”În România, aportul populației urbane a crescut la 55 % (2016) de la 34% (1960). Acest aport este în creștere, așadar este o necesitate pentru orașe să se adapteze la această situație. Orașele trebuie să fie deschise tuturor, sigure, reziliente și sustenabile” – Coaliția România Sustenabilă
Dar cât de pregătite sunt orașele noastre pentru acest viitor? Comunitatea cum își proiectează viitorul?
Orașul înseamnă, desigur, servicii publice, dezvoltare verticală, acces la cultură, entertainment, educație, distanțe reduse și un mare grad de autosuficiență. Totodată, ele reprezintă teoretic poli de decizie politică și poli de dezvoltare economică. Dar, în primul rând, orașul înseamnă comunitatea, locuitorii lui. De câteva cicluri electorale povestim tot timpul despre dezvoltare urbană și, în general, despre cum primari mai mult sau mai puțin pricepuți vor schimba ”fața” orașelor. În schimb, puține povești politice s-au țesut în jurul comunităților. De fapt, mai nimeni nu a pus cetățenii la masa stabilirii strategiei, la tastatura la care se scriu proiectele sau la masa luării deciziilor.
Astfel, un oraș este pregătit pentru viitor în măsura în care locuitorii lui își vor dori și vor încuraja schimbările, pentru ca un oraș înseamnă oportunități (afaceri, bani, joburi) si direcții de schimbare, în primul rând, a mentalităților.
În dorința noastră de modernizare și de schimbare nu ar trebui să ștergem de fapt istoria. Comuniștii au fost cei mai buni în acest sens: au pus buldozerele peste tot ce a însemnat orașele noastre. Unele au scăpat și acum sunt orașe turistice. Cele mai multe nu, și au probleme structurale. Din păcate, avem tendința, în continuare, de a trimite buldozerele peste comunități, de data asta nu pentru a demola cartiere, ci doar pentru a construi hâtru. Cred că o comunitate are nevoie în primul rând de o istorie pentru a conta în viitor. Evident, cu mari diferențe între ele, orașele românești întră în parte nepregătite în jocul viitorului, cel al eficientizării energetice, al electrificării transportului, al diversificării oportunităților, iar lista poate continua. O listă pe care mi-aș dori să o continue cetățenii, comunitatea, noi.
Cătălin Chiței
