Colegiul Național „Calistrat Hogaș” din Piatra-Neamț a reușit anul acesta două performanțe notabile: a fost singurul liceu care a avut rată de promovare de 100% la examenul de bacalaureat, iar media generală (8,84) a plasat școala pe locul 3 în topul din județul Neamț. Profesoara Brîndușa Andrei, care deține de aproape 2 ani funcția de director, după ce anterior a fost director adjunct 8 ani, spune că rezultatele sunt meritul întregii echipe, iar, în opinia dumneaei, echipă înseamnă „toată școala”: 47 de profesori, 10 oameni din categoria „personal didactic auxiliar” și alți 12 din categoria „personal nedidactic”. Despre toți și, în special, despre copii, doamna directoare vorbește cu emoție și cu drag.
– Ce sentiment ați avut când ați văzut că absolut toți elevii au luat examenul de bacalaureat?
– M-am bucurat că sunt fericiți și că toți cei 190 de absolvenți au putut să spună „Am luat examenul!”. M-am bucurat pentru elevi, pentru părinți, pentru bunici, pentru colegi. Este evident că atât elevii, cât și corpul profesoral și-au desfășurat activitatea firesc, chiar și în pandemie. A fost o confirmare că s-a muncit bine și în acea perioadă, când s-a învățat online. Ne-a ajutat faptul că avem table smart în fiecare clasă, datorită cărora transmisia online a fost de calitate. Profesorii și elevii, care au avut temporar probleme medicale, au continuat activitatea didactică de acasă, online, când starea de sănătate le-a permis.
– Cum s-a creat spiritul acesta al școlii, care se simte de când intri în clădire?
– Nu știu. Așa a fost. Și s-a păstrat inclusiv în pandemie. Gândiți-vă că nu le-am văzut fețele elevilor care au intrat în clasa a IX-a, în 2020, decât anul acesta în semestrul al doilea. A fost o perioadă grea, dar cred că ne-a unit. Ne simțim alături unul de altul.
– Unde se situează elevul în cariera dumneavoastră?
– Nu ai ce să cauți într-o școală dacă nu pui pe primul loc elevul, nevoile lui de învățare, dorințele lui și felul în care vede el lucrurile. Și, mai ales, trebuie să-l asculți. Din comportamentul elevilor, de multe ori vezi ce doresc, din rezultatele școlare vezi unde este bine, unde ar trebui să intervii și cum să intervii. Elevul trebuie întrebat și ce ar vrea el să facă. Aplicăm chestionare, care constituie un feedback extraordinar pentru profesori. Disciplinele opționale contează și este un lucru foarte important ca, atunci când ai un număr de ore la dispoziția școlii, să faci chiar ceea ce doresc copiii. În funcție de răspunsurile lor la chestionarele de analiză a nevoilor de învățare, elaborăm programele pentru disciplinele opționale, iar ei au posibilitatea să aleagă ceea ce consideră că se potrivește profilului și specializării alese. Pentru a pregăti Zilele CNCH -112, elevii au fost consultați și ne-au dat idei de activități inedite. Au propus ca în prima zi să ne îmbrăcăm toți în culorile școlii – alb și albastru, în altă zi să-i primească pe elevii de clasa a VIII-a de la școlile gimnaziale din Piatra-Neamț și să le prezinte colegiul. S-au simțit responsabilizați și valorizați, luând în serios voluntariatul. Au organizat concursuri de desen, concursuri sportive, au conceput diplomele și au dat denumirile concursurilor – CalistART și CaliSTART. Astfel, am constatat că, atunci când colaborăm mai mult pe partea de activități extrașcolare, informațiile se transmit mult mai ușor, chiar și cele științifice. Predau chimia, o materie, să zicem, grea, însă cu majoritatea copiilor există chimie, în sensul că încercăm să ne înțelegem în așa fel încât noi, profesorii, să-i învățăm să zboare. Ne ajută mult și proiectele europene, cele în care au loc mobilitățile elevilor. Sunt extraordinare pentru ei. Văd sisteme educaționale din Europa, vizitează alte țări, cunosc alte culturi și civilizații diferite. Sunt copii care au călătorit cu avionul, anul acesta, pentru prima dată în viața lor, în Anglia, Turcia, Italia, Finlanda, Croația, Lituania etc. Unii veneau, alții plecau, deoarece au fost și foarte multe proiecte de mobilitate simultan.
– Cât îi schimbă experiențele acestea?
– Vin schimbați în bine și, chiar dacă au fost în școli care au dotări extraordinare, apreciază mai mult Hogașul, pentru că acolo unde au fost, nu au găsit același spirit ca la noi.
– Pe dumneavoastră ce loc din școală vă inspiră?
– Locul care mă inspiră este Sala de festivități „Sidonia Hogaș”, dar îmi plac mult și holurile. Când merg prin școală mă uit la uși și știu că, dincolo de ele, sunt clasele și sunt elevii pe care noi îi formăm. Mi-e dragă și clădirea, monument istoric. Mă încarcă cu energie. Orice problemă aș avea, în momentul în care pășesc în curtea școlii, zâmbesc.
– Dumneavoastră îi învățați pe elevi chimie, de 27 de ani. Ei ce v-au învățat?
– Ei m-au învățat să fiu mai tolerantă și să mă adaptez. M-au învățat că nu am întotdeauna dreptate, chiar dacă eu sunt adultul din relație, că fiecare are adevărul lui și că putem percepe diferit dreptatea. Eu provin dintr-o generație care nu avea curaj să întrebe profesorul „Dar ce-ar fi dacă am face așa?”. Copiii noștri au curajul să întrebe, deoarece suntem o comunitate deschisă la dialog. Respectă efortul corpului profesoral și iubesc spiritul acestei școli, care le rămâne, pentru totdeauna, în suflet.
– Unde pleacă elevii dumneavoastră cu Hogașul în suflet?
– Peste tot. Mulți dau admitere la Informatică și la Medicină, unii la Academia de Poliție sau la Drept. Sunt și absolvenți care pleacă în străinătate, nu foarte mulți. În clasa a XII-a, aplică, trimit portofoliul personal, ulterior fiind admiși, de exemplu, la Management, Arhitectură sau Criminalistică la universități din Europa.
– Rezultatul de anul acesta este o bucurie sau o obligație?
– Când urci treaptă cu treaptă, fiecare pas te obligă. Și e greu. Mai ales când vorbești despre 860 de elevi și despre 80 de adulți care lucrează în școală. Evident, rezultatul ne onorează, dar ne și obligă. Noi vrem să ne menținem la aceleași standarde. Nu va fi ușor. Elevii nu mai au acea încredere pe care o aveau înainte. Nici la olimpiadele reorganizate în acest an școlar nu au mai participat așa de mulți ca în anii anteriori. Pandemia i-a afectat, cu siguranță. Nu știm cum vor evolua lucrurile, dar avem certitudinea că putem face școală de calitate chiar și online. Însă nu este vorba numai despre a preda și a asimila informații, ci despre a forma competențe, conform profilului absolventului, de a insufla valori și de a forma caractere. Școala are și alte roluri foarte importante. Ca să mă refer la un singur aspect: degeaba faci o școală foarte bună dacă nu ți-ai găsit vocația și nu știi la ce facultate să te duci.
– Există, în învățământul românesc, profesori care lucrează doar cu „vârfurile” dintr-o clasă și atunci e mai greu să-i descopere pe ceilalți elevi și să-i ajute să-și afle vocația. În școala dumneavoastră se lucrează cu toții elevii? Rezultatul de la bacalaureat pledează pentru un răspuns afirmativ.
– Sunt sigură că rezultatul acesta este confirmarea faptului că s-a muncit cu toți elevii, în egală măsură. Printre absolvenții care au luat note mai mari sunt și aceia care au participat la olimpiade, concursuri și competiții, care au implicat un efort individual suplimentar, din afara orelor de curs. Eu știu că în clasă se lucrează cu toți elevii și mai știu că s-a lucrat și cu cei bolnavi, care erau nevoiți să învețe online, pe durata carantinării. Printre absolvenții care au susținut examenul, am avut și elevi cu CES (cerințe educaționale speciale), care au învățat online 2 ani, luând cu medii bune bacalaureatul. Mulțumire mai mare nu există!
A consemnat Cristina Mircea
