Comuna Dobreni este un loc din ce în ce mai căutat de familiile de tineri care vor să locuiască la curte, nu foarte departe de oraș. Problema este că nu-și doresc doar să scape de agitație și de aglomerație, ci și să aibă condiții normale de viață: apă curentă, canalizare, asfalt, iluminat public. Iar satele Sărata și Cășăria nu au apă suficientă nici măcar în fântâni. Despre condițiile din comuna Dobreni și planurile de a le îmbunătăți am discutat cu doamna primar Vasilica Crețu.
– Cum se descurcă oamenii în condițiile în care pânza freatică nu le mai asigură necesarul de apă?
– Cei care s-au mutat în Sărata și-au cumpărat rezervoare de 400-500 de litri, dar nu-și pot acoperi consumul casnic. Mai aduc cu bidoane, cumpără de la Lidl. Avem femei de 86-90 de ani, care se duc sub dealul Balaur, unde este o fântână cu cumpănă, și-și iau o căldare, două de apă. Când nu mai este nici acolo apă, trimit rezervorul de la Serviciul pentru Situații de Urgență și le ducem apă la oameni să aibă pentru spălat, pentru vase.
– Și ce speranțe aveți în legătură cu schimbarea situației?
– Avem un proiect depus prin Compania Națională de Investiții, iar în noiembrie anul trecut am depus pe Anghel Saligny pentru Sărata, Cășăria și Dobreni. Ne aprovizionăm cu apă de la Bodești, rețeaua merge pe șoseaua principală până la podul care urcă pe Sărata și mai avem ceva pe câteva străduțe laterale. Apa Serv are pe POIM un proiect să extindă rețeaua de pe strada 1 Decembrie 1918 și să monteze rezervoare pe Balaur și de acolo am făcut noi proiectul mai departe, pentru Sărata, Cășăria, și pentru Dobreni ce-a rămas. Suntem în așteptare. De 5 ani. Este foarte greu, la un moment dat am vrut să fac un credit prin Trezorerie, am vrut să împrumut bani de la stat și să fac pe bucățele, întâi la Sărata, apoi la Cășăria, dar îmi trebuia apa, izvorul de unde să alimentez, asta e cea mai mare problemă.
– Nu vă descurajează că durează atât de mult?
– Între timp tot trimitem documente, nu mă descurajează, dar sunt un pic tristă. Mergând mult în străinătate, în 1992 a fost prima oară când am plecat din țară, am văzut cum se întâmplă acolo lucrurile. De exemplu, în privința înmatriculărilor de mașini. Lucram în privat și eram interesată să aduc mașini din străinătate pentru transport. Am cumpărat prin leasing și mă gândeam cât o să dureze radierea, înmatricularea, formalitățile vamale. Am fost cu patronul care vindea la un ghișeu, ne-a dat un număr de ordine și am stat pentru 5 autobuze cred că 15 minute, după care am plecat cu documentele. Nu-mi venea să cred. Și în România am stat cu autobuzele jumătate de an în așteptare. Te deranjează faptul că durează atât, în fond este în defavoarea noastră. Tot spunem că nu se face aia, nu se face cealaltă, dar de ce nu se face? Mi se pare că nu se vrea, e prea împovărător lucrul cu documentele. Sfânta birocrație.
– Valabilă și în provința proiectului de alimentare cu gaz, despre care se tot vorbește în ultimul timp.
– Ne-am asociat cu comuna Gârcina din 2019, să depunem un proiect pe Anghel Saligny, atunci se auzea de PNDL 3, dar ne-am făcut proiecte și separat, dacă Primăria Gârcina trage gaz și obține o finanțare pe Anghel Saligny, pe proiectul ei ajunge gazul până la hotarul cu Dobreni. Oricum proiectul nostru este legat de proiectul comunei Gârcina. Iar Gârcina se va alimenta de la Piatra-Neamț, de undeva din zona stadionului și va aduce conducta peste deal. Nu știu cât va dura, dar nu doar timpul e o problemă, ci și costurile. Numai studiul de fezabilitate și consultanța pentru un proiect de alimentare cu gaz a comunei Dobreni costă în jur de 200.000 de lei.
– Preconizați că după realizarea proiectelor de apă-canalizare și gaz va crește numărul celor care vor să locuiască în comuna Dobreni?
– Da. M-a ajutat faptul că m-am dus cu asfaltul mult în extravilan, acum zona e în intravilan, pentru că am făcut PUG-ul. Majoritatea celor care fac cereri pentru teren sunt până în 40 de ani, caută întâi case, li se cer sume exorbitante și atunci caută un loc unde este un drum și curent electric, și-și construiesc ei. Chiar m-am uitat cu domnul vice pe hartă să vedem ce drumuri ar mai putea fi asfaltate și unde ar putea să se mai construiască. Și avem în proiect un drum prin care unim strada principală care duce spre Negrești cu strada secundară care duce spre Negrești. Oamenii vin și construiesc de-al lungul drumurilor, dar dacă am găsi finanțare am face și noi alte construcții a căror lipsă o simțim.
– Ce construcții vă lipsesc?
– Nu avem o sală de sport pentru copii, de exemplu, și ca să depun un proiect, primul punct din chestionar este câți elevi ar beneficia. Câți să pun când de la clasa I la clasa a VIII-a am 60 de copii? Este încadrare foarte bună la Dobreni, sunt învățători și profesori extraordinari, dar copiii se duc la școlile din oraș pentru că aici nu au atâtea posibilități pentru activități suplimentare și nici nu pot sta până la ora 17 la școală. În oraș, merg la afterschool, și-i iau părinții la ora 17, după ce ies de la serviciu. În Dobreni sunt familii care au câte 3-4 copii. Dacă fac afterschool pentru cel de clasa a III-a, trebuie să găsesc o posibilitate și pentru cel de grădiniță, până la ora 17. În altă ordine de idei, într-adevăr, nu au unde să meargă la o pizza, la o prăjitură, nu avem decât două magazine mixte, pizzerie este la Bodești. Dar nu avem niciun parc de joacă, copiii nu au unde să stea și să aibă și wi-fi. Vreau să demolez școala veche, să nivelez și să fac un parc, cu alei, cu loc de joacă și, mai ales, vreau să fac o scenă. Sunt mulți copii care fac naveta în oraș și merg la canto sau învață cântece populare. Sâmbăta sau duminica ar urca și ei pe scenă să-i vadă bunica sau mama cântând și n-au scenă. Ei, am să fac și scenă. Dar încă port corespondență cu Ministerul Educației, care nu s-a lămurit ce vreau să fac cu terenul. Am preluat acum o clădire de la cineva, care ne-a donat-o, o clădire aflată în amplasamantul școlii vechi, și vrem să facem o farmacie acolo. Aș vrea să mișcăm lucrurile mai repede, aș vrea ca măcar șoseaua principală să aibă și pe o parte, și pe alta podețe la fel, trotuare la fel, rigole, pentru că se scurge apa de pe deal și vine în stradă. Aș vrea multe, dar tare greu se fac.
Și nu în ordinea corectă. Ar fi trebuit prima dată să îngropăm cablurile care spânzură pe stâlpi, apoi să facem rețelele de apă-canalizare, cu guri de vizitare, cu hidranți, și după aceea să alei și podețe. Dar știți cum e? Fugi că e măsura 4 pentru piste de biciclete! Cred că e vremea să ne oprim din alergat după proiecte și să vedem ce și în ce ordine trebuie făcut! Iar primarul care n-a depus proiect să fie penalizat! Să nu mai zic că sunt proiecte care nu se lipesc pe nicio măsură. Eu am schițat unul pentru un loc de pe Corhana, unde domnul profesor Oniciuc aduce copiii o dată pe an și privesc stelele. Este un loc care trebuie amenajat. Îmi aminesc că bunica îmi spunea că ard comorile de Sânzâiene, și erau două locuri unde apăreau flăcări: unul în Corhana, și altul sus pe deal, în dreptul pensiunii Beatriz, unde a fost o biserică. Cred că nu-i întâmplător că tocmai de pe Corhana se văd cel mai bine stelele și am să fac un proiect acolo, din bugetul local.
A consemnat Cristina Mircea
