– Aveți mai bine de 6 luni de când dețineți funcția de inspector școlar general. Care vi se pare cea mai mare problemă a învățământului din Neamț?
– Abandonul școlar este o problemă a învățământului din România, care se regăsește și în județul Neamț. Aici sunt și soluții centrale, și locale. Lucrăm cu mai multe instituții și ONG-uri să reducem absenteismul și abandonul. Organizăm activități, luăm măsuri concrete care să vizeze creșterea atractivității demersului educativ, promovăm un sistem sănătos de valori în rândul elevilor și, alături de comunitățile locale, încercăm să îmbunătățim relația familie-școală. Este o muncă titanică, în care sunt implicați profesori, primari, inspectori școlari. Încet-încet, se fac progrese. Este un obiectiv personal să aduc cât mai mulți copii înapoi la școală și sa îi determin să rămână. Chiar zilele trecute am suplimentat numărul de posturi de mediator, consilier școlar și personal de sprijin în 20 de unități de învățământ. Nu s-a făcut acest lucru de multă vreme. Vreau sa fiu un om al soluțiilor!
– Aveți un mandat greu? Cu multe probleme?
– Sunt foarte multe probleme, dar sunt și părți frumoase. Îmi place ceea ce fac. Nu vin din afara sistemului, iar experiența de la Casa Corpului Didactic, de peste 8 ani de zile, m-a ajutat foarte mult, am aproape 10 ani în managementul din învățământul preuniversitar de stat, pentru că am condus și o grădiniță cu program prelungit. Dar nu se compară activitatea mea de până acum cu ceea ce am de făcut la inspectorat. Însă repet, funcția de director al Casei Corpului Didactic, asimilată celei de inspector școlar general adjunct, m-a ajutat foarte mult pentru că a fi manager înseamnă nu numai a interveni ameliorativ asupra problemelor din educație, a pune umărul, a fi alături de copii, de cadrele didactice, de părinți, de comunitate, a respecta parteneriatele încheiate cu toți actorii, ci necesită și o cunoaștere a aplicării legislației. Inclusiv cea financiar-contabilă, care include cheltuieli și plăți. Și vorbim despre toate instituțiile de învățământ din județul Neamț și despre o resursă umană numeroasă.
– Există vreo școală care nu vă place dintr-un anumit motiv?
– Până în prezent am ajuns în toate unitățile de învățământ din județul Neamț. Fiecare școală are specificul ei, dar și ceva din specificul zonei, iar școala trebuie să le placă elevilor în primul rând. Din fericire, ultimii ani au fost buni pentru învățământul preuniversitar pentru că autoritățile locale au încheiat parteneriate și foarte mulți primari s-au implicat în viața școlii, înțelegând că astfel sunt aproape de comunitate. Primarii alocă fonduri. Am fost la ei, am vorbit și am reușit: investesc în învățământ, modernizează școlile și au găsit mijloacele necesare pentru a investi în infrastructură. Sunt școli în mediul rural care au condiții mai bune decât în mediul urban. Până la urmă și omul sfințește locul.
Un accent major s-a pus pe atragerea fondurilor europene și Ministerul Educației a venit cu foarte multe proiecte și cu sprijin real pentru copii. Inspectoratul Școlar Județean Neamț are acum foarte multe proiecte în desfășurare pentru elevi, pentru profesori. Foarte mulți dintre copii beneficiază de program de masă caldă sau de alte forme de sprijin pentru a-și continua școala. Sunt foarte multe proiecte în desfășurare, începe de săptămâna viitoare Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar și avem încheiate contracte de finanțare pentru 21 de școli din mediul rural.
– Ce se va face concret în acest proiect?
– Activități pentru copii, cu psihologi și consilieri, în afara orelor de curs, cu cadre didactice care vor fi plătite pentru activitățile prestate, susținute de investiții în IT. Aceste 21 de școli au ocazia să se modernizeze cu table interactive, cu tot necesarul logistic, majoritatea fiind în zone defavorizate. Avem și tabere pentru copii în acest program, și excursii – poate sunt copii care n-au ieșit din satul lor niciodată să vină în oraș la un muzeu, de exemplu. Este o mare bucurie pentru mine că pot face aceste lucruri pentru copii. De asemenea, am fost zilele trecute la președintele CJ Neamț și am avut discuții despre microbuzele școlare. Am găsit înțelegere. Căutam soluții împreună. Ba, mai mult, am avut discuții si am găsit sprijin pentru a recompensa copiii care au adus premii și medalii în județul Neamț. Meritul este al lor, al părinților și al cadrelor didactice. Noi vrem sa le arătăm respectul și recunoștința.
– Cum colaborați cu managerii instituțiilor de învățământ din județ?
– Atât în școli, cât și inspectorat nu există „nivel superior ” sau „inferior”, există fișe ale postului lipsite de orice echivoc. Insist la colegii manageri de instituții să-și asume cu responsabilitate rolul și să vină să-mi spună când au probleme. Încă din prima zi a mandatului am avut discuții cu inspectorii școlari și am spus că, în primul rând, rolul nostru este de a media, de a consilia și pe urmă de a verifica și a decide, pentru că îmi doresc foarte mult să avem o legătură foarte strânsă cu managerii de unități școlare. Eu zic că ne reușește acest lucru. La mine holul este tot timpul plin și stau la birou până pleacă ultima persoană. Și mă bucur foarte mult și le mulțumesc primarilor care vin către instituție, indiferent de culoarea politică, pentru a-și expune problemele care se pot rezolva, conform legii. Am spus că fac și asta fac – găsesc soluții.
– Care a fost cea mai mare bucurie din aceste 6 luni de mandat?
– Nu am pus în balanță nici bucuriile, nici realizările, nu le-am contorizat. Eu am priorități în funcție de necesități. Dar cred că salvarea Liceului agricol Ion Ionescu de la Brad, care era pe punctul de a-și pierde personalitatea juridică, este o realizare. Eram ferm convinsă că actuala guvernare va face eforturi pentru salvarea învățământului tehnic și dual, în condițiile în care în liceele agricole nu s-au făcut investiții de foarte multă vreme. Și ar fi fost păcat ca județul Neamț, care are un singur liceu cu profil total agricol să nu fie beneficiarul acestor fonduri. Există un plan de lucru la Ministerul Educației, comun cu Ministerul Agriculturii, și sunt foarte mândră că și liceul agricol este prins pentru finanțare. Și probabil vom avea infrastructură corespunzătoare, cu sere și condiții optime.
– Ca inspector general vă consultați cu reprezentanții elevilor în luarea deciziilor care îi privesc?
– La inspectorat vin și părinți, și copii, iar dacă nu o fac merg eu la ei. Noi ne sfătuim adesea cu elevii, reprezentantul elevilor de la nivelul județului, a fost invitat inclusiv la ultima activitate cu colegii manageri. E important nu doar să-i ascultăm și să-i înțelegem pe elevi, ci și să facem lucruri pentru ei. Și, în primul rând, să le câștigăm încrederea să discute cu noi despre problemele pe care le au, să nu le ascundă sub preș. Multă lume are tendința să vorbească numai despre lucruri urâte, lucruri rele, lucruri negative, dar eu aș prefera să rămân în zona pozitivă, să vorbesc despre lucrurile frumoase și despre realizări, și să intervin punctual unde sunt lucruri de rezolvat. Îmi petrec ore în șir răspunzând la mesajele primite pe toate rețelele de socializare și transmițând informații. Sunt un om de acțiune și singurul regret al meu în această funcție este că nu-mi ajunge timpul să fiu mai mult pe teren. Sunt foarte multe documente de întocmit, foarte multe decizii de luat, Inspectoratul Școlar are un specific și trebuie să întocmim rapoarte, să întocmim documente care trebuie la Ministerul Educației, iar uneori sunt termene scurte, de la o oră, la alta.
– Care este cel mai important obiectiv pe care vi l-ați propus pentru viitorul imediat?
– Vreau să salvez învățământul tehnic și dual din județ și să schimb percepția despre acest tip de învățământ, să nu mai fie considerat o rușine. Avem nevoie de specialiști, avem nevoie de o cu totul altă ofertă educațională, în concordanță cu cerințele agenților economici, dar și cu cerințele copiilor, pentru că sunt foarte multe suprapuneri. Încă nu am descoperit din ce cauză, poate din comoditate, poate din lipsă de comunicare, poate din alte considerente, acest tip de învățământ nu este la nivelul la care ar trebui să fie. Sunt, însă, ferm convinsă că și directorii care conduc unități de învățământ tehnic și dual înțeleg acest aspect și necesitatea de a se plia pe cerințele pieței. Numai așa vom reuși să ne păstrăm specialiștii, ieșiți de pe băncile școlii, în județ.
A consemnat Cristina Mircea
