A făcut tenis de performanță, a luat premiul I în toți cei 8 ani de școală, este șefă de promoție cu media 10, a participat la olimpiadele naționale de engleză, chimie și astronomie, citește zeci de cărți în fiecare an începând din clasa a III-a, iar în septembrie va reprezenta România la Olimpiada Internațională de Astronomie și Științele Spațiului, din Grecia.
”Calificarea a fost o surpriză absolută. Și eu, și părinții am fost o zi întreagă blocați, bineînțeles ne-am bucurat, am sărbătorit, dar a fost atât de mare surpriza, de nu știam ce să fac. Ar fi o mare realizare pentru mine să pot obține ceva la olimpiada internațională, în primul rând este o nouă experiență. Participă foarte mulți copii de la Liceul Internațional de Informatică București, care fac ore de fizică și matematică non stop. Nu se poate să nu ai rezultate când înveți într-un astfel de ritm”.
Nicole Dumitrescu, elevă eminentă a Colegiului Național Petru Rareș are 15 ani (este născută pe 1 martie 2008) și ea însăși a învățat ”într-un astfel de ritm”, motivată de sora mai mare – Catinca – șefă de promoție acum 2 ani la Colegiul Național Calistrat Hogaș. Astăzi, Catinca Dumitrescu este studentă la medicină, în anul III.
”Ea a fost mereu un exemplu pentru mine, dar și un sprijin. M-a ajutat chiar și la chimie, dar mai ales la engleză, fiind la Hogaș, la bilingv. Mi-a fost ușor să fiu sora mai mică”.
Nicole a renunțat la tenisul de performanță, deși ajunsese printre primii 15 din țară, pentru că efortul de a participa la concursuri era prea mare (unul dintre părinți trebuia s-o ducă cu mașina și să stea cu ea un weekend întreg) și s-a concentrat pe învățat și pe participarea la olimpiade.
”Părinții niciodată nu m-au împins să fac ceva, toate participările la olimpiade și tot ce fac eu în plus, vreau eu să fac. Ei încearcă să mă tempereze când mă văd că mă duc mereu în toate direcțiile. Ei chiar mi-au spus că e posibil să se schimbe puțin ierarhia în clasă, când am început gimnaziul la Petru-Rareș. Pentru mine era totul nou, adică nu aveam nicio așteptare. Dar am văzut că în primul semestru am avut media 10 și oarecum s-a pornit ceva în mine. Mi-am spus ”uite, se poate”. În clasa a V-a am cochetat cu româna, dar nu s-a mai ținut olimpiada, pentru că a venit pandemia, am fost doar la faza locală, unde am obținut 96 de puncte, eram prima. În clasa a VI-a a fost totul online, iar într-a VII-a am fost la naționala de engleză, unde nu am obținut mențiune de la minister. A fost puțin ciudat pentru că la proba scrisă am avut 100 de puncte, doamna profesoară mi-a spus că nu prea a auzit de un asemenea punctaj, în schimb la oral am luat 89 de puncte, oarecum nejustificat și m-a tras în jos, pentru că nu se poate face contestație la oral. Și chiar mi-a picat o temă favorabilă. Trebuia să-mi imaginez că aș putea discuta cu o persoană faimoasă din sport și mi-am ales pe cineva din tenis, evident. În clasa a VIII-a am fost la naționala de engleză, chimie și astronomie. Am pus pe primul plan olimpiadele, pentru că în pandemie am fost unul dintre puținii copii care chiar au fost atenți la ore. Majoritatea au rămas cu multe goluri și au încercat disperați să le umple în clasa a VIII-a, pe când eu aveam totul fixat foarte bine și-mi doream să particip la olimpiade, iar evaluarea națională a fost lăsată ca ultima grijă”.
”Ultima grijă” a însemnat pentru Nicole 10 la matematică și 9,75 la română, în condițiile în care n-a simțit nevoia să învețe mai mult decât i se preda în clasă la niciuna din aceste materii. Era atentă la ore mereu, încerca să înțeleagă, cerea explicații dacă-i era ceva neclar și pleca acasă cu lecția deja învățată. A făcut pregătire, pe sărite, doar ca să se verifice.
”Eu nu tocesc teoria, o învăț aplicată pe modele de probleme. Dacă nu mă implicam în atâtea olimpiade anul acesta, m-aș fi plictisit teribil cu evaluarea națională: să mai fac un test, să lucrez aceleași subiecte, nimic altceva! Limba română îmi place, dar mi-a fost luată oportunitatea de a participa la olimpiadă și în clasa a VII-a și în clasa a VIII-a, pentru că anul trecut s-a suprapus cu județeana de fizică, iar anul acesta s-a suprapus cu județeana de chimie. Județeana de chimie era fixată de minister – nu aveai ce să faci, în schimb locala de română era fixată de inspectoratul școlar, a încercat să vorbească doamna profesoară la inspectorat, și nu s-a vrut să o mute duminică sau într-un alt week-end. Au fost atâtea cazuri când s-au suprapus olimpiadele. De exemplu, engleza și matematica, și anul acesta, și anul trecut”.
Pentru un copil dornic să exploreze un domeniu în care sunt nenumărate teorii ce urmează să fie validate, astronomia a fost fascinantă din prima clipă. Nicole știa că există un centru de excelență la liceu, dar a aflat ”târziu” că putea să se înscrie încă din clasa a VI-a (tot timpul a avut impresia că este destinat doar elevilor din clasele mai mari). A început să studieze anul trecut și… ”În vară – o mare surpriză: m-a sunat domnul director și m-a întrebat dacă pot participa la olimpiada națională. Am fost foarte mulți elevi, inițial doar 2 ar fi trebuit să meargă, pe urmă am fost luați în calcul și cei care aveam punctaje mai măricele, dar am aflat cu o săptămână înainte. Și a fost o experiență interesantă, am realizat că este ceva ce merită să țin aproape pentru că poate fi o materie pe care să-mi bazez o carieră. De Crăciun părinții mi-au cumpărat un telescop. De fiecare dată când era senin, iar iarna erau seri senine cu -5 grade Celsius, stăteam cu mănuși, abia puteam să răsucesc niște șuruburi, dar căutam stele și nebuloase. Prima pe care am observat-o a fost nebuloasa din Orion Messier 42 și când am nimerit-o am strigat: mama, tata veniți să vedeți! Vara, când avem condiții perfecte și vrem să facem o seară de observație mergem pe un deal spre Dobreni. Ne-a spus domnul profesor de locul acela și am mers de multe ori, cu 3 colegi care sunt foarte buni, s-au calificat și ei în lotul lărgit”.
Activitatea din centrul de excelență se desfășoară după principii clare: prof. Grigoruță Oniciuc predă toată materia, iar elevii lucrează subiectele, pe care le găsesc pe câteva site-uri, în general în limba engleză. În lipsa profesorului – ocupat cu o mulțime de treburi administrative, ca orice director de colegiu – seniorii le explică elevilor mai mici aspectele la care au nelămuriri astfel încât să fie stăpâni pe cunoștințe și să facă față cu brio la olimpiade ( unde au de susținut proba teoretică, proba de telescop, proba de hartă mută și planetariu). Pentru anii de liceu, Nicole și-a propus să se concentreze pe participarea la olimpiade, mai mult decât pe a obține media 10 la toate obiectele, așa cum a făcut în clasa a VIII-a: ”Când am văzut că și în clasa a V-a, și într-a VI-a și a VII-a am fost prima, în clasa a VIII-a am vrut cu ardoare să fiu șefă de promoție. Este ceva ce am construit în mulți ani, dar pe viitor nu știu dacă o să mai mențin ritmul acesta ridicat la școală și aș vrea să mă focusez mult mai mult pe olimpiade. Dacă obțin o mențiune sau un premiu, obțin practic biletul de intrare la anumite facultăți. Dar contează mult și sentimentul că te întreci cu cei mai buni din țară. Când eram copil voiam să fiu primul astronaut care ajunge pe Marte. Subconștientul meu a lucrat și m-a dus spre astronomie. Acum, visul meu de aur este legat de NASA”.
Cristina Mircea
