Bătrânii de la Căminul Roznov au scăpat de ”lagăr”: au medici, terapeuți și mâncare bună

Pentru ei, Căminul de bătrâni este ”acasă”. Iar de Sfintele Sărbători ale Paștelui, ”acasă” la ei e frumos și colorat, e pace, e rugăciune, și miroase a cozonac. ”Casa” e primenită și ușa e deschisă de oameni care nu i-au mai călcat pragul de câțiva ani – medici și terapeuți preocupați cu ”mai binele” acestor bătrânei, care au muncit o viață și au dreptul să-și trăiască decent apusul. Și fără suferință.

”M-am transferat de la DAS Roman, am venit pe 2 mai 2022 la Roznov și domnul primar mi-a spus că trebuie să merg cu el să văd un loc. Nu știam despre ce este vorba. Când am văzut căminul, am spus că trebuie închis, din punctul meu de vedere era lagăr. Eu am muncit 25 de ani în asistență socială, știu cum trebuie să arate un cămin și am lucrat mereu cu licență, niciodată n-am avut licență provizorie, din an în an. Să văd bătrânii în niște camere fără mobilier, cu cearșafuri puse în geam, a fost șocant. Cât de repede s-a putut am început igienizarea, am schimbat mobilierul, perdelele, vesela. Mai avem o singură parte: lenjerii, pilote și perne. E următorul pas, nu e o investiție mare, ajunge la 8000 de lei, am discutat deja cu un producător. Partea de servicii este tot meritul domnului primar. Era un medic care venea din când în când la cămin, standardele minime nu erau respectate, motiv pentru care nu s-a acordat acea licență definitivă de la Ministerul Muncii.  Acum am asigurat serviciile medicale, avem psiholog care vine săptămânal, avem medic psihiatru, iar de la 1 aprilie avem și servicii de fizioterapie și kinetoterapie, într-o sală amenajată în acest scop”, a declarat Sorina Vieru, directoarea Direcției de Asistență Socială Roznov.

În câteva luni, Căminul pentru persoane vârstnice din Roznov și-a schimbat cu totul aspectul, urmare a investiției Primăriei Roznov. Și – mai important – nu mai are prize și întrerupătoare defecte, pericole reale pentru oricine, cu atât mai mult pentru bătrânii care suferă de diverse afecțiuni specifice vârstei. În cămin sunt de regulă între 32 și 34 de beneficiari, cel mai în vârstă dintre ei fiind un bărbat care se apropie de 100 de ani. Unii sunt imobilizați la pat, complet dependenți, alții reușesc să-și poarte cât de cât de grijă, și doar puțini sunt independenți. Firesc, tarifele diferă: contribuția pentru o persoană dependentă este 3400 de lei, pentru un semi-dependent 2400 de lei, iar pentru o persoană independentă – 2000 de lei pe lună.

”Chiar dacă au anumite probleme de sănătate, nu înseamnă că oamenii aceștia nu se bucură de culoare, de un tablou, de un mediu plăcut. Mâncau în vase pentru căței. Le-am cumpărat farfurii colorate, am cumpărat perdele colorate, am amenajat un spațiu de socializare unde pot juca table și șah sau pot citi, cabinetele medicale au fost, de asemenea, renovate, la fel vestiarele personalului – care erau într-o stare jalnică, și magazia, care are acum spații separate pentru materiale de curățenie și produse alimentare. Avem o firmă de catering, care aduce mâncarea, dar noi facem meniul. În prima zi de Paști, de exemplu, pe lângă salată de boeuf, ciorbă, tocăniță de miel, au primit ouă roșii, pască și cozonac – produse care vor fi incluse în meniu până în ziua de joi. Iar pentru seara de Înviere le-am comandat un platou cu aperitive, în plus față de meniu. Sigur, oricine vrea să facă o pomenire la cămin este binevenit, singurele condiții fiind să ne anunțe din timp, ca să știm și să nu mai comandăm noi mâncare, și să asigure meniul pentru toți beneficiarii”, a mai precizat directoarea Sorina Vieru.

În unul din cele 21 de saloane am găsit-o pe doamna Maria, o bătrânică de 95 de ani, care se bucură ori de câte ori vede pe cineva intrând la ea în cameră. Are trăsături frumoase și ochi luminoși, își pierde memoria și-și dă seama de asta, dar nu uită în nicio zi să-i pomenească pe fiul și pe soțul ei: ”Nu mai știu în ce zi din săptămână suntem, în ce lună. Întreb. Bine că știu cum mă cheamă. Îs amărâtă. Mi-a murit băiatul la 26 de ani, săracul. Și bărbatul, la 6 luni după ce-a ieșit la pensie, la 60 de ani, s-a dus și el. Și am rămas singură. Am o fată, bună fată, dar ea e la București. Am 10 ani de când am venit aici. Acuma e frumos, ne-a făcut curat, ne-a schimbat paturile, ne-a dat șifonier nou la toți, nu numai la noi în cameră. Puteți să deschideți, să vedeți cum am aranjate lucrurile”.Pe hol, am întâlnit-o pe doamna Monica – cea mai veche angajată a căminului: ”Am lucrat și pe vremea când era spital, deci am 15 ani de când sunt aici, am prins toate etapele. Acum e foarte frumos. Ne bucurăm și noi și beneficiarii că totul arată schimbat și nou. Când vezi o perdea, un tablou, faci un pic de cromoterapie, nu? Când vezi curățenie, te simți altfel!”.Pentru bătrânii suferinzi imobilizați la pat, kinetoterapia este foarte importantă. Din păcate, în ultimii 3-4 ani a fost complet neglijată și abia acum, după renovarea clădirii, a fost amenajată o sală în care kinetoterapeutul Andreia Grăițaru lucrează câte 4 ore, două zile pe săptămână: ”Mulți sunt imobilizați la pat după accidente vasculare cerebrale și sunt și senili, implicit, pentru că e și vârsta. Au nevoie de masaj terapeutic, gimnastică medicală în principiu și recuperare post AVC. Terapii firești și necesare care nu s-au mai făcut din 2019. Pentru unii e prea târziu”.Primarul Vasile Pavăl căruia, pe parcursul vizitei în cămin, fiecare om voia să-i spună câte ceva, a rezumat în puține cuvinte schimbarea unității în care-și trăiesc ultimii ani bătrâni nu doar din Roznov, ci și din comunele din jur: ”A fost în colaps ani de zile, deși bani pentru investiții erau, și acum s-a întors la viață!”.

Cristina Mircea