”Prima mea profesie este de om. Am încercat întotdeauna să am sensibilitatea și inteligența de a înțelege lucrurile, am încercat să fac doar bine semenilor mei și eventual să-i orientez către o viață mai bună și către performanță”.
Cătălin Anton a construit performanța prin studiu constant, în domenii diferite, uneori aparent antagonice. A învățat management în fotbal urmând cursurile Universității din Lausanne (certificat de studii avansate) și ale Universității Româno-Americane din București (certificat Business Excellence in Football Management). A debutat în lumea balonului rotund la FC Botoșani, în 2016, ca director de marketing, după care a devenit director executiv și președinte al consiliului director. De la 1 iulie 2023 a preluat managementul CSM Ceahlăul.
- ”Am participat la zeci de cursuri ținute de profesioniști veniți din Atlanta”
Cătălin Anton s-a născut pe 1 martie 1963 la Botoșani, într-o familie de contabili. Tatăl provenea dintr-un sat extrem de sărac, mama din poziție mai bună, dar defavorizată pentru că părinții au fost considerați chiaburi și ea n-a putut să meargă la facultate. L-au educat în spiritul datoriei împlinite – principiu de la care n-a abdicat niciodată, în aproape 61 de ani de viață.
A învățat la fel de conștiincios să cânte la vioară, în școala primară, cum a învățat istorie, română, matematică și fizică la liceu unde a obținut rezultate remarcabile la olimpiade, inclusiv locul I pe țară la fizică, în clasa a XI-a. A absolvit ca șef de promoție Liceul Mihai Eminescu și a optat pentru Institutul Politehnic Iași, Secția de electronică și telecomunicații. Când a terminat facultatea era deja căsătorit, avea un copil, apartament în Botoșani și repartiție în…Suceava. Cu aprobare de la nivel foarte înalt, a reușit să facă ”rocada” cu un fost coleg de facultate și a primit decizie de delegație permanentă la Electrocontact Botoșani, unde a lucrat doar 6 luni, pentru l-a atras mai mult ideea de catedră. Timp de 7 ani a predat automatizări și electronică la colegiul tehnic, care era ”pepiniera” Întreprinderii Electrocontact, după care s-a angajat la Monitorul de Botoșani, direcția de marketing. Avea experiență în presă din studenție – 4 ani a fost redactor șef adjunct la Viața Politehnicii. Un an mai târziu, a depus CV la Compania Coca Cola, unde erau angajați doar oameni care cunoșteau foarte bine limba engleză și toată lumea, inclusiv șoferii de camion erau îmbrăcați la costum, cămașă albă și cravată.
”N-aș putea să spun că atunci aveam un exercițiu deosebit, cotidian, al limbii engleze, știam cât am învățat în școală. Acum vorbesc fluent engleza, dar mă descurc și cu franceza, italiana și spaniola. Și știu să citesc în limba rusă. La Coca Cola am participat la zeci de cursuri ținute de profesioniști veniți din Atlanta, lucru care a fost definitoriu pentru viitor”.
Incompatibilitatea cu echipa de management l-a determinat să demisioneze după 2 ani. S-a angajat la principalul concurent – Pepsi Cola, s-a ocupat de consignația personală, de cursuri DDD – Dezinfecție, Dezinsecție și Deratizare, și de o nouă afacere – igienizare școli, spitale, abatoare. Au urmat experiențele de distribuitor Ursus și, ulterior, Tuborg, administrarea unui restaurant, cu club de dansuri de societate și cursurile CODEX de management și contabilitate.
- ”Atât timp cât nu poți verbaliza domeniul în care lucrezi, nu poți face performanță”
Ritmul infernal de 12 ore de muncă pe zi, dublat de hobby-urile cronofage (șah și bridge la nivel de competiții naționale și internaționale) și-a spus cuvântul, la modul imperativ, printr-o epuizare fizică gravă. Pentru prima dată în viață, Cătălin Anton – omul puternic, practicant de judo din studenție – a ajuns la urgență, la vârsta de 41 de ani. I-au trebuit aproape doi ani de odihnă, timp în care și-a ”permis” doar lecturi și un master la psihologie, în tehnici de comunicare.
”În fiecare domeniu în care am lucrat am încercat să mă pun la punct cu detaliile, pentru a înțelege. Atât timp cât nu poți verbaliza domeniul în care lucrezi, nu poți face performanță. Masterul l-am făcut pentru sufletul meu, la vremea respectivă încercam să înțeleg cum funcționează relațiile dintre oameni și de ce mi s-a întâmplat ceea ce mi s-a întâmplat. N-am înțeles nici acum. După cei doi anișori de silenzio stampa am hotărât să mă specializez în management de criză și am început o colaborare cu domnul Gelu Tofan, Dumnezeu să-l odihnească! Avea o moară de grâu la Todireni și m-a angajat ca manager la acea moară care, în 11 ani de zile, n-a avut profit niciodată. M-am dus și am făcut cursuri de morărit în Italia și am lucrat vreo 4 ani de zile cu dl. Gelu Tofan. Era un autodidact, dacă-și punea în cap, într-o lună de zile putea să construiască o navetă spațială, cu exagerările de rigoare. Era fabulos”.
Următoarea provocare pentru calitățile de manager ale lui Cătălin Anton a fost domeniul produselor lactate – 5 ani a lucrat la Five Continents Botoșani, după ce a urmat cursuri de specialitate. Și, ca peste tot, a avut realizări deosebite. Pentru că are ”dublă cetățenie”, de Botoșani și de Gura Humorului, după încheierea colaborării cu Five Continents a vrut să se retragă la casa lui din Voroneț și l-a întrebat pe Valeriu Iftime – finanțatorul FC Botoșani – dacă nu are nevoie de un manager pentru pensiune. A fost momentul când a intrat în lumea fotbalului.
”Mi-a zis că are altceva pentru mine și m-a angajat director de marketing la FC Botoșani. Am fost 6 luni director, am reușit să aduc colaboratori care au rămas constant lângă club, iar ulterior din poziția mea de președinte să ajung undeva între 300.000 și 400.000 de euro prin contracte de reclamă și publicitate, care și la ora actuală sunt în vigoare. După 6 luni am fost numit în poziția de director executiv și președinte al consiliului director și pe urmă am avut 5 ani jumătate excepționali la Botoșani, cu rezultate deosebite. Am făcut vânzări de jucători – o formă de rotunjire a bugetului, pentru că e foarte greu să reziști în Liga 1 fără vânzări de jucători. Din drepturile TV poți să încasezi undeva la 2 milioane de euro, dar bugetul unei echipe de Liga 1, situată la mijlocul clasamentului, este de 4,5 – 5 milioane de euro. Toată lumea, inclusiv autoritățile, trebuie să înțeleagă că fotbalul – nu contează dacă echipa e în Liga 1 sau în Liga 3, oricum se complică lucrurile pe măsura avansării în eșaloanele superioare – trebuie susținut financiar prin 3 modalități foarte importante. Prima este vânzarea de bilete, vor veni vremuri când în Liga 1 nu vor avea ce căuta echipele care n-au 30.000-40.000 de spectatori pe stadion, în lume de asta sunt stadioane de 100.000 de spectatori, iar biletul costă începând de la 50 de euro, până la 5.000 de euro la tribuna oficială. La echipele mari o altă componentă sunt vânzările din marketing, marketingul generează imagine, vânzarea propriu zisă e un capitol diferit, iar un al treilea punct sunt drepturile TV. La noi, în Liga 2, ce se încasează de la FRF – 42.500 de euro într-un sezon, nu înseamnă nimic. Un buget consolidat la o echipă de Liga 2, cu pretenții de promovare în Liga 1 trebuie să fie undeva la 2 – 2,5 milioane de euro. O componentă foarte importantă – cea mai importantă cum este cazul Ceahlăului, este finanțatorul. Avem cheltuieli de 150.000 euro pe lună ori 12 luni înseamnă 1,8 milioane pe an. Botoșaniul are un buget de 5,8 milioane euro. La Piatra-Neamț, biletul e 30 de lei, dar cheltuielile de organizare a unui meci se duc undeva la 25.000 de lei. Cu prilejul celebrării a 104 ani de la înființarea clubului am făcut intrarea 10 lei și au venit aceiași oameni, care plăteau 30 de lei. Am făcut 9000 de lei încasări, s-au vândut 900 de bilete. Diferența a pus-o finanțatorul ca să putem plăti arbitraj, ambulanță, firmă de pază. Mulțumim pe această cale firmelor de pază cu care colaborăm, pentru că ne ajută indiferent că am avut sau n-am avut bani, dar n-o să se poată întâmpla lucrurile astea la infinit. În momentul de față, 95% din toate cheltuielile clubului sunt suportate de către dl. Măzărianu sau firma Comes, 4% de către ceilalți sponsori, cărora le mulțumim că au venit alături de noi cu cât au putut, iar 1% de spectatori. Din drepturi de televizare urmează să încasăm luna aceasta într-o primă tranșă 12.500 euro, și până la sfârșitul lunii încă 10.000 de euro. Sunt primii bani pe care-i primim și vor merge să acopere datoriile către bugetul de stat. Fotbalul este un spectacol, dacă nu dezvoltăm acest spectacol ca să fie pe placul oamenilor și să genereze venituri ca să se poată autofinanța, atunci nu va rămâne nimic din el. În plan secundar, dar nu mai puțin important, trebuie să înțeleagă absolut toată lumea că fotbalul, alături de alte discipline sportive, este o sursă de sănătate. Dacă-i canalizezi pe copii, în loc să stea toată ziua în fața televizorului, a calculatorului sau a telefonului să practice o formă de activitate sportivă atunci spitalele noastre n-ar mai fi atât de aglomerate. Este extraordinar de important pentru sănătatea trupului, a sufletului și a minții să practici o activitate sportivă. Eu – limitat de câteva boli pe care le-am dobândit, sunt practicant de tenis de câmp, tenis de masă, încerc cât de cât să-mi mențin condiția fizică. Este senzațional să stai în preajma copiilor care fac sport. Te încarcă cu energie, e fabulos!”.
- ”Este teribil de greu să aduci la unison un colectiv de 11 oameni plus 5 rezerve, în vârf de formă fizică, sufletească, mentală”
Tributar principiului ”Dacă mi-ai dat o sarcină trebuie s-o duc la îndeplinire!”, Cătălin Anton mărturisește că nu are suficientă maturitate ca să-și înțeleagă vârsta. Are încă mintea sportivului tânăr, pentru care totul este posibil, și consideră că nimeni nu pierde când e doborât, ci atunci când nu se mai ridică.
Crede în samurai, în shoguni, în poveștile cu Winnetou, în Făt Frumos și Zmeul Zmeilor, dar cel mai mult în oamenii de onoare: ”Diferența pe care vreau s-o păstrez constant față de anumiți contemporani ai mei este existența unui cod etic-moral, a unui cod de onoare. Dacă se mai poate face ceva notabil în țara asta, se poate doar cu oameni de onoare”.
Visul lui Cătălin Anton la Piatra-Neamț este să vadă echipa promovată în Liga 1: ”Tare mi-aș dori. Mai aproape de realitate, însă, este dorința mea de a accede în play-off. Aceasta este și dorința jucătorilor, în pofida faptului că sunt comentatori de tot felul când jucătorii poate au avut un meci mai slab. Este teribil de greu să aduci la unison un colectiv de 11 oameni plus 5 rezerve, în vârf de formă fizică, sufletească, mentală. Și în același timp trebuie ținut cont de faptul că există adversitate, una este să-ți dorești să faci ceva de unul singur când nu ai oponent și alta este când ai un adversar care-și dorește același lucru. Pentru mine, în formarea unei echipe de succes, calitățile etice și morale sunt cele mai importante, abia apoi intervin talentul și munca grea. N-am venit la Piatra Neamț ca să fim o echipă de pluton, de mijloc sau de coada clasamentului, am venit pentru că vreau să facem performanță cum am făcut întotdeauna în cursul carierei mele”.
Cristina Mircea
