Omul care are misiunea de a transforma Piatra-Neamț dintr-un oraș de tranzit într-o destinație turistică reală are și o viziune concretă și confirmată despre turism: proiectul lui de suflet – Casa Filip din Sarichioi, un vechi sat pescăresc de pe malul Lacului Razim.
”Sarichioi era o necunoscută când am făcut pensiunea, nu exista pe harta turistică, toți care voiau în deltă se duceau la Mila 23, la Sfântul Gheorghe sau la Murighiol, Dunavăț. Eu am impus o ședere minimă de 3 nopți la pensiune, nu poți rezerva pe site două nopți. Tehnic nu poți. Și le trimiteam turiștilor broșura și vedeau că pot să se plimbe cu lotca pe lac jumătate de zi, că pot merge cu o mașină rusească decapotabilă prin pădurile de la Enisala sau pot face tururi cu bicicletele. Și așa se adună activități pentru 3 zile doar în sat. Iar dacă mergem mai departe, în Delta Dunării am 4 excursii de o zi, cu un ghid cazac autentic, care știe poveștile locului și e fantastic, și 4 itinerarii pe Dobrogea continentală, tur Histria – Cheile Dobrogei – Babadag, triunghiul mănăstirilor sau un traseu pe Măcin spre Culmea Pricopanului. Și după ce se uitau oamenii pe broșură își dădeau seama că nu le ajung 3 nopți și începeau să rezerve 4-5 nopți. Am forțat limitele și anul trecut am avut 9 luni de activitate. Am închis anul cu 88% grad de ocupare și medie de înnoptare 3,4. Asta am făcut acolo, asta vreau să fac și aici, vreau să livrez un produs și un concept cap-coadă. Nu e suficient să ai doar o cazare bună, dacă nu ai și o gastronomie bună. Nu e suficient să ai cazare și gastronomie, dacă partea de servicii e deficitară. Nu e suficient să ai servicii bune, dacă nu ai și o paletă largă de activități de agrement. Omul nu vine doar să doarmă și să mănânce, lumea vrea activități și de asta cine a venit la noi prima oară 3 nopți, a doua oară a stat 4 sau 5 nopți”.
- ”Suntem în fața unui puzzle foarte frumos, dar piesele sunt împrăștiate peste tot”
Alexandru Filip este născut în 1988, crescut în cartierul Precista, absolvent al Liceului de informatică și al Universității București, Facultatea de geografie, licențiat în știința mediului turism-ecoturism. Lucrarea lui de masterat a avut tema ”Imaginea turismului din județul Neamț în mediul online”. Și în fața comisiei a prezentat-o ca lipsită de valoare: consta doar în muncă de cercetare, fără impact real. Poate nu întâmplător, viața l-a purtat prin multe zări și l-a întors la Piatra-Neamț, unde are acum oportunitatea să schimbe lucrurile în domeniul în care a reușit deja, scoțând din anonimat vechiul sat pescăresc.
”M-am căsătorit cu o lipoveancă, mie îmi era mai ușor să lucrez cu laptopul de peste tot, dar ea nu putea să-și ia ferma în spinare și să plece. Oricum eram sătul de București, am ajuns la Tulcea într-o vară, am zis că stau până spre toamnă și am rămas 5 ani. Înainte de a fi o afacere, Casa Filip este o veche gospodărie, ridicată în anul 1921, pe care am restaurat-o și acum aș defini-o ca fiind un reper de arhitectură tradițională”.
Comparativ cu satul neștiut de mai nimeni, Piatra-Neamț are un avantaj: există pe harta turistică, dar la un nivel de tranzit – o medie de înnoptare de 1,5, care nu înseamnă turism la modul real. Demersuri instituționale s-au făcut, dar timp de 10 ani lucrurile au rămas în același stadiu. În 2011 a fost înființată Asociația turistică Piatra-Neamț, un declarativ parteneriat public-privat, în cadrul căruia nimeni n-a făcut niciun pas înainte, fiecare dintre părți așteptând ca cealaltă să ia inițiativa. În anul 2021, primarul Andrei Carabelea a constituit Organizația de Management al Destinației Piatra-Neamț (OMD), cu 8 membri fondatori – primăria cu jumătate din voturi pentru că a contribuit cu jumătate din fonduri și HoReCa – cealaltă jumătate, cu bugetul minim posibil: primăria 3500 de lei și toți ceilalți încă 3500 de lei. Ulterior au fost parcurși alți pași, tot inițiali: un buget minim de 30.000 de euro plus taxa hotelieră, adoptată prin HCL: 2 lei pe cameră. Abia în această etapă putea fi angajat un manager de destinație, care să lucreze la strategia de dezvoltare și promovare turistică a orașului. Primarul a optat pentru Alexandru Filip, care știe exact unde se află Piatra-Neamț pe harta turistică a țării: ”Suntem în fața unui puzzle foarte frumos, dar piesele sunt împrăștiate peste tot. Misiunea mea prioritară este să asamblez acest puzzle și să-i spunem turistului: uite de ce trebuie să stai 2-3 nopți la Piatra-Neamț, uite ce poți face și unde te poți duce în oraș, dar și în județ, mergând o oră cu mașina până la cel mai îndepărtat obiectiv turistic”.
- ”Nu vreau funcții, nu vreau nici celebritate, nu-mi doresc să fiu oprit pe stradă să facă cineva poze cu mine”
În viziunea sa despre turismul din Piatra-Neamț, Alex pleacă din punctul în care se oprește de fiecare dată când vine acasă – Curtea Domnească. Și apoi se gândește la extinderi: podul de la Căprioara, casele vechi de pe malul Bistriței până la ștrand (care poate fi o experiență de jumătate de zi sau de o oră, depinde de anotimp) Hidrocentrala, Lacul Bâtca Doamnei, La caiace.
”Eu încerc să trasez niște rute, niște direcții și să coagulez în acele rute tot ce se poate coagula. S-au făcut și se amenajează în continuare niște trasee montane, a fost omologat cel de la 3 Căldări care pleacă de la Curtea Domnească pe drumul cel nou de pe Cozla, până sus la telegondolă și mai departe până la destinație. Dar se mai fac încă 9 trasee montane și se poate dubla oferta cu evenimentele atractive, de la Vacanțele Muzicale, Kult Fest, Tare ca Piatra, până la Festivalul de Teatru. Mai departe, te poți duce și spre Cheile Bicazului, și spre Târgu Neamț sau spre Hanul Ancuței. Nu vrea nimeni să se plimbe cu copiii și cu bagajul 3 cazări, eu n-aș face asta, cu doi copii de 1 an jumătate și 3 ani jumătate, cum sunt ai mei. E preferabil să ținem turiștii aici, și de aici să plece spre ce vor ei să viziteze. Anul ăsta cea mai mare parte a focusului este pe a construi brandul turistic, notorietatea turistică, produse turistice și resursa umană: fiecare să știe ce are de făcut, să nu ne încurcăm unul pe celălalt, fiecare să-și asume un set de responsabilități. Anul ăsta nu mi-aș seta obiective cuantificabile, de tipul vreau mai mulți turiști, vreau o medie de înnoptare mai mare. Principalul meu obiectiv este să cresc mai degrabă media de înnoptare decât volumul de turism și, dacă ar fi să aleg, m-aș concentra 75% pe media de înnoptare și 25% pe volumul de turiști. Anul viitor îmi voi seta niște obiective măsurabile, dar după ce o să recuperăm din acest decalaj. Apoi, când primăria va scăpa de șantiere și de lucrări, ar fi fantastic dacă și-ar muta focusul din investiții în infrastructură, în investiții în servicii. Însă eu nu pot să aștept, activitatea turistică nu e influențată de investițiile în infrastructură. Turistul nu e neapărat deranjat că se sapă, eu văd că se întâmplă multe lucruri în Piatra-Neamț, dar nu cred că va fi o problemă pentru turist să vadă că se lucrează. Am fost în Berlin recent, acolo era un șantier continuu, în inima orașului, iar lumea făcea poze. În momentul de față, Piatra-Neamț în percepția turistului nu înseamnă decât telegondolă, poate Curtea Domnească, turnul și, eventual, ștrandul. Normal că turistul te întreabă de ce ar sta 3 nopți la Piatra-Neamț, când pe toate astea le poate vedea într-o singură zi. Poți să începi prin a crea niște produse turistice noi, în baza resurselor care există astăzi, și să transformi Piatra-Neamț, pe modelul sistemelor turistice integrate din manual, într-un concept turistic nodal: să-l pui pe turist să facă niște rute la pas, să-i oferi povești, să-l duci în zone care au ceva de spus. Voi identifica tot ce se poate valorifica turistic, iar aplicația City App va fi resetată complet, pentru că este o struțo-cămilă momentan, nu are nimic coerent. Turismul ar trebui să fie o componentă importantă de dezvoltare a orașului, dacă ne dorim ca oamenii să rămână aici, să investească aici, pentru că turismul nu înseamnă doar hoteluri și cafenele, ci atrage o serie de alte investiții adiacente. Cel mai bun exemplu, de departe, fără doar și poate, este Oradea – etalonul marketingului de destinație. Au început și oamenii de acolo de la zero, dar au dus lucrurile în paralel. În 2014 au constituit asociația de turism, au început cu același buget de 200.000 de lei și au crescut până la 9 milioane de lei, în anul 2019. Și după ce au reușit să definitiveze marketing-ul de destinație, după ce au făcut brendul de oraș vizibil, vandabil și cu rezultat, au început să-și mute focusul pe produs și au luat totul în portofoliu: evenimentele sunt organizate de OMD Oradea, atracțiile turistice deținute de Primăria Oradea au fost mutate în managementul OMD-ului, totul este gestionat de OMD, din motive de eficientizare. Anul trecut Oradea a depășit chiar și Timișoara în topul orașelor vizitate din țară. Și s-a început cu investițiile în infrastructură, au pus totul la punct – străzi, trotuare, spații verzi, estetică, investiții în reabilitarea clădirilor, iluminat stradal frumos, să pună obiectivele în valoare. Și nu este vorba doar despre Oradea, ci despre Oradea și împrejurimi, tot ce e în jurul orașului, pentru că toată lumea are de câștigat de pe urma turismului. Piața turistică din România are 10 milioane de clienți. Este o piață extraordinar de largă, eu mă minunez ce oameni faini vin la pensiune la Sarichioi – educați, civilizați, fără ifose, chiar dacă au, poate, milioane în conturi. Aceiași oameni putem să-i aducem și la Piatra-Neamț. Nu vreau sute de mii de turiști, pentru că nu pot să transform orașul într-o destinație de masă. Vreau câți vor fi să fie, dar buni. Și mai vreau să fiu implicat în tot ce înseamnă turism în Piatra-Neamț. Nu cred că ar fi normal să aflu din presă despre un proiect turistic, fără să treacă și prin filtrul meu. Ne canalizăm pe ce s-a bugetat deja, dar mai departe orice înseamnă proiect nou, concept nou, că e tiroliană sau parc, mi-ar plăcea să-l discutăm împreună. Eu mă bucur că vin în povestea asta fără presiuni: nu-mi lipsește nimic, nu vreau funcții, nu vreau nici celebritate, nu-mi doresc să fiu oprit pe stradă să facă cineva poze cu mine, ba dimpotrivă vreau să fiu lăsat în pace să-mi văd de familia mea, de proiectele mele și de acest nou job. Dacă la urmă voi realiza ceva și lumea o să fie mulțumită, atunci voi ști că n-am muncit degeaba”.
Cristina Mircea
