Asistăm la un spectacol penibil, din cauza unor nemernici care au chinuit niște bătrâni prin Voluntari. S-a pornit tăvălugul amenzilor, tipic mioritic, în toată țara – cu o frenezie întâlnită și în cazul Colectiv: tăiem în carne vie fără discernământ, mutăm bieții oameni pe la alte cămine, a doua zi îi anunțăm că trebuie internați în spital…o întreagă nebunie, în numele unor standarde care n-au nicio legătură cu realitatea.
Situația reală în România: avem o mulțime de bătrâni ai nimănui, familia aceea ”tradițională” care avea grijă de supraviețuitorul văduv al generației precedente, a cam dispărut. Copiii – dacă există – adesea au grijă de bătrânii altor țări. Alor noștri nu mai are cine să le deschidă ușa să vadă dacă mai trăiesc – apropo, câte apeluri sunt la 112 numai în județul Neamț, când miroase pe casa scării a cadavru, a numărat cineva? Nu mai spunem de tăiat unghiile, spălat pe spate, descâlcit părul, făcut focul și dat zăpada – dacă omul stă la casă. Nu mai spunem de mâncare caldă, spălat vase, spălat haine, curățenie, schimbat pampers… Pentru un bătrân neputincios și sărac – cum sunt extrem de mulți în România – varianta unui azil cu holul mai îngust de 1,80 metri (care nu poate obține în veci autorizație ISU) – este, indiscutabil, preferabilă unui deces în singurătate.
Diferențe importante: minunatele autorități din România măsoară cu același metru un azil de lux – unde e firesc ca o doamnă să strâmbe din nas dacă nu-i place antiperspirantul colegei de cameră – cu un azil de săraci. Nu poți avea aceleași standarde când te raportezi la un loc în care un bătrân neputincios e mulțumit să nu fie singur, și pentru asta își dă pensia și mai contribuie copilul, plecat în Italia la muncă. Niciun privat nu deschide un azil ca să facă un gest de caritate, astea sunt povești. Toată lumea vrea profit. Dar la un azil sărac, profitul va fi pe măsură. Condițiile – indiscutabil mai bune decât acasă pentru bătrânii, care au toaleta în fundul curții și se spală la lighean, dar niciodată ”conform standardelor”. De ce nu sunt diferențiate aceste standarde, pornind de la un minim obligatoriu, și de ce nu se stabilesc pe categorii? De ce s-au făcut excese de zel – bătrâni mutați cu poliția, deși ei nu aveau nicio nemulțumire, dar unitatea nu avea autorizația la zi (exemplu clar aici)? De ce nu s-a făcut anchetă și nu s-au luat măsuri imediate la centrele din Voluntari din luna februarie – când au apărut primele articole despre infernul de acolo? Ce vor să demonstreze autoritățile acum? Că le pasă?
Concluzie amară: Nu-i pasă nimănui, cu adevărat, de bătrâni. Tot excesul de zel la care asistăm are o singură miză: reglare de conturi, inclusiv politice. Și vom vedea cum și cât de repede vor fi pedepsiți cei care au batjocorit real bătrâni, în țara anchetelor și a proceselor care durează până la prescrierea faptelor!
Cât despre finalitatea acestui tăvălug al controalelor și al amenzilor enorme – plătite tot din farfuria bătrânilor – nu este nicio speranță să construiască țara de mâine azile decente și ”conform standardelor” pentru vârstnicii care au pensii de-a dreptul ”indecente”! Previzibil, singura consecință, la fel ca în cazul Colectiv va fi mărirea cuantumului amenzilor… Pe abandonatul care moare neștiut de nimeni, în casa lui cu hol îngust și suprafața camerei ”neconformă” îl îngroapă primăria, dacă reușesc funcționarii să-l scoată de la morgă mai devreme de 10 zile. Altfel, înmormântarea e ratată ca la Vaslui, unde mortul – ce să vezi? – a lipsit de la ”eveniment”– detalii aici. Asta e România reală….
Cristina Mircea
Sursa foto: graiul.ro
Ca de obicei, excelent punctat d-na Mircea. La noi mentalitățile nu se pot schimba, totul se face pompieristic. Cine-și amintește de explozia camionului cu azotat din 2004 de la Mihăilești, în care au murit oameni, probabil ca nu stie ca beneficiarul transportului, un onest agricultor din Neamț, a fost călcat de toate autoritățile statului, care i-au verificat și laptele pe care l-a supt în pruncie și mai că nu l-au executat cu public, fără vreo vină. Închipuiți-vă că după ce comandați o pizza acasă, cel care o livrează face vreo nefăcută în trafic, ce starnește o isterie publică. Să fiți siguri ca sunteți luați la pachet cu el, iar dacă aveți un nume mai sonor, ăia sunteți.
Acum vreo zece ani, un amic povestea că-l bate gândul să-și transforme vila de la munte în azil pentru vârstnici. Strașnică afacere! Auzise el că e mai profitabilă decât cu turismul de week-end.
Acum, după asemenea dezvăluiri, e clar că dădea lovitura, dacă își punea planul în aplicare. Neșansa lui, lipsa clienților. Voia să ofere, ca si cel de-i vânduse pontul, servicii de lux. Dar cui?
Acum, privind la alte țări, întreb: de ce nu există și la noi asistenți personali, pentru bătrânii care prefera să rămână în casele lor? În occident, există această meserie (denumirea diferă de la țară la țară). Persoana e calificată, are atestat, e platita de stat si, eventual și de familia bătrânului, și are în grijă unul sau mai mulți vârstnici. Le face menajul, cumpărăturile, le pregătește masa, medicamentele etc. Numărul de asistați e dat și de gradul de dependență al acestora. Dacă sunt seniori pe picioarele lor, cum se spune, lucizi, un astfel de asistent poate avea și 3-4 bătrâni, în grijă. E mult de povestit și de explicat autorităților din Romanica. Și e și degeaba. Statul român are alte prioritati.