Încercările de a păstra un ”colț” din istoria unei fabrici emblematice pentru Piatra-Neamț sunt sortite eșecului. Directoarea Direcției pentru Cultură Neamț a fost singura care s-a zbătut să claseze o parte din imobile, la cererea Fundației Pro Patrimonio România, dar n-a avut niciun fel de susținere din partea Institutului Național al Patrimoniului, ba dimpotrivă – a fost ”răsplătită” cu un control de la minister (detalii aici). Firma Ștef Edil, care a cumpărat activele fostei fabrici de hârtie și mucava, cu intenția de a construi un cartier rezidențial, nu voia să se ”împiedice” nici de fronton, nici de tunul cu arhitectură veche și nici de statuia din fața clădirii principale, deși le putea integra armonios în viitorul cartier.
Între timp, a picat și proiectul care prevedea construirea unor ”locuințe individuale și colective mici, izolate sau cuplate, realizate pe baza unor lotizări anterioare cu P – P+2E”. Terenul, în suprafață de 67.919 mp, a fost la vânzare, cu prețul de 320 euro/mp fără TVA, adică 21.734.080 euro plus TVA, în total. În anunțul de vânzare se precizează că toate edificiile vor fi demolate în scurt timp: ”Vă propunem spre achiziționare un teren premium situat într-o locație exclusivistă și cu ridicat potențial economic, acest imobil fiind unic în municipiul Piatra-Neamț.
Terenul este situat în intravilanul localității Piatra Neamț, pe malul râului Bistrița având o suprafața generoasă de 67.919 m2. Acesta este amplasat în nemijlocita apropiere a Centrului Comercial ”Shopping City Piatra-Neamț”, din sectorul ”Precista”.
Terenul dispune de o deschidere dublă prin bd. Decebal/str. Petru Movilă și str. Bistriței. Are acces direct la toate utilitățile existente în zonă (apă, gaz, canalizare, energie electrică).
Terenul este ideal pentru investiții în construcția complexelor hoteliere sau turistice, obiectivelor de infrastructură socială, spațiilor pentru birouri, locuințelor sub formă de case și vile, rezidențelor locative supraetajate sau centre logistice.
Pe suprafața acestuia, sunt amplasate câteva edificii, acestea urmând a fi demolate în cel mai scurt timp.
Conform indicatorilor urbanistici, POT-ul este de 60%, CUT-ul de 6.6, ceea ce ar oferi în total o Suprafață Construită de 39,817.2 m2 unde Suprafața Construită Desfășurată ar constitui 437,989.2 m2.
Terenul are altitudine dreaptă, este ne-inundabil și dispune de PUZ și acte la zi, este printre puținele terenuri de astfel anvergură din zonă.
Datorită amplasării sale strategice, din mijlocul cartierului rezidențial Precista, terenul ar fi ideal pentru construcția de locuințe, dar și centre logistice, reprezentând o perspectivă majoră de investiții și dezvoltare economică imobiliară.
Pornind de la caracteristicile sale geologice și inginerești este permisă supraetajarea construcțiilor locative până la 11 etaje (P+10). Această utilitate rezultă a fi una foarte rentabilă, cu oportunități de progresare iminentă și rapidă în domeniu. Vă invităm cu mare drag la vizionări!”.
Din păcate, Primăria Piatra-Neamț, care lucrează la proiectele de mobilitate cu firma Mavgo – soră bună cu Ștef Edil – nu a mișcat niciun deget ca să salveze măcar frontonul și statuia. Cel mai probabil, foarte curând, clădirile vor rămâne doar în memoria pietrenilor. Ce pierdem explică arhitectul Șerban Sturdza, președintele Fundației Pro Patrimonio România, în cererea de clasare care n-a sensibilizat niciun iubitor de istorie cu putere de decizie din primărie: ”Dat fiind faptul fabrica a fost înființată în anul 1908, aceasta ar putea fi evaluată cu valoare medie la criteriul vechimii. O analiză detaliată care să identifice exact anii construirii pentru diversele corpuri și să ia în considerare faptul că edificiile industriale cu această funcțiune, dată fiind evoluția istorică, nu pot fi foarte vechi, poate nuanța această evaluare. Faptul că ulterior clădirea a fost extinsă, cu păstrarea unor corpuri, poate spori valoarea culturală a imobilului, intervenția fiind mărturie a relației evoluția programului cu fondul construit supus analizei. Imobilul considerăm că ar putea să obțină evaluarea mare la criteriul referitor la valoarea arhitecturală, artistică și urbanistică având în vedere relația fondului construit cu programul clădirilor cu funcțiune industrială din secolul al XX-lea din România, faptul că unele fațade păstrează imaginea inițială, precum și constatarea că incinta este un reper la nivel urban. În ceea ce privește criteriul referitor la frecvență (raritate și unicitate), se constată că nu s-au păstrat multe clădiri industriale din epocă și regiune și că în LMI sunt clasate puține dintre acestea, astfel că, la acest criteriu, imobilul poate obține evaluarea mare. O evaluare a criteriului referitor la valoarea memorial-simbolică, date fiind cel puțin informațiile din mass-media (nu avem informații despre eventuale patente deținute de fabrică, de-a lungul vremii sau despre arhitecții care au proiectat clădirile ei și personalități ale domeniului care au lucrat aici), fie și doar faptul că viețile multor locuitori sunt legate de acest loc, aici petrecându-și o bună parte din viață, faptul că o mare parte din rechizitele școlare din România au fost produse aici, precum și informații privind modul de reciclare a bancnotelor uzate din perioada comunistă fac ca imobilul să aibă cel puțin o valoare medie la acest criteriu”.
Cristina Mircea
