Motto: ”În artă, ridurile au farmec, nu fardul”(Vasile Ghica)
Complexul proces de restaurare a Muzeului de Istorie și Arheologie Piatra-Neamț, prezentat si apreciat la Simpozionul Internațional „Monumentul – Tradiție și Viitor” de la Iași – se apropie de recepția lucrărilor, programată spre finalul lunii septembrie. Până atunci mai sunt de făcut finisaje și, implicit, de stabilit cromatica fațadei. Dacă va fi albastru, galben, roșu sau altfel, specialiștii vor decide. Deocamdată, nici Marius Leuștean, administratorul firmei Lemar, cea care execută lucrările nu știe. El doar… execută.
– Culoarea bleu pe care o ”dezvăluie” acum plasa de protecție, parțial îndepărtată, dar care poate fi accentuată ca ”albastru”, cum a apărut? Ce este?
– Un grund (strat de bază) cu rol de protecție și suport pentru stratul final. În funcție de culoarea (fondul) suportului, de acest strat de bază poți să accentuezi sau să estompezi culoarea finală. Dar nu toată lumea știe asta.
– De ce albastru?
– Studiile de parament au relevat minim 6 intervenții atât la nivelul tencuielii subțiri, cât și al straturilor de zugrăveli. În total, au fost identificate, pe diverse zone, cel puțin 6 culori distincte ce compuneau cromatica fațadelor clădirii. Cert este că în ceea ce privește relevarea culorilor inițiale, aceasta s-a putut rezolva ușor, adică a fost posibilă desfacerea, strat după strat, a finisajelor și inclusiv a straturilor de zugrăveli, pentru că ele se exfoliază. Atât testele in situ, cât și cele microscopice, în laborator, au confirmat simplu: friza fațadei principale a fost bleu.
– La fel ca și restul ornamentelor?
– Nu. În privința cărămizilor ornamentale a fost o surpriză să le relevăm după curățare, ca fiind galben închis (muștar), nicidecum bleu cum apar în fotografiile dinaintea preluării amplasamentului. Scopul intervențiilor de restaurare este de a aduce monumentul cât mai aproape de aspectul original, pe care l-a avut în momentul finalizării lucrărilor, adică acum mai bine de 100 de ani.
– Și specialiștii ce spun?
– La această dată și-au exprimat opinia, cromatica fațadei fiind aproape aceeași cu aspectul inițial de la momentul primei recepții a clădirii. În esență, consider că este foarte important a se păstra culorile originale și asta am încercat să facem.
– Se poate să nu se potrivească, azi, cu simțul nostru estetic sau să fie interpretat?
– Suntem la momentul în care, după 100 de ani, ne exprimăm opinii asupra alegerilor strămoșilor noștri. Regula de bază a restaurării este să aduci monumentul cât mai aproape de origini, iar fotografiile atestă fără dubiu, că astea erau culorile fațadei. Faptul că, la momentul ăsta, culorile plac unora sau nu plac altora îl consider mai puțin important, față de scopul intervenției de restaurare. Luăm spre exemplu, celebre picturi: Mona Lisa lui Da Vinci sau cele suprarealiste ale lui Salvador Dali. Sunt persoane care le apreciază și persoane care le critică, e o chestiune de gust. Asta nu schimbă o realitate unanim acceptată: sunt opere de artă!
A consemnat Cristina Mircea
