În motivarea hotărârii de condamnare a lui Ionel Arsene la 8 ani și 4 luni de închisoare – o sentință care are aproape 60 de pagini – este creionată realitatea politică din Neamț, în perioada 2013-2014, când Gheorghe Ștefan era președinte PDL, iar adversarul său – Ionel Arsene, președinte PSD. Una din acuzațiile formulate de procurorii DNA la adresa lui Ionel Arsene este că a dat mâna cu Gheorghe Ștefan pentru a-l înlătura din fruntea Consiliului Județean pe Culiță Tărâță, scop în care primul a pus la bătaie influența, iar al doilea – banii. Cel puțin așa a ”mărturisit” Ștefan la DNA, când s-a dus și l-a denunțat pe Arsene. Și dacă tot e astăzi Ziua Mondială a Libertății Presei, merită redate pasajele elocvente din denunț, inclusiv o parte din interceptări: ”Din actul de sesizare rezultă că în vara anului 2013, în restaurantul Chocolat din Bucureşti, ŞG (în acea perioadă primarul municipiului Piatra Neamţ şi preşedinte PDL Neamţ) i-a dat lui AI (în acea perioadă preşedinte PSD Neamţ şi deputat din partea aceleiaşi formaţiuni politice) suma de 100.000 euro pentru ca acesta din urmă să-şi exercite indirect influenţa asupra lui HG, preşedinte al Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), cu scopul de al declara incompatibil pe TC (în acea perioadă preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ şi preşedintele UNPR Neamţ). De asemenea, ŞG a sesizat că i-a dat suma de 15.000 euro lui AI în timp ce se aflau la hotelul Caro din Bucureşti pentru a fi remişi redactorului şef al ziarului România Liberă, în scopul publicării unor articole denigratoare despre TC”.
Ghidul de comunicare le impune instanțelor să anonimizeze sentințele, de aceea apar doar inițialele persoanelor, însă HG este Horia Georgescu, președintele Agenției Naționale de Integritate la vremea respectivă. El a avut o reacție pe Facebook, imediat după apariția rechizitoriului în presă: ”Atât DNA cât şi instanţa de judecată au stabilit, în mod clar şi fără echivoc că “Remiterea sumei de bani NU a avut finalitatea urmărită…”(adică realizarea traficului de influenţă la Horia Georgescu). De asemenea, numele meu nu apare în niciun proces verbal de interceptare a comunicaţiilor de orice natură, astfel cum rezultă din documentele făcute publice de către parchet şi instanţa de judecată”.
Exact din motivul că ”traficul de influență nu s-a realizat”, Gheorghe Ștefan i-a cerut lui Arsene să-i returneze banii, scop în care l-a folosit drept intermediar pe Vasile Panaite, fostul prefect de Neamț. Probabil că refuzul repetat al lui Arsene a declanșat dorința de a depune un denunț împotriva lui. Una dintre discuțiile cu Vasile Panaite este elocventă în privința viziunii lui Ștefan despre rolul și ”treaba” presei:
”PV: Dar eu m-am dus de 10 ori la el : Băi, are nevoie omul…luni îl mai aştept o dată… zic: M-am întâlnit cu dom Ştefan, sâmbătă… are nevoie omul…
SG:… [neinteligibil – n.n.]… zi-i nu vrea toţi odată… două… 20.000, 30.000… [neinteligibil – n.n.]… cât…15.000-20.000 după aia, până se fac 80.000, nu spun 85.000, ăia 5 i-am uitat, dă-i dracului… ăia care i-am dat lui Turturică, că ăla ş-o făcut treaba, Turturică… l-o făcut varză în ziare pe Tărâţă, dacă-ţi aduci aminte…
PV: Da…
SG: Eu am avut ziarele acasă. Că de aia a mizat el…ca să zic acum a apărut cu Turturică… deci traseul era bun să-l facă pe Tărâţă cum o zis pac, pac…Înţelegi? Dar… n-o mai ieşit…ăla în mormânt…băi, şi mort dac-o dădea, dacă mort îl scotea pe Tărâţă incompatibil … da?
PV: Asta era!”.
Dan Turturică, devenit între timp președinte-director al TVR a negat și el că ar fi luat bani de la Arsene. Diferența față de ANI, unde ”traficul de influență nu s-a realizat”, este că România Liberă a publicat o serie de articole despre Culiță Tărâță, într-un timp foarte scurt, lucru mai puțin obișnuit pentru presa națională, care are o diversitate de subiecte importante de tratat. Iar Gheorghe Ștefan se vede că avea criterii clare de departajare a celor care ”ș-o făcut treaba”, de cei care nu bifau decât ”nerealizări”.
Și pentru ca să fie clar că toate aceste ”întâmplări” concludente sunt văzute și din afară, nu doar percepute în România, redăm două fragmente din raportul ”Reporteri fără frontiere”:
- ”În România, mass-media este lipsită de independență și suferă de încercări de interferență, mai ales la nominalizarea șefilor de radio și televiziune publice, precum și ai Consiliului Național al Audiovizualului”.
- ”România se poate lăuda cu un peisaj mediatic divers, relativ pluralist, care produce investigații puternice de interes public. Presiunea proprietarilor, lipsa de transparență în finanțare sau dificultățile pieței, totuși, împiedică fiabilitatea informațiilor. Alegerile editoriale sunt adesea subordonate intereselor proprietarilor, transformând presa într-un instrument de propagandă”.
Cristina Mircea
