Chiar dacă în zona montană înaltă este încă iarnă, sezonul de vară – cu bucuriile și necazurile lui – se va deschide oficial în mai puțin de o lună, când mii de turiști vor porni în drumeții pe munții din județul Neamț.
Muntele și, în general, activitățile în natură au componenta lor de risc deloc neglijabilă, acceptată tacit de majoritatea celor care doresc să se deconecteze de o lume din ce în ce mai tehnologizată și mai virtuală. Din păcate, dorința de a petrece un timp în natură este invers proporțională cu pregătirea și cunoștințele elementare de comportament, în mediul natural cuvântul ”supraviețuire” fiind impropriu.
Ca la fiecare debut de sezon, din dorința de a preveni niște situații – care neglijate pot deveni periculoase – am identificat din cazuistica noastră câteva incidente aparent banale, care pot fi prevenite și rezolvate ușor, dar de asemenea pot degenera în situații limită prin abordarea lor greșită.
Așa cum în hipotermie sistemul de termoreglare a organismului cedează din cauza unor factori multipli, există un fenomen invers cu repercusiuni grave, des întâlnit în zona montană, care se numește hipertermia de efort. Termenul de hipertermie include creșterea temperaturii organismului peste valoarea ideală (36,5 grade Celsius). Este considerată un proces ce cuprinde un grup de manifestări clinice ce apar în contextul expunerii la căldură, nu doar la căldura emisă de soare.
De la început trebuie precizat că orice persoană poate fi afectată de acest proces fiziologic, care nu trebuie confundat nicidecum cu insolația. În hipertermie există și așa numitele grupe de risc, cum ar fi persoanele în vârstă, copiii, persoane cu afecțiuni ale sistemului cardio-respirator și, neverosimil dar adevărat, sportivii.
Mecanismul de producere a hipertermiei în zona montană este generat de un efort susținut și/sau un efort în condițiile unei pregătiri fizice precare coroborate cu o alimentație dezechilibrată, o patologie preexistentă, un consum excesiv de cafea, ceai sau băuturi alcoolice etc.
Putem spune că hipertermia se poate produce prin mai multe mecanisme cum ar fi:
– creșterea temperaturii centrale în urma expunerii la soare/căldura ce duce la stimularea vasodilatației periferice cu scăderea tensiunii arteriale și a debitului cardiac
– creșterea temperaturii în afecțiunile febrile determinate de anumite bacterii sau virusuri, ca un mecanism de contra-reglare din partea organismului
Este important să identificăm din timp primele manifestări ale instalării stării de hipertermie, iar în zona montană acestea sunt oarecum similare cu cele întâlnite în hipotermie, dar mai violente ca manifestare și anume apariția crampelor musculare la membrele superioare (!!!) și apoi inferioare, edemul apărut la membrele inferioare, dereglări ale ritmului cardiac (puls accelerat sau diminuat). În faza a doua apar cefaleea, vertijul – foarte periculos, iar în cazul altitudinii mari – sincopa ortostatică.
Diferența față de hipotermie este că hipertermia se instalează destul de brusc, iar în cazul în care nu se iau măsurile necesare de prevenție, odată cu cedarea mecanismului de compensare termică, temperatura urcă repede la valori de peste 40 de grade, valori la care subiectul este confuz, letargic și își pierde capacitatea de a face mișcări voluntare.
Din păcate, din acest moment procesul nu poate fi oprit de la sine, corpul uman nemaiavând capacitatea de a lupta. Temperatura va urca constant, iar la valori de 43 de grade se produce decesul, deoarece centrul cardio-respirator nu mai poate fi controlat.
Pentru a preveni cea mai întâlnită afecțiune din sezonul cald trebuie să ținem cont de două componente majore, hidratarea excesivă, alimentația cu un consum puțin mărit de sodiu, evitarea consumului de cafea și bere în exces din cauza diurezei crescute provocate de aceste băuturi, și îmbrăcămintea care trebuie să fie lejeră, să împiedice transpirația excesivă și deshidratarea. Traseele trebuie abordate la primele ore ale dimineții înainte de a se instala canicula, care scade proporția de oxigen din aer, proporție și așa diminuată de altitudine.
Primul ajutor constă, în primul rând, în contactarea celui mai apropiat serviciu sau bază Salvamont prin 0SALVAMONT sau 112 dacă situația este gravă. Victima trebuie scoasă de sub influența soarelui și a vântului, și are nevoie de comprese reci la nivelul frunții și al încheieturilor de la mâini și picioare. Se administrează lichide și, în niciun caz, nu se mai mobilizează victima la un nou efort, aceste cazuri trebuie transportate și investigate în sistemul sanitar.
Sărurile de rehidratare sunt, de asemenea, recomandate eficiența cea mai mare fiind totuși administrarea intravenoasa.
Am acordat o atenție specială acestei afecțiuni fiindcă ea rămâne, de departe, cea mai întâlnită în zona montană. Prevenirea este ușor de aplicat și de înțeles, iar nerespectarea acestor măsuri vă poate pune viața în pericol, indiferent de vârstă.
Raul Papalicef
