La primele ore ale dimineții sunt solicitat de un coleg – un polițist cu vastă experiență, om de bază oricând și la orice oră – să-l sfătuiesc ce să facă, să iasă la pensie ori să mai aștepte. ”Eu mă simt încă în putere, știți după 27 ani de muncă la post, dimineața când dau la cheie mașina o ia automat spre comuna mea! Aș mai fi stat cât pot duce, că-mi place ceea ce fac dar dacă schimbă regulile, nu rămân. Am raportul de pensionare depus de câteva luni și îl înnoiesc, periodic” Și vedeam cum ochii îi lucesc în lacrimi. Și – din păcate – asemenea discuții port zilnic cu colegii, unii mai implicați emoțional, alții mai puțin, dar toți revoltați față de inconsecvența statului în raport cu noi. Ca de fiecare dată, las să decidă singuri în baza informațiilor pe care le deținem:
Cert este că se lucrează împotriva noastră și ”dragii noștri politicieni” au în față trei variante de reformare, una vizând trecerea pe contributivitate (unde ieșim în pierdere cu peste 1000 lei de căciulă), alta majorarea vârstei de pensionare și a treia variantă este cea mai sumbră, combinându-le pe ambele. În oricare dintre variante, soluția adoptată nu va fi mai favorabilă față de situația din prezent. Politicieni cărora le-am cerut lămuriri (și vorbim de cei care chiar sunt implicați în dezbatere) mi-au scris clar ”știu situația și vom căuta o soluție cât mai bună pentru angajați DAR ÎN ACORD CU ”LEGISLAȚIA” EUROPEANĂ!” A ieșit în videoconferință ministrul secretar de stat Despescu și s-a grăbit să ne asigure că nu vom pierde la bani dar câți au observat că nu a zis nimic despre VÂRSTA DE PENSIONARE?
E clar că politicienii au pus tunurile pe noi și au asmuțat bișonii de presă, tocându-și frustrările în platouri cu indivizi pricepuți în toate, de la piei de gâscă tăbăcite la parfum de femeie bătrână. Dar UITĂ să invite pe reprezentanții celor vizați, ori dacă îi invită, aceștia sunt solicitați să presteze în rolul de purtător de vorbe MAI, încasând toate lăturile aruncate de indivizi rău voitori sau chiar fără minimă documentare pe diverse cazuri culese doar pentru a ne discredita public.
Ce nu știu ei este că situația în MAI și în special Poliția Română e gravă de tot, că suntem într-o criză de personal adâncă, deja de câțiva ani, cu oamenii sleiți de puteri muncind deja cât trei. Muncești cât trei, plătit tot ca unul (și tot li se pare gras)! Mai deunăzi, aflam că la Serviciul de Investigații Criminale din IPJ Vaslui, din 26 de funcții sunt ocupate doar 16, cu tot cu șef! De la începutul anului, patru oameni s-au pensionat, iar acum din cei 16 stau cu pensia în buzunar alți patru judiciariști, în frunte cu șeful structurii! Sunt asigurări că următoarele promoții vor umple golurile… nu-i o noutate, cu promisiunile neonorate suntem obișnuiți dar nimeni nu ia în discuție cât timp îți ia să formezi un judiciarist. Și cine să-l formeze, dacă cei vechi, cu experiență pleacă, scârbiți de un sistem ce îți arată că nu are cuvânt și oricând te poate carota?
Iarăși cu titlu de exemplu – deși situația la nivel național are cam aceleași contururi sumbre – la Poliția mun. Piatra Neamț deficitul de personal e aproape de 40%. La Biroul de Investigații Criminale din 31 funcții doar 21 sunt ocupate, iar dintre cele 21, cinci sunt tineri debutanți, încă în formare dar și doi judiciariști experimentați, oameni de bază, care au pensia în buzunar și pleacă la primul semn.
Dintre proximiști, doar 14 funcții ocupate din totalul de 20 funcții libere, iar doi oameni sunt deja cu pensia ”în buzunar”! La Biroul de Siguranță Publică, din 45 funcții prevăzute sunt ocupate doar 27.
Stăm foarte urât la nivelul secțiilor de poliție, cum ar fi Secția Săvinești, cu 37% deficit de personal, din 36 funcții doar 21 sunt ocupate. Postul de Poliție Mărgineni riscă să se închidă, întrucât șeful de post așteaptă primul semnal de ”reformare” și părăsește sistemul. La Secția Borlești, din 26 funcții prevăzute, 16 sunt ocupate (cu tot cu șef și secretară) iar trei sunt pensionabili. Practic, nu se poate asigura serviciul de permanență, din cauza imposibilității organizării muncii pe ture. La Secția Ștefan cel Mare, din 22 de lucrători, cinci sunt pensionabili, astfel încât Postul de Poliție de la Tupilați va trebui să-și pună lacăt! Trebuie de spus că mulți dintre pensionabili, îndeplineau deja condițiile de pensionare de câțiva ani, avem colegi pe care trebuia să-i scoată calculatorul afară, că erau dispuși să rămână, în condițiile în care erau asigurați că au atins stagiul minim și NIMENI nu se atinge de drepturile GARANTATE de stat prin lege! Ar fi rămas în sistem, continuau să presteze și să asigure transmiterea ștafetei fără șocuri în sistem, cauzate de pensionări masive. Unul dintre aceștia mulți, dispuși să rămână, este colegul de la care am început discuția și care a decis să părăsească Poliția, văzându-se umilit și amenințat să piardă și bruma de ”compensații garantate de stat” pentru nopțile și weekendu-rile pierdute în frig, ploaie, ger, pentru riscurile asumate, stresul și restricțiile vieții în uniformă asigurând liniștea cetățenilor, în comuna pe care a ajuns să o cunoască mai bine decât popa sau primarul.
Am zis doar despre polițiștii care pot părăsi oricând sistemul dar au ales și ar fi fost dispuși să mai rămână. La aceștia se vor adăuga situațiile de ieșire anticipată dar și viitoarele demisii.
În loc de concluzie: ni se tot aruncă de prin platouri că unii (de departe nu toți) colegi pensionați sunt reangajați în alte funcții publice. Și care este problema, dacă angajatorul îi preferă într-o competiție a calității iar polițistul pensionar consideră că încă poate presta? Omul și-a încheiat stagiul militar, pentru care statul îl recompensează și e alegerea lui să deschidă un nou episod în câmpul muncii, oricare ar fi domeniul.
Vitalie Josanu
