Ploaia a restrâns ”Grădina cu ii” de anul acesta, la o ediție de pridvor, dar nu i-a ținut departe pe oamenii care iubesc și prețuiesc cămașa tradițională. Vizitatorii au fost cei care au ajutat la mutarea exponatelor din grădină, cu atenție și grijă. Matilda Vasilica Sandu (biolog la Apa Serv) și muzeograful Florentina Buzenschi sunt două dintre doamnele care au cusut, cu emoție și drag, cămăși femeiești de sărbătoare pentru această expoziție. Amândouă au reușit să-și umple, frumos și creativ, perioada de izolare din timpul pandemiei.
- ”Am niște emoții, după ce spăl și calc o ie abia cusută, parcă aș fi la prima întâlnire de dragoste din adolescență”
Vasilica Sandu a crescut într-o familie în care bunicile coseau, împleteau și croșetau, a văzut de mică aceste tehnici, dar le-a pus în practică mai târziu. Până acum a cusut 9 ii, și a vândut una singură doar ca să vadă dacă reușește să obțină un anumit preț: ”Îmi plăceau iile, mă atrăgeau de foarte mulți ani și eram familiarizată cu toate tehnicile de cusut. După ce a apărut preocuparea asta de a repune în valoare ia și costumul popular – trebuie să recunoaștem că și tendințele modei au contat – au început să apară materiale care nu se găseau cu mulți ani în urmă. Acum e foarte ușor să coși o ie. Cea pe care o port, am vrut să aibă un aspect vechi, să pară că a fost luată din muzeu de pe un manechin și îmbrăcată. În expoziția de anul acesta am 3 ii. Pentru mine, pe lângă terapie, cusutul de cămăși e un mod de evoluție, eu tot timpul vreau să mă perfecționez, nu-mi place să stagnez. De aceea am și vândut o ie, pentru că am vrut să văd dacă o pot vinde cu 4150 de lei, dacă știu să-mi apreciez munca exact. Dar nu știu dacă voi mai vinde.
Am niște emoții, după ce spăl și calc o ie abia cusută, parcă aș fi la prima întâlnire de dragoste din adolescență. Pun atâta suflet în cămăși cât nu cred că pun în alte lucruri pe care le fac zi de zi. Cămășile reprezintă pentru mine și o apartenență la un anumit grup de oameni, având acest hobby am cunoscut niște femei minunate, majoritatea au job-uri, sunt femei care au succes în viața de zi cu zi, și le place să învețe, să se documenteze. Ia reprezintă pentru mine și apartenența la o anumită categorie de persoane, pe care nu le-am regăsit în mediul de la muncă sau printre rude și prieteni, să avem valori comune. Ne întâlnim la Șezătoarea de Piatra săptămânal, iar eu mă simt tot ca la primele ii, chiar dacă am cusut vreo 9, nu mi-a dispărut entuziasmul ăla copilăresc, încă îl am și-mi place să mă întâlnesc cu fetele, pentru că mă ajută să-mi ridic valoarea, îmi dau sugestii, mă corectează, e importantă întâlnirea fizică. Avem un spațiu la Centrul pentru cultură Carmen Saeculare, iar dacă e vremea favorabilă ne întâlnim chiar în grădina cu trandafiri a Muzeului de Etnografie, la lumină naturală, e altceva”.
- ”Genul ăsta de cămașă a fost admirat de Matisse, deci eu port așa ceva, cum să descriu în cuvinte ceea ce simt?”
Florentina Buzenschi, curatorul expoziției, nu și-a imaginat acum 5 ani, că ”Grădina cu ii” va deveni o manifestare care să meargă de la sine, ediție după ediție: ”Anul acesta conceptul este IA DE VIS/IA DIN VIS – un concept elaborat de doamna Carmen Nădejde de la Șezătoarea de Piatra, care a încercat să reunească toate doamnele și pe noi din afară, care nu facem parte din șezătoare. Și fiecare dintre noi ne-am apucat să coasem, fiecare a avut un vis. De ce facem o anumită ie? Pentru că ne preocupă un model o bucată de timp și nu putem trece mai departe până când nu facem cămașa aia. Dar nu e ca și cum vrei să atingi un obiectiv, e ceva de care ești foarte legată sentimental, o faci cu emoție și îți dorești să depășești pragul ăsta, să-ți împlinești de fapt visul de l-ai avut.
Eu am avut noroc de pandemie, statul în casă, lipsa evenimentelor și a socializării, mi-au schimbat viața cu totul și atunci am zis că trebuie să fac ceva pentru suflet, în afară de citit, și m-am apucat de cusut. Ca specialist, aveam o grămadă de cunoștințe teoretice, dar când pui mâna pe ac e altceva. M-a încurajat și o doamnă foarte inimoasă de la Șezătoare, doamna Antoanela Iordache și așa am pornit. Fiecare cămașă spune ceva despre noi și am început să visez ba o cămașă din sat de la mamaia mea, ba o cămașă după ”La blouse roumaine” a lui Matisse, așa cum au făcut și alte doamne conduse de Ioana Corduneanu și tot așa. Acum visez să o termin pe cea pe care am început-o, o cămașă de cânepă, din cânepa centenarului și după aia om mai vedea, că mai avem niște proiecte. E foarte important că ne molipsim unele de la altele, că s-au molipsit și alte doamne de la noi și am observat de la an, la an că suntem tot mai multe care coasem cămăși tradiționale”.
Pentru ziua specială din an, dedicată ”Grădinii cu ii”, Florentina Buzenschi a ales să poarte o cămașă cu placă, făcută de ea, după modelul unei cămăși vechi din colecția Muzeului de etnografie din Piatra-Neamț, o cămașă din 1920, de la Oglinzi. În expoziție a avut alte 3 ii, inclusiv una cusută după modelul pictat de Matisse: ”Când speli și calci o astfel de piesă vestimentară, ai emoții și umbli cu foarte multă grijă. Și dacă ai da tot ce ai în garderobă, cămășile nu le-ai da. Genul ăsta de cămașă a fost admirat de Matisse, deci eu port așa ceva, cum să descriu în cuvinte ceea ce simt?”.
Cristina Mircea
