”Am fost anunțată miercurea trecută, printr-un telefon, de părintele Radu Brânză, care a fost însoțitorul nostru, că voi primi distincția Crucea Moldavă. Când am aflat, parcă nu eram sigură că există așa ceva pentru că m-a anunțat preotul și nu școala, și am fost așa puțin cu dubii, dar când am ajuns la Iași și am văzut cât de bine a fost totul organizat chiar mi-a făcut foarte mare plăcere să mă aflu acolo”.
Evelina Athina Bichescu (18 ani) – este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național Calistrat Hogaș, unde studiază științe sociale. Anul acesta a reușit să obțină locul I la Olimpiada Internațională de Limbă Neogreacă – o materie care nu se predă la școală.
”Părinții mei au fost imigranți în Grecia 19 ani, acolo m-am născut, iar când aveam vârsta de 11 ani m-am întors în România, împreună cu ai mei, a fost o decizie comună. Cât am locuit în Grecia, acasă vorbeam limba română și în afara case greacă, asta era regula. Limba greacă este grea și, sinceră să fiu, mi se pare imposibil să o înveți dacă nu trăiești acolo. Am învățat în Grecia până în clasa a V-a și când m-am întors în România a trebuit să repet clasa a V-a pentru a intra în ritm. Mi-a fost greu, deoarece nu prea înțelegeam scrisul (în Grecia nu se scrie cu literele legate) și fiind o fire mai timidă mi-a fost destul de greu să mă adaptez. Apoi mi-a fost bine”.
Cu modestie, Evelina Athina spune că acum – după ce-a parcurs 7 ani de învățământ în România – se consideră o elevă bună. Și, deși o așteaptă un an cu două examene importante, își dorește să participe în continuare la olimpiadă.
”Sincer, înainte de clasa a X-a nici măcar nu știam că există o astfel de olimpiadă, iar când am aflat am simțit că asta îmi aparține și am încercat să fiu cât de bună se poate, mi se pare cea mai potrivită olimpiadă pentru mine. În clasa a X-a am ajuns până la etapa națională, dar nu am luat premiu. Acum, chiar mă simt sigură pe mine în legătură cu limba greacă. La olimpiada internațională a fost o singură probă scrisă, de 3 ore. Nu pot spune că a fost greu, depinde de la persoană la persoană, pentru mine a fost ok. Mă pregătesc în continuare la Comunitatea Elenă, cu doamna profesoară Smaranda Iamandi. Sunt destul de ambițioasă în ceea ce ține de școală, dar prefer să îmi prioritizez bunăstarea personală. Anul acesta este mai dificil, deci învăț mai mult decât de obicei pentru a-mi atinge scopul de a lua bacul cu o notă mare și de a intra cu succes la facultatea dorită”.
Facultatea dorită înseamnă pentru Evelina Athina Bichescu să urmeze cumva ”linia” părinților (mama e fotograf, iar tatăl cameraman), adaptată la propria-i pasiune pentru design grafic.
”Între noi se află oameni minunați, semn al unor energii foarte puternice lăuntrice care fac, în cele dintâi și în cele din urmă, ca țara să dăinuiască, să supraviețuiască în vremuri nu tocmai ușoare. Am socotit a cinsti câțiva tineri, care anul acesta s-au evidențiat în mod special pe plan național și internațional, fiind recunoscuți pentru capacitatea lor de acumulare de cunoștințe și de exprimare a lor în concurs cu mulți alții” – acestea au fost cuvintele ÎPS Teofan în deschiderea premierii oficiale a celor 10 oameni (unii foarte tineri, alții trecuți prin viață) cărora le-a oferit cea mai înaltă distincție a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei – Crucea Moldavă pentru mireni (video aici).
A doua elevă, aflată conjunctural în Neamț, care a primit aceeași distincție este Kyra Gidirim (18 ani) din Odessa (Ucraina): ”Provine dintr-o familie cu 4 copii, tatăl ei fiind inginer arhitect, iar mama traducătoare. Din cauza războiului, au trebuit să plece din ţară. Acum părinţii sunt în Germania, iar ea locuieşte la Seminarul Mănăstirii Neamţ. Sub supravegherea doamnei profesor de arte plastice şi patrimoniu cultural, Iuliana Oana Grădinaru, a obţinut Medalia de Aur pentru restaurare icoană la Concursul Internaţional „The small Montmartre” of Bitola-Macedonia 2023. La acelaşi concurs, elevii seminarişti de la Neamţ au obţinut locul al II-lea Best Collection, din 44.000 de lucrări ale elevilor din 71 de ţări. A avut parte de multe momente fericite, unul din ele fiind când s-a revăzut cu părinţii, după un an de despărţire. Atunci a realizat că trebuie să preţuim ceea ce avem şi să mulţumim Domnului pentru tot. Cea mai grea perioadă a fost plecarea de acasă din Odessa şi acomodarea pe locul nou şi să înţeleagă, că nimic nu va mai fi ca înainte. Dar, cu ajutorul Domnului, va trece prin toate. Pentru viitor îşi doreşte o viaţă aici, în România. Aici îi este mai aproape de suflet, mai uşor şi mai drag în comparaţie cu orice altă ţară. Visul ei este să devină traducătoare, precum mama ei. Vrea sa studieze la Bucureşti, să aibă parte de un viitor sigur, cu oportunităţi şi oameni apropiaţi”.
Asemenea copiii valoroși, care reușesc să-și atingă obiectivele personale și după ce trec prin experiențe care i-ar putea destabiliza, merită aprecieri, felicitări și sprijin!
Cristina Mircea
