Profesorul Neculai Bolohan, care are o experiență îndelungată în cercetarea zonei din spatele fermei lui Vasile Pop-Silaghi, de la Vălenii Doamnei (comuna Dochia) a descoperit o mănăstire, cu ziduri de aproape un metru și jumătate. Undeva pe coasta dealului, în mijlocul unei tarlale cu porumb, în ultimele două săptămâni s-au făcut săpături, doar în week-end, și au fost scoase la lumină părți dintr-o construcție, care datează, probabil, din secolul XVIII.
”În 1992 am început cercetarea arheologică a unei așezări fortificate din perioada secolul V-III, aflată în spatele fermei, o așezare de 24 de hectare, care există și astăzi. Și atunci l-am cunoscut pe domnul Vasile Pop Silaghi, care ne-a ajutat în permanență, în ultimii ani și în condițiile nu tocmai favorabile desfășurării cercetării arheologice, cu ceea ce înseamnă susținerea celorlalte cercetări ale noastre. Acest loc, pe care eu l-am identificat pe o hartă topografică făcută de către ofițerii topografi și artileriști ai armatei habsburgice, apare cu numele de Biserica Veche din Văleni, în limba germană. Și ceea ce a fost identificat cartografic s-a întâlnit cu legenda, pe care domnul Vasile Pop Silaghi o știe și o rulează despre acest loc, numai că este o problemă cu această legendă, pentru că nu știm din ce sat a venit, unde a apărut. Pentru că după aceea primă ridicare topografică iozefină, situl mai apare sub forma unui loc dărâmat, cu o linie punctată pe cea de a doua ridicare topografică iozefină, deci la 1869 construcția de zid de aici nu mai exista decât în elevație, așa, după cum a fost surprinsă de către ofițerii respectivi. Apoi nu mai există niciodată nimic, topografic nu mai există locul”, a relatat profesorul Neculai Bolohan.
Înainte de a începe săpăturile, profesorul a făcut o investigare istorică a locului și a aflat că în apropierea mănăstirii a fost un sat acum (Ilisăști) care avea comunicare cu zona Hârtopului, cu drumul Romanului, și un curs de apă care are 3 denumiri: pârâul Văleni, care în zona Dochia se numește Cîlniște, iar după Dochia, spre vărsare, se numește Bahna. Însă descoperirea de la Vălenii Doamnei nu pare a fi o biserică de comunitate, bisericile fiind, de regulă în vatra satului.
”În momentul de față avem două piste pentru ceea ce înseamnă atribuirea și datarea acestui sit. Prima, în care cred în continuare cel mai mult, intră într-un fenomen de expansiune a monahismului în ținutul Neamțului și asta s-a întâmplat în secolul XVIII. Este posibil să fi fost o mănăstire construită, poate în această perioadă de expansiune a fenomenului monahic în zona Neamțului. S-ar putea ca, absolut întâmplător, să găsim cândva date despre acest loc, însă în ceea ce înseamnă cataloage, valorificări geografice nu există nicio informație despre ceea ce este aici, pentru că nu a existat pentru Moldova o catagrafie clară a tuturor construcțiilor de zid cu destinație ecleziastică”, a adăugat profesorul Bolohan.
Cercetarea de diagnostic arheologic, aparent simplă, s-a complicat după ce specialiștii de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași au realizat cercetări geomagnetice, iar pe hărțile obținute apar planuri diferite care încă nu pot fi explicate: ”Am crezut inițial că va fi foarte simplu: descoperim un zid aici, unul colo și vom creiona imediat planul acestei construcții, însă pe baza acestor rezultate geomagnetice, vedem că există diferențe între ceea ce înseamnă planul acesta pe care lucrăm acum și planul minus 2,30 metri, la care am ajuns undeva la baza unui zid, dar încă nu am ajuns la ceea ce înseamnă talpa fundației. Ar putea fi și două etape de construire sau către extremitatea sudică a construcției inițiale să avem un complex de anexe ale bisericii, construcții care sunt orientate total anapoda față de ceea ce știm despre orientarea unei biserici. Chiliile nu se pot face chiar la 3 metri de biserică, iar aceste construcții sunt foarte aproape. Ce știm sigur în momentul de față, este că pereții acestei construcții au fost făcuți din caramidă lucrată local, elegant vorbind, nu este ceva foarte fastuos, însă ceea ce mă impresionează este greutatea acestor ziduri. Soliditatea acestora. Avem fundații de un metru și 40 lățime pentru ziduri. De altfel, biserica a fost afectată de extragerile de material de aici. S-a extras masiv piatră și a fost folosită de localnici. Pe zid se observă tencuială, iar colega mea de la Iași, Ana Drob, a găsit chiar și un fragment de tencuială cu urmă de pictură de culoare ocru. De altfel, ea este cea care se va ocupa și de analiza compoziției elementale, deci lucruri extrem de importante pentru a putea adăuga în permanență narațiuni scurte la narațiunea finală, care va însemna probabil o foarte frumoasă istorie a locului. Am avut câteva discuții preliminare cu domnul Vasile Pop Silaghi, sper că întâi va urma un proces de conservare temporară, după care vom continua activitatea”.
Deasupra bisericii a fost, ani de-a rândul, o movilă de pământ. Vasile Pop Silaghi, care are în birou harta militară despre care vorbea profesorul Bolohan, ne-a spus că punctul respectiv n-a fost cultivat: ”În anii 50-60, din spusele celor care au muncit la fostul IAS – buldozeriștii care lucrau pentru redarea în circuitul agricol pe vremea aia, s-au oprit la un moment dat. Au scăpat de jur împrejur, și nu-i legendă, ei spun și acum, că încă mai trăiesc 2 din ei, că tremura pământul sub ei și le-a fost frică, știind din auzite că a fost o mănăstire aici. Tarlaua, de altfel, se cheamă Mănăstire de decenii, de secole, tot Mănăstire se cheamă. Se știa că a fost o mănăstire și noi bănuiam că așa este, din moment ce după fiecare trecere cu tractoarele, găseam pietre și cărămizi. Domnul profesor și cu mine am văzut de mulți ani de zile, dar provocarea a venit mai târziu. În momentul când am reușit să clarificăm proprietatea acestui teren, atunci, împreună cu domnul profesor, care a obținut aprobare de la Ministerul Culturii, ne-am apucat de săpături și cred că n-am avut această inițiativă degeaba și vom descoperi ceva frumos. Poate este un fel de pavăză asupra întregii noastre activități agricole din zonă”.
Dincolo de preocuparea sa pentru agricultură, Vasile Pop Silaghi este un iubitor de literatură, de istorie și de arheologie. Mereu a sprijinit financiar cercetările arheologice, inclusiv cele de la Mărgineni, unde profesorul Bolohan a descoperit o așezare veche de 6.000 de ani (detalii aici), și mereu a avut respect pentru trecut.
”Eu sunt sigur că dacă nu ar fi fost domnul Vasile Pop Silaghi locul ar fi dispărut fără să mai fie protejat”, a conchis profesorul Bolohan. ”Am dorit să-i dăm viață, să protejăm patrimoniul local, pentru că știți foarte bine, din păcate, comunitățile gazdă sunt dezinteresate sau poate așteaptă să vină cineva care să facă ceva. Or în această situație, noi am venit cumva în întâmpinarea dezastrului. Ne-am dat mâna, așa cum fac cei care se înțeleg foarte bine, și am zis să facem ceva pentru locul acesta”.
Cristina Mircea
N.R. Filmarea făcută cu drona la fața locului este disponibilă aici.
