Personajul principal: Ilarian Mihail Popa, 48 de ani, din Piatra-Neamț. A fost jandarm 15 ani, a dat examen și a intrat în poliție acum 7 ani. A înființat Clubul Sportiv Bassai-Dai, și după ce aproape s-a mutat la Hangu (unde este ajutor de șef de post și stă în gazdă) a început să facă antrenamente cu peste 150 de copii de pe Valea Muntelui. Totul bine și frumos până a venit iarna, când povestea s-a încheiat din cauza unei săli în care era foarte frig și copiii nu rezistau. Acum 4 ani, a găsit înțelegere la Primăria Poiana Teiului, i s-a oferit un spațiu încălzit, în căminul cultural, nu i s-a pus decât condiția de a obține rezultate și le-a obținut: vicecampion mondial, campion european, triplă campioană națională, competiții de la care s-a întors cu multe medalii, deși ”copiii lui” au concurat cu sportivi din toată lumea. Cum se poate face din puțin, extrem de mult am aflat de la sensei însuși și de la primărița Ana Ancuța.
- ”În Polonia au luat medalii aproape toți. Am reprezentat România, nu doar clubul”
Reticentă la început – în fond, rezultatele notabile la competițiile de anvergură nu sunt tocmai apanajul cluburilor din mediul rural, primărița de Poiana Teiului este convinsă că a luat o decizie înțeleaptă: ”I-am spus domnului Popa că sprijin sportul, dar vreau rezultate. Și sunt extrem de mulțumită de dumnealui, iar copiii sunt fericiți în preajma dumnealui și a soției dumnealui, pentru că și doamna participă la competiții și are grijă de ei. Am asistat la antrenamente și am văzut cum copiii au încredere deplină în domnul Popa, chiar dacă pare mai dur. Au înțeles că dacă nu ar fi așa, nu ar ajunge la astfel de rezultate”.
La antrenamentele de la Poiana Teiului se adună cam 30 de copii, cu vârste între 6 și 14 ani, de două ori pe săptămână. Lotul de performanță, din care fac parte 6 copii, are două antrenamente suplimentare, separat de grup.
”Am fost în Polonia și peste tot în țară, la toate competițiile. În Polonia au luat medalii aproape toți. E mare lucru. Am reprezentat România, nu doar clubul și au participat multe țări. Denisa a luat medalia de aur. Denisa este mândria mea, este o sportivă redutabilă și o elevă eminentă. Înainte de a merge la liceu m-au sunat părinții ei și mi-au spus că ar fi vrut ca fata lor să meargă la Colegiul Petru-Rareș, din Piatra-Neamț, dar ea nu a vrut să renunțe la karate. Și a ales liceul de la Borca, doar ca să nu se rupă de antrenamente”, a declarat Ilarian Mihail Popa.
Denisa Topoliceanu, care pare firavă fizic, are deja dorințe clare pentru viitor. Modestă, când e vorba despre propriile-i rezultate, devine volubilă când este întreabtă despre antrenor – deja un model pentru ea: ”Nu am știut la început despre ce este vorba și am zis să încerc să văd cum e sportul. M-am ținut tare, am ajuns să fiu triplă campioană națională anul trecut. Îmi doresc să pot lua centura neagră până termin clasa a XII-a, poate chiar să-mi deschid un club, să devin antrenor. A devenit pasiunea mea. Sensei este un om minunat. Față de alți antrenori, el chiar își dă silința, se implică foarte mult, își dorește să ne ducă departe, adică chiar muncește. Cu ajutorul lui am vizitat foarte multe locuri, în care nu aș fi ajuns altfel. Am fost în Polonia, iar anul acesta mergem la Bratislava. Încerc să fac față și cu școala, și cu antrenamentele, dar mă descurc, sunt printre cei mai buni. La liceul din Borca se face carte, la mine în clasă este o concurență destul de mare”.
- ”Bucuria să fim așteptați, la stația Petrom din Poiana Teiului, cu muzică, cu steaguri, cu trompete și cu șampanie pentru copii, este imensă”
Denisa nu e singura care face performanță. I se adaugă Rareș – campion european, elev în clasa a VI-a, și Alexandru, pentru care mama face eforturi să-l aducă la antrenamente și să-i cumpere echipament. Și ceilalți, mulți și dornici să câștige medalii. Și fiecare minut de efort la sală le este răsplătit.
”Cea mai mare mulțumire a mea este momentul în care urcăm pe podium. Noi venim de nicăieri și luptăm cu sportivi care au săli dedicate, cu saci, cu tot felul de echipamente. În urmă cu 4 ani, am fost la un campionat național la Timișoara. Antrenorii mă știau, ca sportiv, și m-au întrebat de unde suntem. Nu auziseră de Hangu – atunci acolo ne antrenam. Și am câștigat titlul de campion național, cu un copil care făcea antrenamente de un an de zile. A fost una din cele mai mari mulțumiri ale mele. Culmea este că fetița care a câștigat a luptat cu o fostă sportivă de-a mea, care avea centură maro și făcea karate de 11 ani. E adevărat, eu nu-i menajez pe copii, efectiv pleacă frânți de la sală. Dar cu zâmbetul pe față. Reușesc, prin felul meu de a fi, să mai strecor o glumiță, le spun bancuri cu polițiști și ei zâmbesc, chiar dacă nu mai pot ridica mâna de jos. Evident, cel mai greu e momentul în care pierdem. Nici nu pot să-i iau în brațe, soția se ocupă cu consolarea. Dar i-am învățat să piardă. Pentru mine e mai frustrant, pentru că văd altfel lucrurile, de pe margine. De foarte multe ori, ei se lasă prinși de luptă și, efectiv, nu mă mai aud când le spun ce să facă. Greșesc, și pierd. Alteori, reușesc. În 2019 am fost la Cluj, la Cupa Campionilor Europeni, unde a câștigat Rareș. A concurat cu 48 de sportivi. A fost foarte mult și foarte greu. În competiție au fost 980 de sportivi, din toată lumea. Meritul important e al antrenorului, dar contează enorm susținerea. Și Primăria Poiana Teiului ne susține constant, e singura primărie care face lucrul acesta, deși am copii și de la Hangu, și de la Borca”, spune Ilarian Popa.
”Noi nu am avut pretenția să-i susțină și alte primării, deși dacă ar face-o ar fi bine”, adaugă primarul Ana Ancuța. ”Noi am pus spațiul la dispoziție și ținând cont de faptul că dumnealui are astfel de rezultate, încercăm să susținem financiar deplasările. Restul cheltuielilor cu echipamentele, transportul, cazarea și masa sau taxele de competiție, le suportă părinții”.
Pentru deplasarea în Polonia, sensei a reușit să obțină sprijin de la toate primăriile și părinții n-au avut de plătit decât 300 de lei, pentru o săptămână de competiție. Iar grupul și-a permis o deplasare de 150 de kilometri până la granița cu Germania, doar ca să vadă marea. Erau mulți copii, care nu văzuseră niciodată marea. Au intrat îmbrăcați în apă, a fost o nebunie frumoasă pentru ei.
Modelării fizice și psihice a copiilor – sportul implică disciplină, voință și echilibru, toate importante pentru o construcție durabilă, i s-a adăugat și un sponsor important: Avcon Store, Poiana Largului. Din banii donați au fost achiziționate treninguri personalizate pentru toți copiii. În rest, se folosesc cele mai ieftine kimono-uri și cele mai ieftine mănuși.
”Din puțin, domnul Popa face minuni. Iar pe copii sportul i-a făcut mai încrezători și mai puternici. Cunosc copii care erau introvertiți și au devenit deschiși și, indiscutabil, mai sociabili. Sportul le-a dat încredere și energie, au mai multe speranțe, au mai multe gânduri pentru viitor”, punctează primarul Ana Ancuța.
La rându-i, sensei se gândește la acuratețea cu care trebuie să ”gestioneze” atâția copii, inclusiv pe cei care, ca Denisa, vor să-l urmeze în carieră: ”E o mândrie, dar e și o mare responsabilitate. Însă bucuria să fim așteptați, la stația Petrom din Poiana Teiului, cu muzică, cu steaguri, cu trompete și cu șampanie pentru copii, este imensă. E ca atunci când copiii vin și mă îmbrățișează, după antrenament. E un sentiment plăcut, ca o mulțumire, exact cum simt și când se ridică pe prima treaptă a podiumului”.
Cristina Mircea
