Shara Ionășchiță a devenit un caz, pentru că a sfârșit neînchipuit de trist, drogată, în casa unui băiat pe care l-a întâlnit pentru prima (și ultima) oară în viață. Dacă ar fi fost accidentată mortal de o mașină în Piatra-Neamț, cine era vinovat? Dacă mergea într-o excursie cu școala și cădea o stâncă peste ea, cine răspundea?
S-a grăbit lumea să pună la colț școala și un băiat de 19 ani care da! – ce să vezi? – se droga!, pierzând din vedere esențialul: eșecul familiei! Când copilul pleacă de acasă, în numele participării la o activitate școlară, îți trimite mesaj că s-a cazat la o pensiune (nemulțumit de condițiile de internat pe care nu le-a văzut) și de fapt se întâlnește cu un băiat cu care ținea legătura online de vreo doi ani, cine e vinovat? Când prietena ”bună” se duce la locul de cazare și nu merge și ea în oraș cu băieții înseamnă că a luat o decizie! Shara a decis altfel! Și a mers de bunăvoie acasă la băiat și, cel mai probabil, s-a drogat împreună cu el. Deci a luat, din nou, o decizie! E, de altfel, dificil să-i administrezi cuiva un drog care se prizează! Problema este că ”s-a greșit doza”….
Efecte: O fată a murit la 16 ani, cum nu merită să moară nimeni! Un băiat – care, probabil, se droga pentru că era deja traumatizat (se afla în mașină cu bunicul lui, acum un an, când s-a întâmplat un accident cumplit: bunicul a murit pe loc, nepotul a rămas cu traume, nu doar fizice)- e traumatizat încă o dată! El e viu, în arest, după ce s-a întâlnit, din nou, cu moartea, în cel mai neașteptat mod! Cu siguranță, nu și-a dorit asta! Cum nici Shara nu și-a dorit!
Efecte secundare: probabil elevii niciunui liceu, oricât ar demonstra că sunt de capabili, nu vor mai fi lăsați să organizeze nimic, niciunde în vreo unitate de învățământ. De ce? Pentru că cei de la ”Petru Rareș”, de exemplu, au crezut în valabilitatea acordului parental și a acordului personal – semnat în cazul MUN Piatra-Neamț de toți participanții. Și iată, că într-un ”caz” nedorit de nimeni, cum este al Sharei Ionășchiță – se găsesc ”vinovați colaterali” (directorii liceului sunt cercetați disciplinar pentru că au permis elevilor să aibă inițiativă) care n-au nicio legătură cu sfârșitul tragic al unei vieți de copil. Cui folosește? Cu ce s-ar fi schimbat situația dacă Inspectoratul Școlar Neamț ar fi fost anunțat că se desfășoară un eveniment – de altfel făcut public printr-un comunicat? Dacă ne dorim niște adolescenți infantilizați, incapabili să-și asume decizii, e clar că cercetarea disciplinară a adulților care i-au încurajat, e primul pas! Categoric greșit!
Cristina Mircea
Un articol echilibrat si pragmatic.
Consider ca aveti dreptate si mai cred ca , da, trebuie sa luam atitudine in fata campaniilor de tip „ancheta”, „cautam vinovati” si „evidentiat numai aspecte negative”.
Vrem ca scoala sa pregateasca copii pentru a fi castigatori in viata. Sa aiba spirit de initiativa, sa se poata organiza, sa aiba spirit antreprenorial, sa-si mobilizeze resursele si sa o ia de la capat cand nu au obtinut rezultatul scontat. Asta vrem. Si ce facem ? Blamam si anchetam scoala, profesorii si elevii care tocmai au facut asta. De ce este numita „ancheta”” procedura de verificare facuta de inspectoratul scolar ? De ce nu se sublimiaza efortul colectivului de organizare si scopul acelei activitati organ8zate de elevi ?
Si mai am o curiiziteate: pe acel adolescent care a asistat vara voia lui la moartea bunicului l-a consiluat cineva dupa accident ? S-a interesat cineva de modul in care a depasit socul ?
Inca odata, felicitari pentru articolul echilibrat .
Mi se pare un pic fortata incercarea de disculpare a ” raresiistilor”. Daca nu se intampla nenorocirea, isi asumau meritul organizarii acestui oarecum ciudat eveniment.
Foarte bine subliniat în articol, dar din păcate televiziunile contribuie din plin la setea de ,,sânge” a societății. Nici o tragedie nu e suficient de cutremurătoare dacă nu se cere să cadă cât mai multe capete, tot timpul trebuie să fie și alți vinovați în afară de cei implicați. Victimele ori familiile lor nu mai sunt lăsate să-și plângă durerea cu decență fără să fie întărâtate de reporteri ori de ,,investigatori” de tip hienă, care le scormonesc viețile și le fac deservicii grave, transformând totul în circ. Se mai alege și câte un fond muzical tânguitor, de film indian. În platouri, deontologii, psihologii și avocații de serviciu desăvârșesc opera de profanare a victimelor și de împărțire cu generozitate a vinovățiilor. Să-și facă ei reclamă, ori să încaseze vreun ciubuc. Până când notorietatea asta ieftină se sparge tot în capul lor de deontologi, atunci când, la rândul lor, fac și ei vreo ispravă și se vede că nu sunt deloc sfinți.
Revin. Comparatiile cu alte prezumtive nenorociri ce s-ar fi putut intampla sunt deplasate. Subiectul e simplu: cand organizezi un eveniment cu alura oarecum nationala, te ocupi de tot, adica inclusiv de cazare si de confirmarea prezentei.
Referitor la o presupusa viitoare inhibitie a elevilor de a mai dori sa organizeze astfel de intalniri, mai bine sa ramana inhibati decat sa invete un mod de organizare deficitar, care nu le-ar procura mari beneficii ulterioare.