”Am luat doi copii de la casa de copiii să-i cresc, că nu aveam bani. Era un singur salariu, eu am fost dată afară din serviciu, la restructurări, și nu aveam bani să facă și fata facultate. Și am luat doi copii de la casa de copii, erau vai de capul lor, bătuți, cu păduchi, am pus un cearșaf pe jos, soacra mea a venit cu gaz, i-am tuns cu foarfecul. Am avut probleme, nu mi-a fost ușor. Am ținut vacă. Mergeam la uzină și vindeam lapte și zarzavat din grădină, am făcut sacrificii. Eu în genunchi am mers ca să poată face copiii o școală, să nu muncească greu ca mine”.
Astfel de secvențe de viață au fost împărtășite între 8 doamne din comuna Săvinești și 3 doamne din Poliția Neamț, care s-au întâlnit în ziua de 21 septembrie, în foișorul fundației patronate de părintele Petru Munteanu. Inițiativa a fost a Ramonei Ciofu, purtătorul decuvânt al IPJ Neamț, care și-a dorit să creeze o punte peste timp: ”Ideea este ca imaginile și sfaturile acestor doamne să ajungă țintit la cei tineri, care poate nu mai au bunici. Nu trebuie decât să te oprești două secunde, să asculți și să înțelegi. Am încercat să găsim bunici care să stea de vorbă cu noi și să ne împărtășească ceva. Sunt convinsă că dacă am fi avut alături încă 10 bunici, alte idei ar fi venit din partea lor, pentru că fiecare experiență de viață îți lasă ceva. Am observat câtă tihnă au să asculte și ce puțin vorbesc, cum își aleg vorbele, cum se gândesc ce e important să spună. Un bun simț fantastic!”.
- Nu există ”Nu mai pot!”
”Eu cred că generația noastră e de admirat”, a spus prima doamnă (în vârstă de 64 de ani) care a luat cuvântul. ”Când suntem tineri, ne zbatem să le rezolvăm pe toate, să avem confort pentru noi și pentru copii. Dar după atâția ani, vă spun că viața trebuie trăită mai tihnit. Să lăsăm lucrurile să decurgă și poate se rezolvă în timp, și cu ajutorul Celui de Sus. Deci nu trebuie niciodată să ne panicăm. Soțul meu s-a dus acum 3 ani, am doi copii și două nepoate și pentru ei trăiesc. Era frumos pe vremuri, când eram toți tineri, noi am fost 6 copii, și când ne adunam la casa părintească, cu tot cu copii, eram cam 30. Ne punea mama masa în curte, veneau și nepoți, și strănepoți. Dar acuma toți sunt împrăștiați în toată lumea, mama s-a dus…cine mai vine la casa părintească? Mai deschid eu poarta când și când. Cât sunteți tineri și puteți, să vă întâlniți des la mama. Ăsta e mesajul meu”.
Povestea a fost continuată de doamna de 73 de ani,cea care a crescut copiii luați de la orfelinat. Ea a avut un alt tip de mesaj către tineri: ”Să fie un pic mai credincioși și să meargă la biserică, nu prea se duc în general și e păcat, pentru că în orice ne ajută credința. Eu am trăit în credință, părinții mei au fost credincioși, așa i-am învățat și pe copiii mei. Eu am doi băieți și o fată. Un băiat lucrează în Italia, celălalt a terminat Facultatea de electroenergetică, iar fata este inspector la Protecția copilului. Sunt căsătoriți toți, fata are doi copii, nepoata are 16 ani acuș, e la liceu, la Rareș, iar nepoțelul are 9 ani. Băiatul cel mai mare nu are copii, soția lui este avocată. Băiatul din Italia are o fată, împlinește 30 de ani acuș, ea a făcut facultatea de științe economice acolo, lucrează la o bancă. Am văzut-o în ianuarie, când a fost acasă. Nepoții de la fată vin permanent la Săvinești. Mă bucur că sunt copii inteligenți toți și mă respectă. Mi-a ajutat Mântuitorul și de asta îi îndemn pe tineri să meargă la biserică”.
Doamna Dorina, căreia toată lumea îi spune ”Mama Dorina” deși nu are copii, a făcut o radiografie dură a societății actuale: ”Înainte nu aveam nicio problemă să mă duc în cimitir la 12 noaptea, acum ți-e frică să te duci până la poartă, să o închizi. Nu mai e siguranța care era. Nu sunt legile aspre ca să-i poată străpunge pe huligani, pe cei care nu au pic de respect. Ei nu au credință, nu au nimic, ei sunt pe furat, pe bătut, pe violat, pe ce pot să facă rău. Atât. Care au fost buni au plecat în străinătate, noi bătrânii am rămas singuri. Eu am 72 de ani. Lângă mine sunt 3 case la rând în care nu locuiește nimeni, nu mai am vecini. Asta este. În schimb, ne adunăm fostele colege, am făcut o troiță la poartă, cu două hramuri, acum de Ziua Crucii ne-am adunat cu părintele, cu lume multă, am făcut masă frumos, slujbă… Ne ajutăm noi între noi, mergem și în excursii. Nu ne lăsăm! Nu există ”nu mai pot!” Mergem înainte!”.
- ” Copiii noștri prea trăiesc în frică, prea trăiesc în stres”
În fața ceștilor cu ceai, fiecare a vorbit (despre cei 7 ani de acasă, despre școala temeinică de pe timpuri, despre ce înseamnă o lecție de viață) într-un dialog cald cu Nicoleta Tablan, șefa Serviciului Prevenire din Poliția Neamț, care are exercițiul atâtor întâlniri cu oamenii, încât știe exact cum să-i abordeze.
Ea a împletit sfaturile cu exemple concrete și a trecut în revistă metodele folosite de răufăcătorii care știu să profite de vulnerabilitatea emoțională a bunicilor și de grija lor pentru copii și nepoți: ”Încercați să vă securizați locuința, să aveți încuietori corespunzătoare, să puneți un bec cu senzori în curte, să nu dați drumul la poartă persoanelor necunoscute și să păstrați niște relații solide cu vecinii. Verificați orice informație ajunge la dumneavoastră și fiți atenți inclusiv atunci când vi se spune că veți primi ajutor din partea unei instituții sau un premiu. Dacă este prea frumos să fie adevărat, atunci nu este”.
Printre recomandări și detalii despre cunoscutele metode de înșelăciune ”Accidentul”,”Comis voiajorul”, așa-zișii meseriași care repară sau înlocuiesc burlane, curăță coșuri sau verifică instalațiile de electricitate și gaz, poveștile de viață și mesajele pentru tineri au continuat până în capătul mesei.
”Mă consider destul de bogată, pentru că eu încă sunt copil, mama trăiește, are 90 de ani, eu am și copii, am și nepoți, suntem bine cu toții”, a spus una dintre doamne, pe care o antevorbitoare a lăudat-o că este mamă de stareț de mănăstire. ”Trei copii am și eu, duși în toată lumea, nu-i niciunul cu mine. Dumnezeu alege, fiecare cu drumul lui! Doresc să fie bine și pentru copiii noștri că nu știu ce timpuri mai vin, până la urmă noi am prins și mai bine. Copiii noștri prea trăiesc în frică, prea trăiesc în stres, eu tot le spun să nu se mai complice cu toate, dar n-au încotro. Deși ar trebui să facem întotdeauna cât ni se cere, dacă ni se cere și cât putem, nu mai mult. Și până la urmă toate vin de la Dumnezeu, degeaba ne complicăm noi și credem că le rezolvăm noi pe toate, că nu le rezolvăm. Trebuie să ne ducem crucea, dar dacă o ducem și cu bucurie cum ni se cere, e cel mai frumos. Nu să plângem toată ziua, nu să avem pretenții exagerate nici de la noi, nici de la alții. Nu trebuie să facem numai ce ne place, pentru că dacă facem doar ce ne place, rareori facem ceea ce trebuie”.
Decana de vârstă a grupului, o bunică de aproape 80 de ani, cu doi copii, 4 nepoți și două strănepoate, a formulat sfaturile pentru tinerii de azi ca și cum le-ar fi adresat propriilor copii: ”Să vă gândiți bine ce faceți și să nu vă dați în lături de la muncă, pentru că în viață trebuie să știi să faci de toate. Să fie corecți, drepți, cinstiți, cu sufletul curat, cu inima curată! Dacă te duci și-ai spus minciună, dacă te-ai dus și-ai pârât, dacă te-ai dus și-ai bârfit, nu e bun. Undeva se înfundă Dar dacă ești cu sufletul curat, Dumnezeu te ajută. Și fiți îngăduitori, că azi tinerii se căsătoresc și peste o lună sau un an se despart. Care de care e mai ambițios! Eu am trăit cu bărbatul meu 56 de ani, uite are 6 ani de când s-a dus, și au fost momente când el a fost vinovat și eu am tăcut sau eu am greșit și el tăcea. Altfel nu se poate duce o casă,cu ceartă nu se face nimic. Numai cu dragoste, cu înțelegere și cu vorbă bună!”.
Cristina Mircea
Foarte frumos și adevarat
Cinste lor și familiilor lor