La 1 decembrie 2022, cămașa cu altiță – element de identitate românească – a fost introdusă în patrimoniul UNESCO. Astfel, Comitetul Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, reunit la Rabat, Maroc, a recunoscut importanța, valoarea și munca depusă pentru realizarea frumoaselor cămăși purtate de țărăncile din Moldova, Bucovina, Oltenia, Muntenia și sudul Transilvaniei.
Continuând tradiția, în zilele noastre tot mai multe femei cos, poartă și expun noi ii inspirate din vechi piese din muzee sau din albume de cusături. Dincolo de material, croi, motive decorative, fiecare piesă vestimentară înseamnă multe luni de muncă, dorință, răbdare, până la împlinirea unui vis, acela de a purta o cămașă tradițională.
mostbet mostbet az mostbet mostbet az mostbet pin up mostbet mostbetGrădina cu ii de anul acesta reprezintă tocmai aceste vise devenite realitate: 20 de cămăși femeiești de sărbătoare, cusute pe pânză cu acul de membre ale Șezătorii de Piatra sau de alte doamne pentru care emoția de a purta o ”cămașă adevărată”este unică.
Dedicată Zilei Universale a Iei, expoziția din grădina cu trandafiri a Muzeului de Etnografie Piatra-Neamț va arăta vizitatorilor frumusețea, strălucirea, delicatețea dar și trăinicia acestor piese tradiționale de sărbătoare. Iubitorii portului popular vor putea discuta și schimba impresii cu doamnele care cos cămăși.
Concept expoziție: Carmen Nădejde
Curator expoziție: Florentina Buzenschi
Mulțumim pictorului Dumitru Bogdan Enache pentru reproducerea oferită pentru afiș (lucrarea „Pasărea ie”).
N.R. Un articol despre ediția de anul trecut a ”Grădinei cu ii” și despre invitata de onoare Felicitas Farcaș-Lohan, poate fi citit aici. Impresionat modul în care vorbesște doamna Felictas: ”Fiecare cămașă pe care o îmbrac după ce o termin de cusut este o bucurie asemănătoare, păstrând proporțiile, cu bucuria de a naște un copil. Și știți cum e, după ce a crescut copilul, vrei altul, pentru că vrei din nou să te bucuri de acea stare. E extraordinar să-mi văd toate cămășile așa frumos aliniate ca într-o horă, în lumină naturală. Iar omul are libertatea de a se plimba printre ele, să le vadă, chiar și să le atingă, nu mă deranjează, nu sunt de sticlă”.
