Mănăstirea Secu – primul monument istoric din județul Neamț cu încălzire geotermală

După doi ani de lucrări, proiectul de restaurare a ansamblului Mănăstirii Secu a fost încheiat astăzi, 14 aprilie. De fapt este vorba despre unul dintre proiecte, pentru că starețul Vichentie Amariei a prins curaj și-și dorește să mai acceseze fonduri europene și pentru partea care nu a fost restaurată încă.

• Biserica, așezată ca într-o covată, a scăpat de umezeală

”În secolul al XVII-lea, Nestor Ureche, vornicul Țării de Jos, tatăl cunoscutului cronicar Grigore Ureche, împreună cu soția sa Mitrofana, au ctitorit mănăstirea de piatră, în formă de cetate dreptunghiulară, cu biserica mare în mijlocul zidurilor, căreia i-au fixat hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătorit în fiecare an la data de 29 august” – spune istoria Mănăstirii Secu.

După atâția ani, biserica a scăpat de umezeala care ajunsese să afecteze catapeteasma și pictura.

”Era ciupercă Merulius la baza catapetesmei, am desfăcut tot și am înlocuit talpa”, explică Ioan Eugen Borș, reprezentantul firmei Conbas SRL, care s-a ocupat cu restaurarea. ”S-a ridicat umezeala pe pictură și a trebuit să facem două lucruri: un canal de aerare, de jur împrejurul fundației, ca să ventilăm biserica, după care, la 4-5 metri s-a făcut un dren de adâncime, care preia toate apele. Biserica e așezată cumva ciudat, ca într-o covată și toată apa se aduna la fundație. Am făcut pardoseala din piatră naturală de Vama, cu grosimea de 4 centimetri. Sunt 168 de tipuri de dimensiuni, pentru că noi am încercat să refacem stereometria pardoselei vechi. Am optat pentru încălzire prin pardoseală, cu sondaje geotermale și doar prin acele sondaje mănăstirea reușește să încălzescă principalele spații cu costuri minime, ceea ce este fantastic. Am obținut un confort termic ideal pentru pictură, scopul nostru a fost să punem în valoare elementele de patrimoniu. Și, având o temperatură constantă în pardoseală, putem controla și partea de umiditate relativă, pentru că intră în lucru automat dezumidificatoarele, dacă apare o modificare a parametrilor de umiditate. Toate intervențiile au fost făcute numai de specialiști atestați de Ministerul Culturii, totul s-a făcut ca la carte. Este un proiect complex, un model de abordare și de execuție, zic eu, pentru monumentele istorice din România”.

De la începuturile lucrărilor au fost descoperite sub pardoaselă osemintele lui Nestor Ureche și ale soției sale, care acum au fost așezate în două morminte din biserică. În timpul săpăturilor pentru canalul se aerare au mai fost găsite și alte oseminte, despre care se presupune că ar putea fi ale unor foști viețuitori ai mănăstirii, în special stareți, și ale unor oameni de seamă.

Mănăstirea Secu a contribuit la proiect (valoarea totală a proiectului a fost de 14,3 milioane lei, din care 11,9 milioane lei contribuția Uniunii Europene), dar a suportat și costurile legate de înlocuirea stranelor (cele vechi erau afectate grav de umezeală), lucrările de conservare a catapetesmei și refacerea brâului ornamental din partea de jos a pereților.

• Bibliotecă în turn și un spațiu muzeal luminos și aerisit

Turnul cloporniță are un alt aspect acum, începând cu fațada și continuând cu treptele din interior, ușile restaurate și restaurarea unui spațiu în care va fi amenajată o bibliotecă. O idee excelentă: în clopotniță a fost montată plasă care împiedică accesul porumbeilor în interior.

Muzeul, în care se simțea un miros greu, a devenit acum luminos (are o zonă vitrată care ajută mult și estetic) și aerisit, are de asemenea încălzire prin pardoseală, corpuri de iluminat, sisteme anti-efracție și anti-incendiu, senzori. Alături, spațiul pentru depozitul de icoane are, în plus, o centrală de tratare a aerului, care menține temperatura și umiditatea constante. De toată partea de instalații s-a ocupat o echipă de la.o firmă din Suceava, condusă de un tânăr, care a lucrat cu multă responsabilitate.

Ambele paraclise au fost, de asemenea, restaurate, accesul la unul din ele fiind asigurat de o scară de stejar, de 1.000 de kilograme, lucrată manual, la care s-a muncit 4 luni de zile, iar o încăpere în care se depozitau lemne  va deveni spațiu de expoziție.

• ”Facem ce putem noi, că nu se știe ce-o mai fi!”

Pe fețele turor celor care așteptau semnarea recepției lucrărilor se vedea mulțumirea. I-am abordat pe câțiva dintre ei și, în esență, au spus același lucru: a fost greu, dar cât de remarcabil e rezultatul.

Virgil Cucoș , diriginte de șantier: ”Cred că este o reușită, de fapt cuvântul ”cred” e cumva în plus, dar numai Cel de Sus face lucrurile perfect. Ne-am chinuit, am pus în aplicare un proiect, evident că pe măsură ce-am lucrat s-au descoperit lucruri ce nu puteau fi prevăzute și s-au schimbat soluțiile de consolidare pe parcurs. La muzeu, când am săpat, am găsit o nenorocire la fundație, o pungă cu nămol, cu hlei și ceva lichid, nu vă puteți închipui ce-a fost acolo. La fel la paraclis au fost fracturi deosebite, iar procedurile la finanțator sunt foarte rigide, în momentul în care descoperi lucruri care trebuie făcute te lovești de o mulțime de bariere birocratice. Banii sunt stabiliți, nu prea ai cum să-i întinzi, la un moment dat a trebuit să decidem la ce renunțăm ca să rezolvăm altceva, mult mai important. A fost o echipă de proiectanți, în frunte cu domul Polizu – care este un nume de referință, au fost constructorii, și o surpriză plăcută – juniorul, care s-a ocupat cu instalațiile”.

Starețul Vichentie Amariei: ”Mulțumesc lui Dumnezeu că am ajuns momentul acesta! E un lucru foarte important. Acum ne putem liniști, să ne gândim cum ne apucăm de cealaltă parte, care n-a fost prinsă în proiect, să le punem și pe acestea la punct ca să fie o chestie unitară și să avem conștiința că, dacă s-a făcut ceva, s-a făcut un întreg. Și acuma să încercăm să pregătim partea cealaltă, să conservăm lucrurile acestea, pentru că este o zestre foarte importantă și avem obligația morală în primul rând de a o păstra și de a o preda celor care vin după noi. Parte din icoane sunt în Muzeul Mitropoliei și o parte au fost transportate tot la Iași și am făcut un apel către mitropolie ca înainte de a le aduce încoace să le putem restaura sau măcar conserva cât de puțin. Încă n-am primit un răspuns așteptăm să se găsească o formulă ca să putem să le tratăm un pic, mă refer la icoenele din depozit, care nu sunt ale noastre, noi nu putem decât să le păstrăm. În spațiul muzeal vom expune obiectele vechi, care sunt ale mănăstirii, avem destule slavă Domnului, și frumoase și prețioase, dar acum mai stăm un pic că e tencuiala nouă și să nu influențeze exponatele, că mai sunt și din pânză, și din țesătură. Suntem mulțumiți că urmașii n-or să aibă prea multă treabă. Facem ce putem noi, că nu se știe ce-o mai fi!”.

Rocsana Josanu, directoarea Direcției pentru Cultură Neamț: ”Este o șansă unică această finanțare pentru ansamblul Mănăstirii Secu. Nu ar fi putut niciodată părintele sau ar fi durat foarte mult să facă o asemenea investiție. Este o dovadă în plus că fondurile europene sunt șansa monumentelor istorice, mai ales a ansamblurilor de arhitectură. Îl încurajez pe părintele să-și extindă proiectul și la celelalte părți din incintă și la chilii, unde nu s-a investit până acum. Nu știu dacă i-a fost ușor, la început spunea că e greu, dar pe parcurs a învățat care este procedura. Va fi o plăcere să vină turiștii să vadă și expoziția muzeală, să vadă și ansamblul, pentru că într-adevăr, au ce vedea”.

Cristina Mircea