11 tineri artiști din 10 țări și-au început ziua de sâmbătă (14 octombrie) la Hoisești, punctul La Curmătură, pe platoul proaspăt însămânțat cu grâu, pe locul unei așezări vechi de 6000 de ani (un articol despre descoperirea profesorului Bolohan puteți citi aici). Apoi au trecut dealul, prin locuri unde au fost alte așezări cucuteniene, și-au înmuiat degetele în slatina de la Negritești, au privit iazul dintre dealuri, și-au închipuit cum trăiau oamenii cu mii de ani în urmă, și au ajuns într-o gospodărie contemporană din satul Hîrțești, unde au mâncat pâine de casă cu zacuscă, nuci, mere, și prune uscate pe lojniță. Fantastică întreaga călătorie…
Povestea a început la gura cuptorului (replică a unuia preistoric) în care doamna Bolohan a copt turte și le-a împărțit – fierbinți- unei violoniste din Anglia, unei sculptorițe din Spania, unui ilustrator din Republica Moldova, unei fete (Carla) din Bolivia care studiază cinematografia la Paris…
”Noi aducem din 2018 voluntari internaționali la Târgu Frumos. Sunt din toată lumea și stau câte 6 luni la noi. Am avut 1300 de candidați anul acesta și din ei am selectat 12 – unul este plecat acum în Egipt la un eveniment. Selectez mai degrabă artiști decât alte categorii, și ei vin, interacționează cu patrimoniul cultural și apoi creează și se apropie prin această educație nonformală de copii și de tineri. În 3 ore, copiii învață mai mult decât într-un muzeu, pentru că abordarea este diferită. Din ce am făcut astăzi vor rezulta mai multe filmulețe. Absolut toți au fost impresionați de Cultura Cucuteni și nimeni nu știe despre această cultură în străinătate, deși are atâta potențial… Facem asta de 15 ani din 2009 am început și am tot experimentat diverse metode. Mergeam foarte des cu copii și tineri la muzee și vedeam că în 5 minute terminau de parcurs expozițiile și la final îi întrebam ce-au învățat…Mai nimic. Și atunci ne-am întrebat cum să facem să le transmitem informația într-un mod pe care să-l rețină. Și așa am ajuns la metodologia muzeelor alternative, inspirată din teoria învățării experimentale a lui Kolb, care chiar funcționează. Anul trecut ne-am întâlnit cu 1057 de tineri și copii cu care am petrecut cel puțin 3 ore și au învățat despre Cucuteni, despre folclor, despre romi…Vom face și un muzeu dedicat romilor, avem o minoritate importantă și dacă tot există brandul ăsta ar trebui să-l transformăm în ceva pozitiv”, a declarat Mihaela Diana Podariu, președinta Asociației Super Tineri.
La Curmătură, tinerii au fost foarte interesați de povestea locului, de detalii despre societatea matriarhală, cu sublinierea rolului femeii – care decora vase și ținea vatra casei caldă.
Profesorul Neculai Bolohan: ”Voluntarii au ca obiectiv feluri deosebite de a integra cultura Cucuteni în viața cotidiană, prin artă, muzică, spectacol, absolut orice, deci ei sunt cumva puntea de legătură între arheologul din turnul de cleștar și publicul care așteaptă răspunsuri, nu atât de contondente, de tip latura ori latura suprafeței cercetate, ci varianta care să arate că un loc a avut viață. Cu ei am început colaborarea acum 2 ani, când am avut un prim acord între Muzeul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și Asociația Super Tineri din Târgu Frumos. Au venit cu alt grup, tot de voluntari străini și au lucrat cu studenții. Activități total nonformale, sub pălăria muzeului – comunicare directă, fără ierarhizare. Acum 2 ani au făcut mai mult cât face o grămadă de arheologi adunată la un simpozion pentru public. Simbolurile de pe materialitatea arheologică au fost coborâte pe masă. Tatuajul nu mai este reprezentat de motivele celtice, ci sunt astea de aici, grafica sau ornamentarea spațiului montan poate fi făcută utilizând, chiar și temporar, simbolurile Cucuteni”.
Pe ”porțile deschise” ale sitului arheologic n-au intrat doar tinerii veniți din toate colțurile lumii, ci și localnici, și oameni care au ajutat la buna desfășurare a cercetării arheologice de La Curmătură. Printre ei, directoarea Direcției Județene pentru Cultură Neamț, Rocsana Josanu: ”Am avut șansa de a sprijini eforturile, putem spune eforturi, pentru că atunci când e vorba despre arheologie știm foarte bine cum se găsesc fondurile necesare și că statul nu poate susține foarte bine acest domeniu. Sigur că suntem mândri că am putut contribui la descoperirea acestor vestigii care, credem noi, vor constitui nucleul multdoritei acțiuni a domnului profesor de a crea aici o stațiune arheologică. Ne-am bucura ca acest proiect să prindă contur, pentru că aici nu este doar un sit arheologic, sunt mai multe așezări vechi care așteaptă să fie descoperite și poate că la un moment dat vor fi și acestea descoperite”.
Ziua a continuat cu drumul spre Slatina Mare din Negritești o aventură, cu căprioare care au traversat câmpul, oameni la pescuit pe malul iazul iazului – mai ales femei, că tot era vorba despre matriarhat – și localnici din Buhuși veniți să ia slatină pentru a conserva brânza și slănina, dar și pentru murături.
”Vin cu mașina, pe jos, cu căruța, cu căruciorul de butelii, dar doar în anumite zile ale anului. Slatina este cu atât mai sărată cu cât este mai uscat meteo. Dacă plouă, scade salinitatea. Concentrația de sare se poate testa folosind un ou proaspăt de găină. Dacă oul plutește, e în regulă, dacă se scufundă, slatina nu e bună”, le-a spus profesorul Bolohan tinerilor, în timp ce scotea slatină și-i îndemna să guste.
Sus, pe coama dealului, depozitul de ghips se dezvăluie cu aceeași generozitate ca și istoria locului. Tinerii voluntari – printre care se află și un asistent director de film Netflix Turcia – vor face un documentar despre proiectul lor din România. Probabil că secvența următoare ar merita inclusă în acest film.
Rafael – ilustrator în Republica Moldova – aflat pentru prima dată în județul Neamț, a definit drept ”profundă și meditativă” experiența Hoisești -Negritești: ”Am fost impresionat de situl arheologic dar și de spațiul unde eram staționați, se vedea satul de sus, iar priveliștea este fantastică. Acuma să nu vă închipuiți că noi 6 luni suntem tot timpul pe câmpii admirând peisajele. Noi de fapt am venit să facem activități, workshopuri, documentare”.
De pe dealurile de la Negritești, grupul a făcut un salt peste timp și a pășit în livada familiei Scurtu, din satul Hârțești. Fetele s-au îngrămădit în beci, unde le așteptau zeci de borcane cu zacuscă (deja toate știau cuvântul în limba română), dulceață, sirop și compot. Doamna Maria a povestit despre toate etapele – de la culesc fructele, curățat, preparat – la foc de lemne – până la sterilizat borcanele. Muncește de la 5 dimineața, până noaptea târziu și, dacă ar fi după ea, ar sta zi de zi numai în bucătărie.
”Fac și cătină cu miere, vișinată, sirop de vișine, zacuscă de vinete, de ghebe, tocană de legume, dulceață de gutui, de struguri, de ultoane, de cireșe amare, de pere, de gogonele verzi, numai dulceață de nucă verde n-am făcut. Țuica tot eu o fac, a făcut și soțul o dată și a afumat-o. Am beciurile pline – mai avem o casă la Goșmani, cu beci. Mai trimit la copii, că toți 4 sunt în străinătate, mai au prieteni care vor și ei zacuscă și dulceață din țară”.
Pe masa din livadă, doamna Maria a așezat o mulțime de bunătăți în fața oaspeților, alături de pâinea de casă și învârtita cu nucă.
”Până la 1 noaptea a copt. E harnică nevasta mea și de toate știe să facă. Noi ținem porci, avem vreo 80 de păsări, brânză luăm numai de la stână, fructe din livadă, cartofi și porumb de pe câmp, toate le producem noi, cum era pe timpuri. L-am cunoscut pe domn profesor că lucrez la sonde și când m-am dus să verific capul de erupție, am văzut șantierul argheologic. Mi-a explicat dumnealui că a fost un sat acolo, mi-a arătat că a descoperit vase și o vatră. Am venit acasă și i-am spus nevestei. Când am intrat iar în schimb, le-am dus prune, le-am dus mere și m-am împrietenit cu domn profesor. Acuma m-a sunat că vrea să vină cu niște tineri străini să vadă beciul și livada. Am vorbit cu nevasta și ea a fost imediat de acord. Ne bucurăm că au venit atâția străini să vadă gospodăria noastră de la Hârțești”, a spus Leontin Scurtu.
Și cum să nu se bucure?
A doua zi, profesorul Bolohan a mulțumit (și) public: ”PAR-C/PATRIMONIU ARHEOLOGIC RECREATIV-CUCUTENI. Activitate dedicată publicului care a avut posibilitatea să vadă un sit arheologic, exemple ale materialității arheologice și utilizarea unui cuptor – replică a unui prototip preistoric – pentru coacerea pâinii (Hoisești-La Curmătură, comuna Mărgineni, județul Neamț), o slatină (Negritești-Slatina Mare comuna Podoleni, județul Neamț), sursă a echilibrului economic local și o gospodărie actuală (Hârțești, comuna Mărgineni, județul Neamț). Toate aceste activități au fost cunoscute prin lectura permanentă a elementelor peisajului actual, expresie actuală a diferitelor perioade de locuire. Activitatea s-a încheiat cu un colocviu ad-hoc sub meri, loc în care am evaluat activitatea dedicată patrimoniului cultural și natural dintr-o zonă mai puțin vizibilă a județului Neamț. Organizatorii activității aduc mulțumiri Direcției Județene pentru Cultură Neamț, Primăriei și locuitorilor comunei Mărgineni, județul Neamț și voluntarilor care ne-au susținut”.
Cristina Mircea
