Fie că se numește Ziua Antreprenorului așa cum scrie pe afiș, fie că e Ziua Investitorului cum a spus primarul Ion Rotaru pe scenă, târgul producătorilor locali care a avut loc astăzi, 25 septembrie, pe terenul de sport al Școlii Bistrița, a fost un prilej excelent de promovare a oamenilor din zonă. Oameni care fac de la produse decorative și lenjerii de pat, până la brânză cu boabe de piper, pastramă și tocană de oaie sau pâinea cea de toate zilele. Târgul a atras sute de vizitatori, dornici să vadă și să cumpere, dar să se și bucure de atmosfera creată de micii artiști locali și de invitați (Ansamblul Floricică de la munte fiind capul de afiș).
Înainte de a urca pe scenă, primarul Ion Rotaru a trecut pe la toate standurile, a salutat fiecare expozant în parte și apoi a deschis oficial manifestarea cu un discurs scurt: ”Este Ziua Investitorului, o acțiune care trebuia să se țină anul trecut, dar fiind pandemia, am zis s-o programăm pentru acest an. Am programat-o pentru această dată, neștiind că va fi vremea așa de frumoasă. Dumnezeu ne-a ajutat și ține cu noi atât ca primărie și consiliul local, care suntem organizatorii acestui eveniment, dar și cu dumneavoastră care sunteți prezenți. Sigur că am contactat mai mulți producători, avem în jur de 77, dar mulți n-au venit de teama că va fi o acțiune politică. Le-am explicat și lor, și vă spun și dumneavostră: nu este o acțiune politică! Este o acțiune a consiliului local și a primăriei de a organiza această serbare pentru dumneavoastră și pentru producătorii care să poată să-și prezinte produsele lor, din diferite domenii”.
În afară de aspectul și calitatea produselor, la farmecul târgului a contribuit și diversitatea. Fiecare stand oferea altceva, iar prima care atrăgea atenția încă de la intrarea pe teren era expoziția de flori de la sera din Agârcia: minunate crizanteme, în diverse culori, care completau tabloul unei zile blânde de toamnă.
În colț, am găsit una dintre cele mai tinere femei de afaceri. Corina Burlacu are 30 de ani și s-a întors acasă din Londra, să facă lenjerii de pat și fețe de masă: ”Avem atelierul la Pângărați, ne ocupăm de lenjerii, perdele, draperii, fețe de masă. Lucrăm cu bumbac simplu sau bumbac superior ranforce și punem accent pe felul în care sunt lucrate și pe detalii. Important este ca omul care apelează la noi să vină și a doua oară. Îmi face mare plăcere lucrul în atelier. Am renunțat la Londra, unde într-adevăr lucrurile sunt foarte bine puse la punct, în ideea că acasă este acasă. Și cred că dacă pui suflet, ești pozitiv și crezi în ceea ce faci, reușești și aici, chiar dacă mai greu”.
Mama Corinei, Ana Bocancia, a lucrat în tinerețe lao croitorie, dar n-a crezut că va avea într-o zi propriul ei atelier. A început să coasă lenjerii acum 15 ani, pentru că nu găsea nicăieri una așa cum și-ar fi dorit: ”Dacă era bună la dimensiuni, nu era cusută bine, așa că m-am apucat și mi-am făcut eu. I-am dat și mamei, le-am dat și surorilor, și mi-am făcut atelier la îndemnul unei prietene. Nu a fost ușor, nici acum nu este, dar nu poți avea rezultate fără muncă. Clienții ne apreciză pentru că în afara faptului că punem preț pe calitatea materialului, punem preț și pe calitatea manoperei, în sensul că pasul la mașină este mic, butoniera este bine făcută, nasturii sunt cusuți de mână ca să nu cedeze la primul spălat. Fața de pernă este făcută în așa fel încât se încheie lateral, nasturii sunt într-o fantă și perna poate fi folosită și pe o parte, și pe alta fără să te trezești cu urme de nasturi pe față. Sunt detalii importante. Produsele noastre se găsesc în multe magazine din Piatra-Neamț, dar dacă un client, de exemplu, vrea un anumit model e suficient să ne sune la 0756860011, pentru că lucrăm la comandă”.
Loredana Manole, o altă tânără prezentă la târg este stabilită în Bistrița de 2 ani. De loc este din Câmpulung Moldovenesc și soțul a convins-o să se mute în județul Neamț: ”Mi-am dorit foarte mult un loc liniștit și chiar l-am găsit aici în Bistrița și simt că ăsta e locul. Stau pe deal și am o priveliște perfectă, care mă inspiră. Imediat după ce ne-am mutat, am început să lucrez cu licheni naturali stabilizați și flori uscate, criogenate, tot ceea ce facem este natural: tablouri, panouri mai mari cu licheni și mușchi stabilizați. Este ceva relativ nou și încercăm să le aducem în față ca lumea să le vadă să cunoască și să se bucure de frumusețea lor. Lichenii vin în mai multe variante de nuanțe dar personal îmi place verdele, de aici vine și Green Art. Sperăm ca în viitorul apropiat să ne facem și un mic atelier pe partea de lemn. Lichenii sunt aduși din Norvegia și sunt foarte scumpi. Noi cumpărăm de calitate premium și ajunge un kilogram 150-160 de lei, dar dintr-un kilogram folosim mai puțin de jumătate, doar partea de vârf, nu și tulpina și rădăcina”.
Undeva, între standurile cu legume de sezon și produse apicole am găsit-o pe Alina Stanciu. În spatele unei tejghele pline cu prăjituri, cozonac și pâine rumenă, femeia întoarsă acasă după 17 ani de Italia, povestește despre proaspăta ei afacere: ”Am deschis de 6-7 luni. Am venit acasă și ceva trebuia să facem. Am împletit pasiunea cu nevoia de a munci și iată ce a ieșit. Sunt produse naturale, nu folosim aditivi, conservanți, amelioratori, totul este ca la mama acasă. Sărățele cu cașcaval și unt, salam de biscuiți cu nucă și rahat, brioșe cu fructe de pădure. Toate sunt rețete de familie. Și sigur, cozonacul cu rahat și nucă, exact cum îl făcea mama. E multă muncă. Aseară am plecat la 1 acasă și azi dimineață la 5 jumate eram în laborator”.
În colțul opus, în apropierea scenei, unde doritorii de mici și bere aveau pregătite mesele, fierbeau două ceaune mari cu tocană de miel și tocană de oaie. Bucătarii sunt Dan și Codruț, prieteni buni și crescători de animale pasionați. Au împreună 400 de oi și capre. Au adus câteva și la târg, împreună cu câinii de pază. Iar Codruț a venit și cu cei 3 cai spectaculoși, care nu par deloc munciți, deși sunt.
Soția lui Dan a pregătit platouri cu brânzeturi, pastramă și cărnați de oaie, pentru cine vrea să guste. Alături a așezat cașul, urda și brânza cu boabe de piper.
”În Italia am văzut brânză cu piper și am zis să fac și eu. E foarte bună pentru cine mănâncă mai condimentat. Foarte bună e și pastrama de oaie, ca să nu mai zic de tocană. E altceva când mănânci natural, dar e greu să ții animale. Nu găsești oameni să te ajute, e o meserie care se pierde în câțiva ani, tineretul de astăzi nu mai vrea să se ocupe cu animalele. Ai satisfacție sufletească, e mare lucru să faci produse de calitate, fără nimic adăugat, totul natural. Dar financiar merită numai dacă ai multe animale, numai că la noi, în zona asta nu prea sunt pășuni”, spune Dan. 
Codruț, mândru stăpân de cai, accentuează și el problemele: ”E 2 lei kilogramul de boabe, ne trebuie 2 tone, o să cumpărăm pe rând, că n-avem cum altfel. Seceta ne-a dat peste cap, fânul e slab, trebuie să suplimentăm, că noi nu ne batem joc de animale, le îngrijim. Uitați-vă ce cai am! Pe ăsta polonez am dat 4.000 de euro. Ceilalți doi sunt unul românesc de Bucovina și celălalt sânge rece unguresc. Toți sunt armăsari. Și sunt munciți în domeniul forestier, dar dacă-i îngrijești arată ca de expoziție”.
Lângă mâncărurile îmbietoare, cu eticheta Dascălu Emanoil, un domn oferea alune de pădure. Doar că cei 300 de aluni au fost plantați de el și crescuți cu sistem de udare, cu picurător.
”Alunii produc din al șaptelea, al optulea an după plantare. Ai mei acum au început să producă, dar i-a lovit gheața de două ori. Cândva, sper să fac industrializare. Poate ulei, poate ceva pentru cosmetice. O să vedem cum evoluează lucrurile. Important este că se produce ceva în comuna noastră, important este că s-a făcut acest târg să ne cunoască lumea și frumos ar fi ca la edițiile viitoare să fie și mai mulți producători și tot așa, să creștem de la an la an”.
Cristina Mircea
