Proiectul de ordonanță care-și propune, declarativ, să reducă cheltuielile bugetare este, de fapt, un pericol pentru patrimoniul cultural național. Au fost multe voci care au susținut că trecerea direcțiilor de cultură în subordinea autorităților locale pe care ar trebui să le controleze nu ar fi decât o formă de protecție a afacerilor imobiliare. Sindicatul Culturalia -din care fac parte angajați ai Ministerului Culturii – a trimis un memoriu decidenților, pe care speră să-i determine să înțeleagă în ce haos vor arunca țara.
”Noi în direcțiile pentru cultură chiar consumăm foarte puțini bani, în raport cu deficitul. Avem senzația că de fapt se urmărește altceva, nu știm exact ce, bănuieli pot fi multe evident, dar despre economie nu poate fi vorba, suntem la nivel național foarte puțini, aproape 240 de oameni. Nu se face nicio economie, în schimb va fi un haos dacă se adoptă proiectul de ordonanță. În materie legislativă ar fi de modificat peste 130 de norme, legi, ordine, HG-uri. Parcă se vrea, pe repede înainte, o reformă care trebuie mult mai bine dezbătută cu autoritățile publice locale, cu noi cei din direcții, să găsim soluția cea mai bună astfel încât patrimoniul național să nu fie afectat. Dacă se intră într-o zonă de haos și de vid legislativ, până la noi reglementări mi-e frică să mă gândesc la dezastrul care va fi. Aș vrea ca în primul rând opinia publică, Guvernul și Ministerul Culturii să conștientizeze că acest proiect de ordonanță, dacă va fi adoptat, va duce la distrugerea patrimoniului cultural național, ceea ce nu este de dorit. Cultura, obiceiurile, tradițiile sunt cele care ne definesc pe noi ca națiune, ca popor, sunt practic ADN-ul nostru, certificatul nostru de naștere, unic în multitudinea de popoare”, ne-a declarat Marius Voicu, vicepreședintele Sindicatului Culturalia.
Scrisoare deschisă / Memoriu privind neoportunitatea descentralizării în domeniul culturii
Sindicatul „Culturalia” trage un semnal de alarmă vis a vis de intențiile Guvernului vehiculate în mediul online de posibila descentralizare a Direcțiilor Județene pentru Cultură / Direcția pentru cultură a Muncipiului București, respectiv de transferare a atribuțiilor și a bazei materiale a direcțiilor județene pentru cultură către autoritățile publice locale, Sindicatul angajaților din Ministerul Culturii, „Culturalia”, se vede obligat să clarifice mai multe aspecte care au scăpat Strategiei generale de descentralizare (HG nr. 229/2017) și a proiectului de ordonanță de urgență apărut în mass-media în data de 02.08.2023 atunci când a propus un astfel de demers.
În domeniul protejării patrimoniului cultural național imobil, mobil și imaterial, activitățile de reglementare, îndrumare metodologică, supraveghere și control trebuie să fie gestionate de către autoritatea centrală (MC) în mod unitar, indivizibil, direct sau prin serviciile sale deconcentrate în teritoriu.
Analiza competențelor / atribuțiilor direcțiilor județene pentru cultură a relevat faptul că acestea se situează – direct sau indirect – în sfera atribuțiilor de monitorizare, evidență, control, inspecție, îndrumare metodologică, atribuții care sunt exercitate în numele MC de către acestea ca servicii deconcentrate în județul de referință, singurele îndreptățite și competente să disemineze îndrumare metodologică, să monitorizeze starea patrimoniului cultural național, să verifice și să controleze aplicarea prevederilor legale în domeniul patrimoniului cultural, să genereze informații adecvate din practică și de la nivelul nevoilor reale ale cetățeanului, dinspre teritoriu către MC în structurarea adecvată a politicilor sale culturale și invers dinspre MC către teritoriu.
Având în vedere cele două paragrafe de mai sus, transferarea atribuțiilor direcțiilor județene pentru cultură către administrația publică locală va duce, negreșit, la diminuarea până la dispariția completă a funcțiilor Ministerului Culturii, punându-l pe acesta în imposibilitatea de a implementa politici de reglementare, de salvare și promovare a patrimoniului cultural, dar mai ales va dispărea capacitatea Ministerului Culturii de a monitoriza starea patrimoniului cultural național și de a controla aplicarea legislației în vigoare în acest domeniu.
În urma unei analizări concrete a acestui demers, au fost identificate următoarele riscuri:
- Riscul de neîndeplinire al scopului de diminuare a deficitului bugetar vizat
– Eliminarea celor puțin peste 200 de specialiști din direcțiile județene pentru cultură, plătiți oricum sub nivelul oricărui alt serviciu deconcentrat, nu ar aduce nici un serviciu bugetului României.
– Desființarea direcțiilor ar duce la o economie infimă la bugetul MC a cheltuielilor cu salarizarea și necesarul de funcționare instituțională a tuturor, cheltuite de toate direcțiile, de aproximativ 2%, subfinanțate deja în raport cu nevoile efective, în condițiile în care o bună parte din sumă este asigurată din veniturile extrabugetare ale direcțiilor județene pentru cultură.
- Riscuri instituționale
– Aplicarea art. XX din textul de ordonanță făcut public în presă va duce la desființarea instituțiilor de cultură, ceea ce înseamnă în fapt încălcarea art. 33 din Constituția României: Art. 33 – Accesul la cultură (1) Accesul la cultură este garantat, în condiţiile legii. (2) Libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile culturii naţionale şi universale nu poate fi îngrădită. (3) Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, protejarea şi conservarea moştenirii culturale, dezvoltarea creativităţii contemporane, promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în lume.
– Acordarea de competențe exclusive autorităților publice locale pentru funcții și activități care vizează politici sau practici unitare la nivel național, inclusiv din sfera acelora care nu sunt transferabile prin lege – monitorizare, inspecție, control, îndrumare metodologică,
– Generarea conflictului de interese în procesul de avizare/autorizare a intervențiilor asupra patrimoniului cultural național
– Aplicarea neunitară a legislației în vigoare privind protejarea patrimoniului arheologic
– Diminuarea accentuată până la anulare a capacităţii MC de monitorizare şi control asupra implementării legislaţiei specifice în teritoriu, cu efecte negative asupra protejării patrimoniului cultural
– Încărcarea autorităților publice locale cu atribuții și competențe pentru care nu dispun de resurse umane (personal de specialitate) și materiale, în condițiile acestea și-au dovedit, în multe cazuri, incapacitatea/slaba capacitate de a gestiona atribuțiile descentralizate anterior (perioada 1995-2006) în domeniul patrimoniului cultural național și al culturii scrise (ex: în mediul rural au dispărut peste 70% din biblioteci, dar și în ceea ce privește muzeele: numărul lor a fost redus la jumătate, școlile populare de artă – cu un specific aparte au fost comasate cu teatre și centre ale tradiției populare, cele din urmă rămânând, în cel mai fericit caz cu 1-2 angajați).
– Posibilitatea adâncirii discrepanțelor dintre județe din punctul de vedere al politicilor culturale (în funcție de resursele/capacitatea instituțională pe care fiecare județ le va avea sau va dori să le aloce pentru aplicarea noilor competențe)
– Generarea unui haos total în ceea ce privește legislația privind protejarea patrimoniului cultural național (se impune modificarea a cca. 100 de acte normative), comparabil cu cel din 1990 când prin Decretul nr. 90/1990 a fost abrogată Legea nr. 63/ 1974 privind ocrotirea patrimoniului cultural național, sistemul normativ reconstruindu-se apoi cu dificultate, pe parcursul a peste un deceniu.
– Textul publicat nu menționează ce se întâmplă cu instituțiile, cu angajații actuali în perioada 01.01.2024 – 01.01.2025, timp în care nu vor avea voie să funcționeze, așa cum specifică art. XX din textul publicat în presă.
- Riscuri privind resursele umane
– Pierderea de către minister a puțin peste 200 de specialiști, singurii din România, pregătiți în activități de protejare a patrimoniului cultural imobil, mobil și imaterial.
– Riscul ca acei peste 200 de specialiști să ajungă „pe drumuri”, ei fiind neangajabili în alte instituții, deoarece sunt specializați în acest domeniu de nișă, specific doar Ministerului Culturii, doar activității de protecție a patrimoniului cultural, diferit de orice alte domenii din administrația publică centrală, teritorială sau locală.
În concluzie, prețul plătit în acest moment de către statul român pentru protejarea patrimoniului cultural național prin direcțiile județene pentru cultură, este oricum mult prea mic în raport cu valoarea muncii pe care angajații acestora o prestează. De reținut că, cea mai mare parte a acestora au rămas în acest sistem din pasiune pentru această muncă, iar nu pentru bani, salariile fiind la cel mai mic nivel dintre toate serviciile publice deconcentrate (Atenție – nu facem o comparație cu autoritățile publice locale unde angajații au salarii aproape duble).
Totodată, ca urmare a distrugerilor ireversibile care vor urma, se pune problema aruncării în derizoriu chiar a Strategiei Naționale de Apărare a Țării deoarece managementul judicios al avuției naționale, care are în vedere totalitatea valorilor materiale şi spirituale ale României, între care şi patrimoniul nostru cultural, trebuie utilizate, sau după caz, puse în valoare, în folosul națiunii şi al cetățenilor țării noastre.
Trebuie, prin urmare, să ținem cont că poate fi considerat un atac la siguranța statului neaplicarea unitară și/sau discreționara a legislației in domeniul protejării patrimoniului cultural, ceea ce e foarte posibil să se întâmple dacă se va ajunge la norme elaborate și aplicate doar de consiliile județene, la nivelul local al județelor pe care acestea le conduc.
Dat fiind că degradarea continuă și accelerată a patrimoniului cultural poate conduce la pierderea elementelor care definesc atât identitatea națională, cât și multiculturalitatea patrimoniului din România, vă rugăm să luați măsuri pentru întărirea autorității centrale prin direcțiile județene pentru cultură, să sprijiniți și să accelerați definitivarea unui Cod al Patrimoniului care să lămurească și să completeze multitudinea de lacune legislative încă existente și să procedați la readucerea în sfera penalului a intervențiilor neavizate și neautorizate asupra monumentelor istorice.
Funcționarea direcțiilor județene pentru cultură ca servicii deconcentrate ale MC prin care acesta își exercită funcțiile/atribuțiile de monitorizare, control, inspecție, avizare, îndrumare metodologică este în concordanță cu prevederile convențiilor europene în domeniul protejării patrimoniului la care România a aderat, structuri similare funcționând și în state precum Grecia (eforii), Italia (soprintendenze), Franța (directions régionales des affaires culturelles), etc. Este adevărat că, la acest moment, instituțiile din statele enumerate mai sus nu sunt subfinanțate, iar pe de altă parte, își desfășoară activitatea având sprijinul real al statelor respective cu o legislație care descurajează și pedepsește cu vehemență orice intervenție nelegală asupra unui monument istoric/arhitectural (cel mai recent caz este al tânărului care a scrijelit pe Coloseum numele sau si al prietenei și care riscă o amendă de 15000 euro și o pedeapsă cu închisoarea de până la 5 ani).
Având în vedere aceste considerente, dar și faptul că în ultimii 10 ani Curtea Constituțională a României a respins deja două astfel de inițiative (Ex. Decizia nr.1 din 10 ianuarie 2014), vă rugăm să nu luați în calcul posibilitatea desființării sau a transferării atribuțiilor și a bazei materiale a direcțiilor județene pentru cultură, singurele servicii deconcentrate ale Ministerului Culturii, către Consiliile Județene, ci mai degrabă, să luați în calcul întărirea acestora. Veți avea astfel ocazia să dovediți poziția dumneavoastră față istoria României, față de istoria, cultura, tradițiile și obiceiurile cetățenilor acestei țări, toate reliefate în ceea ce noi protejăm: patrimoniul cultural imobil, mobil și imaterial.
Sindicatul Angajaților din Ministerul Culturii „Culturalia”
