Ordonanța care plafonează prețul lemnului de foc la 400 de lei/mc începe să aibă efect de bumerang. Administratorii de firme, care au licitat partizi, renunță la contractele încheiate cu Direcția Silvică Neamț, pentru că ar ieși în pierdere în condițiile în care costurile lor ajung la peste 500 de lei pentru un metru cub de lemn și sunt obligați să-l vândă cu maxim 400. Care este situația actuală a aprovizionării populației cu lemne de foc și cât de aproape ne aflăm de o criză a explicat Valentin Tămăslăcaru, directorul Direcției Silvice Neamț.
– Lumea se teme că va fi o iarnă grea, se simte această teamă în privința cererii de lemne de foc?
– Noi am vândut deja 70.000 mc de lemn de foc către populație, iar de la 1 iulie până pe 17 octombrie avem 3650 de cereri, din care doar 12 sunt de la școli, primării sau alte instituții publice, restul sunt de la cetățeni. Nu avem un plafon, legal nu poți să plafonezi un volum, fiecare om cere, avem persoane care cer 30-40 mc ca să fie sigure că au cu ce se încălzi sau să vândă mai departe – se mai întâmplă și așa, din păcate. Aprobăm cantități de bun simț, ca să ajungă lemnul pentru cât mai mulți cetățeni. Prin cele 3650 de cereri ni se solicită 28.000 mc, iar cele 12 instituții vor alți 770 mc. Până acum, din astea 3650 de cereri am onorat 2.026 (5 de la alți beneficiari, 2021 de la populație) și am livrat 12.600 mc. Deci avem cereri pentru 28.000 mc și am reușit să livrăm 12.000 mc, pentru că lemnul scos din pădure trebuie sortat, în lemn de lucru și lemn de foc, și asta ia timp. Eu îmi dau toată silința să rezolvăm anul acesta toate cererile. Bine, toată lumea vrea fag și carpen, nu vrea nimeni rășinoase, dar încercăm să dăm câte 5-6 mc de fag la fiecare și în completare și alte esențe.
– Este perioada aglomerată, înainte de venirea iernii, dar cei care nu reușesc să-și achiziționeze acum cantități suficiente pot cumpăra la începutul anului viitor, de exemplu? E mai lejer atunci?
– Toată lumea se înghesuie în septembrie, octombrie și noiembrie, iar în decembrie, când sunt sărbătorile, nu mai vine nimeni să cumpere lemne de foc. Apoi, în ianuarie și februarie iarăși nu simțim presiune mare, dar din aprilie când oprim tăierea, apar multe cereri. Nu avem o constantă a cererilor în timpul unui an, dar toată lumea vrea de la noi că e prețul mic. Direcția Silvică vinde cu 260 de lei mc de lemn de foc de fag, care este cel mai căutat, și cu 150 de lei mc din speciile ”diverse moi”, specii cu putere calorică mai scăzută: tei, cireș, anin. Încercăm să le combinăm, mai ales la Ocolul Roman, zonă în care sunt foarte multe sate în care încălzirea e pe lemne și le dăm oamenilor 2 mc de fag, 2 mc de salcâm. La depozite, unde vine puțin lemn din platforme, fagul e 330 de lei mc, iar diversele moi 215 lei/mc. Mai există comunități în zone care nu sunt dezvoltate economic și acolo încă vindem lemn fasonat la cioată. Asta înseamnă că doborâm arborele, dăm lemnul de lucru deoparte, iar cel de foc vine omul și-l ia cu căruța, la prețuri mai mici. Iar asta ne ajută pe noi, pentru că oamenii luând mai ieftin nu se duc în pădure să taie ilegal. Noi am ținut cont de stresul public generat de scumpiri și am păstrat aceleași prețuri la lemnul de foc de la începutul anului. De aceea e diferență mare de preț între noi și agenții economici, dar apelăm la bunul simț al oamenilor și-i rugăm să solicite cantități rezonabile, iar dacă nu au răbdare până le putem onora cererile, să mai cumpere și de la agenții economici, care exploatează și ei, doar că au prețuri mai mari. Deja încep să fie probleme pentru că agenții au partizi de lemn pe picior luate înainte de plafonare și nu e eficient pentru ei să le exploateze, merg pe minus și avem solicitări de reziliere. Evident, așa va scădea volumul de lemn pus pe piață.
– Putem spune că ne aflăm în ”anticamera” unei crize a lemnului de foc?
– Dacă agenții economici reziliază contractele și nu pun lemnul pe piață sau încă stau în așteptare să iasă de sub efectul palfonării, atunci se poate să fie un volum mai mic pe piață decât anul trecut. Direcția Silvică pune lemnul pe piață, deci noi nu ne oprim, suntem cu prețurile sub plafonare nu ne afectează, dar nu putem controla partea de agenți economici.
– Cât din necesarul de lemne de foc este livrat de Direcția Silvică și ce procent de agenții economici?
– Procentul nostru e mai mic. Sper să nu intrăm în criză, sunt și agenți economici care au luat partizi mai ieftine și care pot vinde sub prețul plafonat. Dar până acum, am două solicitări de reziliere, în ultimele două zile, pe tema asta a plafonării, cu trimitere directă la ordonanță. Sunt două partizi mari, acum nu știu exact cât era procentul lemnului de lucru și cât era lemnul de foc. Și se mai întâmplă ceva: nu poți să-i impui agentului economic să vândă lemnul în județul Neamț. El poate să-l exploateze aici și să-l ducă la Bacău, la Iași sau la Vaslui. Noi nu-l transportăm în alte județe, îl punem la dispoziția oamenilor prin ocoalele silvice, ca să asigurăm prima dată comunitățile locale. Dacă lași fără lemn de foc omul care este lângă pădure, el se orientează.
– Și se va duce la furat
– Se plângeau și nemții că le dispare lemnul din platforme. Statul român, dacă vede că are o presiune din partea opiniei publice, poate să facă un grup de lucru care să analizeze situația pădurilor. Într-adevăr, pădurea a început să aibă un rol mai mare în viața oamenilor, care vor plimbări, recreere, drumeții în anumite zone. Pe de altă parte, avem nevoie de mobilier, de parchet, de hârtie și lumea ar trebui să înțeleagă că pădurea este o resursă regenerabilă. Nu e ca un filon pe care-l epuizezi prin exploatare. Pădurea, dacă o gestionezi cum trebuie, o ai tot timpul. Iar pădurea pe care o avem este datorată și silvicultorilor de acum 100-200 de ani, care au știut să-și facă meseria. Avem păduri de valoare pe care Vestul ni le apreciază. Producem cu regenerare, avem ecosisteme stabile și nu am avut probleme foarte mari din cauza secetei cum are Germania sau cum au cehii, cu milioane de metri cubi uscați și pierduți.
A consemnat Cristina Mircea
