Parchetul General, care a făcut public astăzi, 16 august, primul volum al rechizitoriului Dosarului revoluției, îl acuză pe Ion Iliescu că a dezinformat grav opinia publică și a creat o psihoză securist-teroristă, deși știa că ”unităţile de miliţie şi securitate au fost, practic, destructurate până la nivelurile locale”. Totodată, procurorii au conchis că nu există probe ale existenței teroriștilor, dar manipularea a avut drept consecințe ”focul fratricid, tragerile haotice, consumul uriaș de muniţie”.
”În scopul menţinerii şi consolidării puterii politice, dar și în scopul legitimării în fața opiniei publice, inculpatul civil Iliescu Ion, folosindu-se de autoritatea de care dispunea la acel moment şi de postul naţional de televiziune, care, în contextul evenimentelor care au urmat după plecarea fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu, se bucura de prezumţia totală de bună-credinţă cu privire la informaţiile diseminate, a dezinformat grav întreaga opinie publică românească, dar şi străină, inoculând în conştiinţa tuturor românilor, inclusiv la nivelul forţelor armate, ideea existentei unor forţe contrarevoluţionare redutabile şi a necesităţii de lichidare a acestora”, se arată în rechizitoriul Parchetului General, care poate fi citit în întregime aici. ”Acest fapt a determinat, în mod direct şi nemijlocit, instaurarea psihozei securist-teroriste la nivel național şi crearea premiselor care au stat la baza numeroaselor situaţii de foc fratricid între cadrele MApN, cadrele MI-DSS (trecute sub comanda MApN), Gărzile Patriotice și civilii înarmați survenite începând cu seara zilei de 22.12.1989, psihoza securist-teroristă fiind cauza tragediilor existente începând cu acest moment. Probatoriul administrat în cauză a demonstrat că, după plecarea fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu, unităţile de miliţie şi securitate au fost, practic, destructurate până la nivelurile locale, în condiţiile în care ministrul de interne Tudor Postelnicu a fost arestat iar generalul Iulian Vlad (şeful DSS) s-a alăturat Revoluţiei şi, împreună cu gl. lt. Guşă Ştefan (şef al Marelui Stat Major din Ministerul Apărării Naţionale), s-a aflat în sediul CC, la dispoziţia inculpatului civil Iliescu Ion, în calitate de lider al noii structuri care preluase puterea politico-militară în stat. Fiind în mod justificat culpabilizate de către manifestanţi pentru acţiunile desfăşurate în perioada 16-22 decembrie 1989 (dar și anterior acestui interval de timp), efectivele ministerului de interne (incluzându-i aici și pe cei de la DSS) nu au mai acţionat pentru asigurarea ordinii publice. De asemenea, conduita conducerii DSS şi a efectivelor de securitate de abandonare a fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu a fost evidentă, fapt care a permis pătrunderea revoluţionarilor în sediul CC şi, ulterior, reţinerea cuplului dictatorial într-o unitate militară aparţinând MApN, încă din după-amiaza zilei de 22.12.1989. În momentul apariţiei televizate, inculpatul civil Iliescu Ion cunoştea că generalul Vlad Iulian – şeful D.S.S. şi toate structurile de securitate se alăturaseră Revoluţiei. De asemenea, şeful Direcţiei I din DSS – Gheorghe Raţiu îi declarase direct inculpatului civil Iliescu Ion (printr-o discuție telefonică) ataşamentul faţă de noua putere. (vol. III – Declaraţii, pag. 14-27). Acest aspect factual a fost confirmat la data de 12.06.1991 chiar de actualul președinte al Asociației „21 decembrie 1989”, Mărieș Teodor care, audiat în calitate de martor la Curtea Supremă de Justiție – Secția Militară (dos. 23/1991) a relatat că la data de 22 decembrie 1989 a pătruns în sediul CC al PCR și a constatat personal conduita lui Vlad Iulian – șeful DSS.
Manipularea şi dezinformarea populaţiei cu privire la existenţa unor forţe contrarevoluţionare în cadrul unităţilor de securitate şi apelul de lichidare a acestora au avut, în fapt, ca scop consolidarea puterii politice și legitimarea în fața opiniei publice de către inculpatul civil Iliescu Ion şi grupul restrâns de persoane care i s-au alăturat în acest demers, din care a făcut parte și inculpatul civil Voiculescu Gelu-Voican. Totodată, inventarea „dușmanului securist-terorist” a ajutat structura de comandă a MApN (subordonată lui Iliescu Ion și CFSN) să beneficieze de impunitate pentru represiunea împotriva poporului român exercitată sub comanda lui Ceaușescu Nicolae, în intervalul 16-22 decembrie 1989, după cum se va argumenta prin capitolul XIII al rechizitoriului.
– Referitor la îndemnul inculpatului Iliescu Ion – ”Apelăm la toţi cetăţenii ca să elibereze piaţa şi zona din jurul palatului”, amintim declarația martorului A.M, (audiat în 12.05.2005, fila 58, vol 77 CC) care a spus :”La 22.12.1989…. Din locul unde mă aflam, în jurul orelor 16:30-17:00, când încă nu se întunecase, îmi amintesc faptul că între manifestanți a început să se vorbească despre faptul că a venit Ion Iliescu și că trebuie neapărat lăsat să intre în CC. Unii insistau să fie lăsat să intre, spunând că a fost disident anticeaușist, în timp ce alții se opuneau spunând că Iliescu este comunist și astfel se opuneau intrării lui… eu mă aflam în zonă și l-am văzut atât pe el, cât și pe un bărbat care-l însoțea, mă aflam la aproximativ 10 m distanță de ei… rețin faptul că în jurul orei 17:00, Ion Iliescu a intrat în clădirea CC, iar la aproximativ 30-40 min. de la acest moment, au început să se audă zgomote ce păreau a fi ale unor focuri de armă. Mi-a atras atenția faptul că, nu se vedeau traiectorii ale trasoarelor așa cum am văzut în noaptea precedentă, nu a văzut nici o persoană căzând și nu se observau nici un fel de distrugeri. Piața Palatului era plină, iar în aceste condiții orice proiectil tras în direcția mulțimii ar fi fost imposibil să nu producă victime. Mai arăt faptul că, nici la nivelul clădirilor din zonă nu se observau semne care să conducă spre ideea că se execută foc cu muniție de război. Mi-a atras atenția și faptul că, nu se observau nici persoane care să execute foc de armă… Anterior momentului când au început să se audă zgomotele ce păreau a fi ale unor focuri de armă, la balconul CC au vorbit Dan Iosif, Ion Iliescu, Sergiu Nicolaescu, Petre Roman și alții. Ion Iliescu a citit un comunicat către țară și o listă cu persoanele care urmau să preia responsabilitățile guvernării României, între aceste persoane fiind menționat și el. Citirea listei a generat nemulțumire în rândurile manifestanților care au început să huiduie apreciind că prezența unor persoane pe acea listă, inclusiv a lui Ion Iliescu este nepotrivită, ei fiind catalogați drept comuniști notorii de care nu era nevoie. Reacția mulțimii a determinat retragerea din balcon a lui Ion Iliescu și a altora. Ulterior acestui moment, s-a produs declanșarea zgomotelor ce păreau a fi focuri de armă. Tot atunci, de la balconul CC, s-a lansat ideea că există teroriști care atacă manifestanții… zvonurile astfel lansate care, nici un dubiu , aveau ca sursă persoanele din balconul CC, au creat panică între persoanele aflate în piață”.
Faptul că inculpatul Iliescu a fost huiduit de revoluționari, este confirmat și de filmarea TVR, depusă ca probă la dosar, dar și de martorul C.I. Prin raportare la cele mai sus expuse, se constată că în acele momente ale zilei de 22 decembrie, păstrarea puterii de Iliescu Ion și grupul său (putere conferită de forța militară a țării) a fost pusă într-un real pericol de revoluționarii aflați în număr foarte mare în Piața Palatului. Aceștia și-au manifestat în mod neechivoc aversiunea față de comunism și comuniști, în timp ce pentru Iliescu Ion comunismul reprezenta în mod sincer calea pe care trebuia să continue politica României.
La 22 decembrie, orele 14:45, în studioul 4 al 86 TVR, a apărut inculpatul Iliescu Ion, care și-a început discursul spunând „Stimaţi tovarăşi, prieteni…”. Apoi, revenit în studio în jurul orelor 15:20, a spus: „Stimaţi tovarăşi, concetăţeni, vreau să mai spun câteva cuvinte în completare (…) Cu contribuţia, cu participarea activă a poporului, nu a unor conducători care s-au autointitulat conducători, s-au autointitulat aleşi ai poporului, s-au autointitulat comunişti, nu au nimic de-a face cu socialismul, nici cu ideologia comunismului ştiinţific. Au întinat numai numele Partidului Comunist Român, au întinat numai memoria celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului în această ţară (…) Vă mulţumesc şi vom continua să mai dialogăm în cursul zilei de azi.”
Astfel, primele dezinformări din Piața Palatului cu privire la acțiunile teroriștilor securiști au apărut imediat după ce Iliescu Ion depunea diligențe pentru a se legitima în fața revoluționarilor care îl respingeau. Dezinformarea cu privire la securiștii-teroriști nu s-a limitat doar la lansarea unor zvonuri transmise la fața locului, deoarece efectele acesteia ar fi fost insuficiente, astfel încât, la scurt timp, a fost transmisă prin intermediul TVR intervenția care face obiectul acestei analize.
Dezinformarea realizată de inculpatul civil Iliescu Ion şi grupul restrâns care l-a susţinut în preluarea, menţinerea şi consolidarea puterii politice, din care a făcut parte şi inculpatul civil Voiculescu Gelu-Voican, nu a fost una întâmplătoare, de moment, ci s-a încadrat şi derulat potrivit regulilor şi tehnicilor de dezinformare specifice doctrinei militare, bazată pe demonizare, divizare şi derută generalizată. Ţinta dezinformării nu au fost doar manifestanţii din stradă ci întreaga opinie publică românească şi, implicit, opinia publică internaţională. Apariţiile televizate ale inculpatului civil Iliescu Ion şi comunicatele CFSN au respectat întocmai tehnicile dezinformării. „Securiştii-terorişti” au fost demonizați, atribuindu-li-se comportamente abominabile. De asemenea, au fost create două tabere diametral opuse; „cei buni”, respectiv revoluţionarii, armata, şi noua conducere a ţării (n.r. „oamenii de bine”) şi „cei răi”, respectiv fostul preşedinte şi securiştii-terorişti fideli vechiului regim, pentru crearea stării de panică şi derută generalizată. Psihoza a fost indusă prin prezentarea oficială şi dincolo de orice dubiu a modului de acţiune al grupelor de securişti-terorişti (n.n. „perfidie fără seamăn”, „o cruzime pentru care nu găseşte calificative potrivite”, „organizaţi ca pușcași, dotaţi, însă bine cu armament”, „împuşcă din orice poziţie”), dar mai ales prin precizările referitoare la ţinuta civilă a acestora (n.n. „teroriştii nu sunt în uniforme. Ei sunt civili. … şi-au pus şi banderole ca să fie confundaţi cu oameni din formaţiunile de apărare”).
Psihoza securist-teroristă a stat la baza acțiunilor violente (prin folosirea de armament militar). Focul fratricid, tragerile haotice, consumul uriaș de muniţie, au fost efecte directe ale instaurării psihozei securist-teroriste. Analiza întregului material probator al dosarului relevă această concluzie. În lipsa acestei psihoze, tragediile survenite începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989 nu s-ar fi produs. În baza probelor administrate, s-a concluzionat că nu au existat alte cauze ale survenirii acestor tragedii. În timpul Revoluției nu au acționat forțe teroriste sau terorist-securiste, nu au acționat forțe străine, neacționând nici alte forțe interne total acoperite (de genul structurilor de rezistență). Faptele reţinute în sarcina inculpatului civil Iliescu Ion, au determinat, în mod direct și conștient, producerea de multiple acţiuni violente, prin folosirea armelor de foc şi a tehnicii de luptă aflată în dotarea forţelor armate, care au avut ca urmare imediată punerea în pericol a vieţii, integrităţii fizice şi psihice, precum şi dreptul la libertate al cetăţenilor români. Inculpatul civil Iliescu Ion a avut reprezentarea faptului că acţiunile sale, care au generat şi amplificat psihoza securist-teroristă, erau apte să aibă drept rezultat uciderea unor persoane, vătămarea integrităţii fizice sau psihice, lipsirea de libertate, în mod nelegal, sau alte asemenea fapte inumane care cauzează suferinţe mari sau vătămări unor persoane, consecinţe care se circumscriu variantelor normative ale infracţiunii contra umanităţii prev. de art. 439 lit a g i și k Cp. Articolul 25 al Statutului TPI stabileşte că răspunderea penală individuală pentru infracțiunea de crimă împotriva umanității este activată dacă o persoană ”îşi aduce ajutorul, concursul sau orice altă formă de asistenţă” la comiterea crimelor împotriva umanității sau ”contribuie în orice alt mod la comiterea unei asemenea crime”.
