O bucată din istoria orașului Piatra-Neamț a trecut nemeritat în uitare, bine ascunsă între blocuri: primul sediul al Muzeului de Arheologie, devenit ulterior locul în care se creau decorurile pentru piesele TT – Atelierele Teatrului, de pe strada Unirii, cartierul Precista. De 5 ani, porțile sunt ferecate, fațada căzută într-un colț în care apa de ploaie se prelinge direct pe zid, iar curtea – un depozit de obiecte nefolositoare.
”Clădirea este în conservare de ani de zile. S-a oprit curentul, gazul, apa, e închis tot. Tavanul probabil s-a prăbușit, plouă înăuntru, a fost schimbată țigla la un moment dat, dar apa deja lucrase. A fost folosită o parte din țigla care era la acoperișul teatrului. Nu mai știu în ce an s-au primit bani pentru un studiu de fezabilitate, au venit niște tipi au săpat în fundație să vadă cât e de adâncă, a rămas ditamai gaura, am pus o ușă veche peste ea, iar banii pentru renovare n-au mai venit. Acum totul e în paragină. Mare păcat! E clădire faină, făcută ca lumea. Are 7 metri înălțime, pereți groși de 60 de centimetri, geamurile ca la teatru, cu arcade, tâmplăria dublă. Înăuntru are ecran, scenă, a fost cinematograf cândva. A fost și centrală termică, dar s-a stricat, găseam pensula înghețată în pahar, atelierul a rămas fără centrală 2 ani”, ne-a declarat un fost angajat al Teatrului Tineretului.
Clădirea n-a fost niciodată clasată ca monument istoric. În schimb este clasată, ca bun cultural mobil, o fotografie făcută de Adolph Chevallier: ”În fotografie apare clădirea Casei Naţionale Regina Maria din Piatra-Neamţ, devenită începând cu anul 1934 sediul Muzeului Regional-Arheologic (fondat de părintele Constantin Matasă). Instituţia era o sucursală a Centralei Caselor Naţionale, creată în iunie 1919 la Bucureşti din iniţiativa generalului I. Manolescu şi a profesorului universitar Gheorghe Ţiţeica. Punerea pietrei fundamentale a acestei clădiri a avut loc la data de 14 mai 1928”.
Detalii despre viața culturală din acele vremuri găsim într-un text scris de istoricul dr. Mihaela Cristina Verzea, directorul adjunct al Complexului Muzeal Național Neamț, care poate fi citit aici.
Soarta Casei Naționale Regina Maria depinde acum de mai mulți factori. Odată cu mutarea atelierelor teatrului într-o hală de la Izvoare, clădirea a revenit în proprietatea Consiliului Județean Neamț – tot neclasată ca monument, deși îndeplinește toate condițiile, inclusiv cea de vechime.
”Anul trecut CJ avea un proiect de reabilitare prin Compania Națională de Investiții, și-l are încă, dar din păcate se lovește de încăpățânarea unui vecin care nu vrea să-și dea acordul pentru reabilitare. Legea prevede acordul vecinilor pentru orice vrei să faci, iar acel vecin a intrat pe parcela cadastrală cum a intrat și nu e de acord cu nimic. Consiliul Județean a sesizat Primăria Piatra-Neamț, pentru a vedea care sunt exact limitele proprietății și cum a ajuns vecinul să sprijine tot felul de anexe pe zidul clădirii”, a declarat Rocsana Josanu, directoarea Direcției pentru Cultură Neamț.
Tiberiu Trifan, vecinul care a ajuns să joace un rol important în soarta valorosului imobil, s-a rezumat la un mesaj scurt: ”Nu cu renovarea nu sunt de acord, ci cu schimbarea de destinație a spațiului”. Când i-am solicitat un punct de vedere, care să includă, implicit, detalii despre limitele proprietății sale, răspunsul a fost și mai scurt: ”Mă mai gândesc!”.
Dincolo de tot șirul de ”întâmplări” care a condus la abandonarea primului sediu al Muzeului de Arheologie, un lucru este clar: inacțiunea autorităților este principalul motiv pentru care ne pierdem istoria. Și este vorba despre autoritățile care lăcrimează, cu mâna la piept, la toate ceremoniile la care se cântă imnul. Patriotism adevărat…
Cristina Mircea
