Cântă, pictează, îi place să fotografieze luna plină, citește aproape orice-i pică în mână, a luat numai premiul I în clasele I-VIII, plus un premiu de excelență pentru media de absolvire 10 curat și, din această vară, a devenit elevă a Colegiului Național Calistrat Hogaș. Este din Grințieș și a crescut odată cu Festivalul Haiducilor, pe scena căruia a urcat când avea doar 8 ani. Duminică, 21 august, va cânta din nou pentru oamenii adunați în Poiana lui Vasile cel Mare, cărora le-a pregătit și o mică surpriză: ”La Festivalul Haiducilor mă atrage muzica în primul rând, pentru că sunt invitați oameni frumoși, cu o cultură muzicală deosebită, iar atmosfera pe care o creează în timpul concertului este unică și merită trăită. Mă atrag, în egală măsură, oamenii care organizează acest festival și locul în care se desfășoară. Este un peisaj superb, pe care toată lumea trebuie să-l vadă, este unic, mie îmi place foarte mult și-mi doresc să fie cât mai multă lume care să se bucure de acest festival deosebit de frumos”.
Anastasia Cotîrgășanu s-a născut, pe 2 octombrie 2007, într-o familie care a pus mare accent pe educația celor doi copii: mama este cadru didactic, iar tatăl administrează o firmă. Până să meargă la școala din Grințieș, Anastasia a fost crescută de bunica paternă, în satul Bistricioara, din comuna Ceahlău. S-a întors lângă părinți când a început școala și tot atunci a debutat la diverse festivaluri de muzică pentru copii.
”De mică cântam cu bunicul meu, Iliuță Bortișcă, el m-a învățat primele melodii. Acum are 92 de ani. Încet, încet mi-am dat seama că-mi place să cânt și pe la 6-7 ani am început să particip la festivaluri. Am făcut pregătire inițial cu mătușa mea Azoiței Elisabeta și apoi am mers la doamna profesoară Alina Apetrii, care are Clubul Viva Allegria. Cu dumneaei am făcut și fac în continuare canto și cred că muzica ar fi o opțiune în viitor pentru mine. O altă opțiune este medicina, dar încă nu sunt foarte sigură, dar mi-ar plăcea să fiu medic. Încă mă gândesc și am ales profilul ”Științe ale naturii – intensiv engleză” la liceu, pentru că pot studia mai multe discipline și aș avea mai multe posibilități după ce-aș absolvi. Sigur, voi continua, în paralel, orele de canto”.Anastasia este recunoscătoare cadrelor didactice de la Grințieș, care au format-o, au îndrumat-o și i-au fost alături în toți cei 8 ani de școală.
”Eu am fost, practic, o elevă nouă, pentru că am făcut grădinița la Bistricioara, iar doamna învățătoare Elena Rusu m-a ajutat foarte mult să mă adaptez și a fost foarte implicată. Apoi, în primii doi ani de gimnaziu, mi-a fost profesoară de română și dirigintă doamna Loredana Roman – o persoană deosebită, care ne-a îndrumat și ne-a învățat nu doar limba română, ci și cum să ne comportăm. A fost o profesoară model pentru mine. În următorii doi ani ne-a fost dirigintă doamna Chirilă Cristina, care a fost nu doar o profesoară foarte bună, ci și o prietenă pentru noi, ne-a fost alături și ne-a sprijit pentru ca orice ne-am propus să devină o reușită. Am învățat mereu la toate materiile, nu pot să zic că am avut preferințe. Și, între timp, am avut și ore de canto, am făcut și karate 2 ani, dar am reușit să mă organizez cu toate. Ultimul an a fost destul de aglomerat pentru că au fost și examene, și olimpiada, și pandemia care ne-a îngreunat un pic. Am participat la olimpiada de istorie și am obținut locul 6 pe județ, a fost o experiență foarte frumoasă pe care i-o datorez domnului director al Școlii Grințieș. Domnul Daniel Dieaconu mi-a fost profesor de istorie și geografie, mi-au plăcut orele cu dumnealui, drept urmare am participat la olimpiada de istorie anul acesta. Mi-a plăcut tot timpul să citesc, să aflu, să încerc de toate. Așa am descoperit că-mi place să pictez și am fost într-o tabără de pictură de icoane, organizată la noi, în Grințieș, acum câțiva ani, înaintea pandemiei. Sunt într-o permanentă căutare, pentru că mi-ar plăcea să găsesc lucrurile care mă fac fericită. Sunt mulți oameni care au joburi pe care nu și le doresc. Eu vreau să mă bucur de viață și să fac lucrurile care-mi plac. Doar că mai am de descoperit, momentan nu sunt hotărâtă”.
Cristina Mircea