat și deja e foarte bine, chiar speră să poată face antrenamente cu echipa în iarna asta. Probabil dureri o să aibă și el, o să am și eu, el mi-a spus că accidentarea lui a fost puțin mai gravă ca a mea pentru că a avut fractură deschisă. La mine operație a decurs foarte bine, investigațiile ulterioare la fel, astăzi (9 decembrie) plec acasă și după 3 săptămâni, timp în care trebuie să stau imobilizat, vin la control la Cluj să vadă domnul doctor cum am evoluat. Abia atunci îmi va spune exact ce trebuie să fac și durata recuperării. Voi afla când pot relua antrenamentele
– Clubul a anunțat prelungirea contractului. Știi pentru ce perioadă?
– Încă nu, știu doar că se poartă discuții cu Aerostar Bacău, dar mă bucur de prelungirea contractului meu, pentru că venirea mea la CSM Ceahlăul a fost cea mai inspirată alegere.
– De ce?
– În primul rând pentru că decizia mi-a aparținut doar mie, puteam să mă duc în altă parte, dar am zis să aleg și eu o dată în viață exact așa cum vreau și cum gândesc, să nu mă mai las influențat de nimeni. De fiecare dată când voiam să mă duc undeva apărea cineva care-mi zicea să nu mă duc că s-ar putea să nu fie bine. Tot timpul m-am lovit de părerile și sfaturile celorlalți. Împreună cu viitoarea mea soție, cu logodnica mea, am zis să venim la Piatra-Neamț.
– Înțeleg că au fost voci care te-au sfătuit să nu vii.
– Da, au fost, dar la momentul acela Ceahlăul era într-o situație cam complicată și mi s-a spus să ar fi mai bine să merg la o echipă care are șanse mai mari. Dar eu am vrut la Ceahlăul pentru că mi-am dorit foarte mult să lucrez cu domnul profesor Pustai. Decizia de a mă pune căpitan a fost a dumnealui.
– Cum este atmosfera la echipă? O echipă care s-a format din mers, s-a consolidat și se vede că funcționează.
– Atmosfera este una foarte bună, majoritatea suntem tineri și foarte tineri, ne dorim foarte mult să realizăm ceva la Piatra-Neamț și să readucem echipa unde-i este locul. Trebuie să recunoaștem că ne-am încurcat la câteva meciuri care erau foarte ușoare, dar ni le-am făcut noi grele și puteam fi mult mai sus în clasament. Dar pentru o echipă nou promovată și cu mai mult de jumătate din lot schimbat, eu zic că am făcut o figură foarte frumoasă în prima parte a sezonului și, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu 2-3 jucători mai experimentați, putem să ne atingem obiectivul de a intra în play–off. Suntem la un punct de play–off, în situația în care sunt în fața noastră și echipe care n-au drept de promovare.
– A fost o perioadă în care jucătorii dădeau impresia și nu era doar o impresie, așa se și vedea pe teren, în repriza a doua după 15-20 de minute parcă începeau să pice. La ultimele meciuri însă, s-a jucat până în ultimul minut, s-a marcat în ultimul minut. Cum s-a întâmplat această schimbare în bine?
– Da, am observat și eu lucrul acesta, dar aproape 80% din lot am jucat la Liga 3. Poate și pe noi ne-au depășit puțin unele situații. Am început foarte bine campionatul, am ținut bine ritmul dar poate lipsa experienței de Liga 2 a determinat oscilațiile astea în timpul jocului. Nu cred că a fost vorba niciodată de pregătirea fizică, pentru că am făcut o pregătire excepțională în vară cu domnul Liviu Rusu, dar eu zic că lipsa de experiență și unele momente pe care nu le-am gestionat corect ne-au făcut să depunem mult mai mult efort decât trebuia. Și toate astea au dus la un fel de epuizare, forțată de noi. Acum am învățat să ne dozăm mai bine efortul.
– S-a văzut asta, cum s-au văzut toate lucrurile bune, povestea Bobi Mahu că venirea domnului Pustai a reactivat spiritul sportiv care era așa, latent acum un an.
– Da, domnul profesor este un om excepțional. Tot timpul am apreciat la el faptul că este foarte corect, are planurile foarte bine puse la punct, are principiile lui de la care nu se abate niciodată și de asta a avut rezultate. Este un om care chiar muncește foarte mult, iar dacă-și dorește ceva cu adevărat reușește.
– În afară de fotbal ce pasiuni mai ai?
– Îmi place foarte mult tenisul de câmp și-mi place să petrec timp cu familia și cu viitoarea mea soție, anul viitor pe 20 iulie o să avem nunta. Ramona e din zona Fălticeniului, din Arghira, comuna Preutești. Acum lucrează în Piatra-Neamț și, în mare parte, ei îi datorez venirea mea aici.
– Cum a reacționat când te-a văzut pe targă?
– Doamne! Credeți-mă că prima oară când mi-am văzut piciorul răsucit, la ea m-am gândit, pentru că știu ce fire are, foarte sensibilă. Eu dacă pățesc ceva în casă, mă tai puțin, e gata – panică, zici că mor, cam așa vede ea lucrurile. Nici nu știu ce a putut să facă, știu că se uita la meci și am apucat să vorbesc cu ea foarte târziu, după ce-am ieșit din spital de la Slobozia. Plângea vă dați seama, dar văd că trecut cu bine peste această situație.
– A venit cu tine la spital?
– Da, e aici la Cluj, dar nu prea i se dă voie la vizită, dar e aici, iar la externare merg cu ea la Piatra și cu sora mea. Și părinții s-au panicat. Mama și tata sunt în străinătate și voiau să vină în țară. Nu știam cum să-i potolesc, le-am spus că nu e nimic grav și va fi totul bine.
– Cum reușești să fii așa pozitiv, iar în momentul acela când erai urcat în ambulanță să găsești puterea să te gândești la echipă?
– Eu sunt un tip foarte puternic, nu-mi place să mă vadă lumea slab! Dacă aș fi slab, ar fi un defect pentru mine. În momentul accidentării, sincer am vrut să mă ridic să continui faza, am simțit ceva la picior ca și cum aș fi călcat strâmb. Când am pus dreptul jos și am ridicat stângul am văzut că e răsucită glezna și am conștientizat că situația e foarte gravă și trebuie să mă calmez. În primul rând m-am gândit la familie, după aia m-am gândit la colegii mei, la jucători, și dacă tot erau panicați am zis să nu-i panichez și mai tare, pentru că e un meci foarte încordat. Și mi-am spus ”Hai să încerc să dau un exemplu pozitiv!”. M-am calmat, nu m-am mai gândit la absolut nimic, am făcut o rugăciune și am zis că sigur o să fie bine și Dumnezeu o să fie lângă mine. Au venit colegi lângă mine, aveau lacrimi în ochi, a venit doctorul nostru Cosmin avea și el lacrimi în ochi, m-am uitat la el și i-am spus să nu se gândească la ce-i mai rău.
– Ei văzuseră piciorul răsucit și și-au dat seama că e o problemă serioasă acolo.
– Da, dar eu sunt căpitan și trebuie să fiu un exemplu pozitiv indiferent de ceea ce se întâmplă, indiferent cum ies de pe teren. Pentru că asta face un căpitan, nu-și lasă echipa în momente din astea.
– Ce-ți dorești foarte mult în viitorul apropiat?
– Sincer, sunt sigur că mă fac bine pentru că sunt foarte puternic și am încredere în mine și în Dumnezeu. Îmi doresc ca toată familia mea să fie sănătoasă, colegii mei să fie sănătoși și să-mi facă o surpriză ca după vacanța de iarnă să câștige și să prindă play–off–ul, asta-mi doresc cel mai mult. Știu cât de mult muncesc colegii mei și știu cât de mult își doresc și ei.
– Despre promovarea în Liga 1 ce părere ai?
– Eu cred că lucrul ăsta se poate realiza, am demonstrat la fiecare meci că suntem o echipă foarte bună, o echipă care joacă un fotbal foarte plăcut, cred că toate echipele ne-au lăudat că avem un stil de joc foarte frumos care încântă publicul. De asta suntem una din primele 3 echipe ale căror meciuri au fost transmise pe Digi Sport, asta înseamnă că lumea se uită la noi. Cel puțin acasă am dominat toate echipele cap-coadă, am făcut spectacol. Și vom mai face.
-Te-a emoționat faptul că atâția oameni au fost lângă tine și ți-au transmis gânduri bune?
– Da, și vreau să le mulțumesc tuturor, inclusiv celor din Galeria Gate 7, care m-au susținut și au fost lângă mine mereu. Vreau să mulțumesc staff-ului Ceahlăul pentru că a avut grijă de mine, domnului profesor, jucătorilor, colegilor și nu în ultimul rând vreau să-i mulțumesc și să-i zic că a intrat în sufletul meu domnului Anton Măzărianu, care mă ajută cu orice am nevoie. M-a sunat tot timpul, chiar am rămas surprins. Îi doresc tot binele din lume, sănătate lui și familiei lui, este un om deosebit. Cred că e prima oară când dau așa de un om căruia chiar îi pasă. Și chiar îi mulțumesc din tot sufletul meu.
A consemnat Cristina Mircea
