Întoarcere în timp: Cetatea Neamț este victima unui proiect de restaurare, derulat în perioada 2007-2009, lucrările (în valoare de aproape 3 milioane de euro) fiind executate pe repede înainte, cu materiale nepotrivite și la temperaturi necorespunzătoare (inclusiv sub limita de îngheț), sub presiunea termenelor impuse prin acordarea finanțării europene. Rezultatul, monstruos în esență, dar ”cool” pentru turistul de week-end amator de selfie, a fost lăudat/premiat/apreciat și prezentat drept o realizare de excepție, corul lăudătorilor omagiind public nu doar constructorul, proiectanții, arhitecții, ci și autoritățile locale și județene prin efortul cărora a fost posibilă obținerea finanțării. Fostul primar de Târgu Neamț, Decebal Arnăutu și-a făcut o din carte de vizită „Reabiltarea Monumentului Istoric Cetatea Neamtului” (aprobat spre finanțare prin PHARE)”, iar fostului președinte al Consiliului Județean Neamț Vasile Pruteanu i-a fost acordat titlul de “cetățean de onoare” al orașului Târgu Neamț, ”pentru serviciile deosebite aduse dezvoltării localității”.
Imediat după deschiderea cetății către public au fost raportate cifre record de vizitatori și, astfel, s-a mai bifat un obiectiv atins: ”creșterea atractivității din punct de vedere turistic a monumentului istoric”.
Deasupra aplauzelor – al căror scop evident era încredințarea altor restaurări acelorași deja dovediți specialiști, s-a ridicat vocea critică a reputatului istoric medievist și arheolog dr. Adrian Andrei Rusu, de la Mediaș. Din articolul scris de domnia sa (care poate fi citit integral aici) reproducem doar un fragment: ”Nu stăpânesc planurile care au stat la baza restaurărilor. Dar constat repede că umezeala din complex este peste orice limite”.
- Cetatea Neamț în 2022: ”Am găsit bălți pe terase, am găsit pereți care par să aibă izvoare de apă”
După 13 ani de la încheierea neinspiratului proiect de restaurare, cetatea abundă de săruri cristalizate pe pereți, instalațiile electrice sunt parțial distruse, tencuielile desprinse, iar pietrele din ziduri au început să cadă. Un alt semnal serios de alarmă este apariția ciupercilor Merulius Lacrymans, care distrug lemnul și sunt extrem de periculoase pentru orice construcție. Toate aceste degradări au fost consemnate într-o expertiză a Institutului Național al Patrimoniului, specialiștii opinând că ”eliminarea completă a umidității din ziduri este o operațiune de durată: 1-10 ani, conform simulărilor detaliate de arh. Radu Pană”.
Abia acum câteva luni, Consiliul Județean Neamț a scos la licitație proiectul tehnic și serviciile de asistență tehnică pentru intervențiile complexe necesare pentru protecția Cetății Neamț, iar câștigătorul (ing. Marius Leuștean, administratorul firmei Lemar Industries) a opinat că o primă măsură urgentă este construirea unui acoperiș, temporar, din materiale ușoare. Dar pentru consultanță a apelat la un specialist real, nimeni altul decât dr. Adrian Andrei Rusu, care a vizitat Cetatea Neamț la mijlocul săptămânii trecute și ne-a declarat că este necesar un acoperiș permanent: ”Cetatea este în adâncă suferință, are o stare deoplorabilă. Pe 15 decembrie, Comisia Națională a Monumentelor Istorice din București a aprobat o soluție de abordare cu acoperirea teraselor și a turnurilor, ceea ce este un pas uriaș în acceptarea ideii că cetatea nu poate trăi așa cum este. Procesele de degradare sunt extrem de complicate și imprevizibile, pentru că am găsit bălți pe terase, am găsit pereți care par să aibă izvoare de apă și e clar că există, în zonele de jos ale cetății, niște spații ermetizate care nu permit circulația aerului. Cetatea este murată, acesta este termenul. Nu funcționează niciun dren natural, deși am găsit vechi instalații de scurgere, care sunt de la mama lor, adică de la construcția cetății, dar sunt obturate, iar curtea nu este sistematizată. Apa de ploaie nu se scurge cum se cade, deși în mod firesc ar fi trebuit să curgă în punctul cel mai adânc din curte, care este cisterna. Dar nu s-a imaginat o astfel de soluție, cisterna a devenit o chestie decorativă care e plină de bănuți. Și-ar putea câștiga rostul vechi în momentul în care se face un nou drenaj și se verifică toate pantele din curte. Domnii de la comisie nu știu de ce voiau să scoatem toată apa numai în exterior, dar nu se poate, curtea este un teren de handbal, este imposibil să ocolești adunarea apei în acest spațiu, care este mare. Zăpada topită nu are unde să se scurgă, ploaia nu are unde să se scurgă, deci rămâne acolo și tot în ziduri se duce. Ideea este că trebuie să ne luptăm cu onor arhitecții pentru că nicio cetate nu a funcționat la vremea ei fără acoperișuri și pentru asta există o mulțime de argumente. Dacă ne uităm la mănăstirile fortificate ale Moldovei, toate au acoperișuri, au turnuri acoperite. Un acoperiș permanent este soluția firească de rezolvare a lucrurilor, cu un pic de joc al turnurilor, pentru că la ora asta cetatea arată ca un buncăr unitar. Turnurile trebuie puțin jucate, trebuie să aibă alte acoperișuri decât zonele de palat și se poate face ansamblul deosebit de atractiv, mergând chiar pe ideea de însănătoșire a cetății. Însă acoperișul nu va fi suficient, pentru că apa care este depozitată în ziduri va trebui scoasă, după mult, mult timp, adică procesele de uscare și de revenire la un monument sănătos vor fi destul de îndelungate. Răul care s-a instalat acolo nu poate fi scos de la o zi la alta. Echipa domnului Leuștean a făcut 6 tipuri de propuneri pe care onor comisia nu trebuia decât să pună degetul și să spună ”asta ne convine”. Este clar că la cetate nu pot funcționa terase. Terasele sunt pentru zona mediteraneeană, unde este mult soare, iar uscăciunea este de altă natură. Este la fel de clar că cetatea trebuie abordată mai temeinic, nu așa heirupist. Gândiți-vă că au făcut o aripă întreagă de palat cu bolți baroce, în loc să facă bolți medievale, iar într-o cămăruță au pus 3 păpușele la o masă. Ăsta a fost tipul de abordare! Din cauza umezelii s-au restrâns major spațiile expoziționale, nu se mai poate ține un carton acolo, o pânză, muzeul se compromite de la o săptămâna la alta. Trebuie intervenit pentru a remedia ce au făcut alții cu grabă. Au prins un proiect european, au luat banii și au plecat cu ei, lăsând localnicilor o putreziciune și dureri de cap!”.
Cristina Mircea
