De 5 ani, reprezentantul Edil Industry – firma care se ocupă cu salubrizarea în 12 localități de pe Valea Bicazului și Valea Muntelui, duce muncă de lămurire cu localnicii. Mai întâi a fost o adevărată bătaie de cap cu platformele pe care erau puse containerele, apoi s-a trecut la colectarea din poartă în poartă și au început discuțiile despre ora la care trebuie scoși sacii cu deșeuri în stradă, iar acum încă se mai dezbate problema colectării selective, de care depinde taxa pe gunoi. Mulți oameni nu fac efortul de a strânge separat deșeurile reciclabile, pe motiv că oricum sunt luate cu aceeași mașină, neștiind că există o stație de sortare la Tașca, unde se pun pe categorii fiecare sticlă, fiecare PET și fiecare bucată de metal, în vederea valorificării. Despre lucrurile pe care oamenii ar trebui să le facă pentru a proteja mediul, dar și pentru a-și proteja propriul buzunar am discutat cu Ionuț Rîpanu, șeful punctului de lucru Tașca al firmei Edil Industry.
– Povestea asta cu reciclarea deșeurilor face pași foarte lenți. De ce?
– Pentru că oamenii încă nu înțeleg că reciclarea este viitorul. E foarte simplu. Am mers din poartă în poartă, am mers cu primarii sau cu oameni din primării și am vorbit cu fiecare cetățean, și am explicat, dar rezultatele apar greu. Primul UAT care a mișcat ceva e Tașca: primăria a cumpărat saci pentru toată populația, i-a împărțit și am găsit deșeu reciclabil peste 40% bun. Orașul Bicaz, comunele Farcașa sau Borca fac eforturi pentru creșterea gradului de reciclare, prin informări trimise prin Poșta Română sau prin anunțuri în mediul online.
– În ciuda acestor anunțuri, oamenii n-au înțeles că taxa de salubritate depinde și de ei și sunt destui care cred că firma care ridică gunoiul se îmbogățește pe spinarea lor.
– Aici este o problemă legată de UAT-urile care nu comunică bine cu oamenii și nu le spun că taxa asta va putea fi micșorata doar atunci când gradul de reciclare și valorificare a deșeurilor reciclabile va crește. Cetățenii trebuie să înțeleagă faptul că valoarea taxei pentru acest serviciu este compusă și din alte foarte multe taxe pe care noi, ca operatori, respectând cadrul legal în vigoare, le-am inclus în cuantumul taxei pe care ei o achită. De exemplu, pentru fiecare tonă noi avem de plătit 178 RON către depozitul județean de deșeuri, 80 lei – taxe pe economie circulară, TVA, etc…. Dacă ne uităm la cantitatea mică de deșeuri reciclabile, părerea mea este ca e rea-voință. Dacă s-ar da 3-4 amenzi într-un sat, ca să se ducă oleacă zvonul, că nu avem sate foarte mari, eu spun că s-ar rezolva. Multă lume crede că nu se se poate cu amenzi, că nu se merge înainte. Ba nu, omul se civilizează cu amenzi! Bine, mai e o problemă legată de OIREP-uri, dar la ce prețuri sunt acum pe piață, a ajuns tona de peturi 2200 de lei. Nici n-am nevoie de OIREP, am nevoie să am PET bun și să-l dau.
– Ce înseamnă PET bun?
– Un PET curat. Tot ce are scris pe fundul ambalajului PET, chiar dacă e de la detergent de vase sau de la iaurt, e bun. Dar trebuie să fie spălat și curat, nu o nenorocire. Bun, să zicem că nu iau 2200 de lei pe tonă, dar dacă iau 2000, eu dau banii ăștia înapoi la primărie. Pentru ridicat o tonă de deșeu reciclabil, primăria mă plătește undeva la 1200 de lei. Eu în tona aia, dacă am materiale bune – aluminiu, carton, plastic, pot să ajung să dau înapoi la primărie mai mult decât încasez. Dar omul nu înțelege că fiecare deșeu, ce poate fi reciclat, dar este aruncat în gunoiul menajer înseamnă, de fapt, bani pierduți.
– În Piatra-Neamț, la case, se colectează doar PET separat și restul amestecat: menajer cu diverse.
– Și eu la fel iau, dar de exemplu în zona rurală niciodată n-ai să găsești carton pe timp de iarnă, că e bun la aprins focul, dar într-o parte găsești sticlă de whisky, în alta doză de bere, în alta PET. Acum e 5.000 de lei tona de aluminiu. Și în Piatra-Neamț s-ar putea să fie mai mult aluminiu decât PET. La mine, deocamdată merge PET-ul, că asta e zona.
– Omul de rând cum le poate colecta separat, dacă are un singur sac?
– Legea spune așa: colectăm pe 5 fracții în rural, și pe 6 fracții în urban, și atunci mă întreb pentru ce mai avem stații de sortare. Dacă omul este așa de conștiincios la el acasă și pune pe fracții, înseamnă că eu ar trebui doar să descarc, să balotez și abia atunci să fac bani. Nu se întâmplă așa. Aș fi mulțumit și dacă ar pune în amestec sticlă, aluminiu, PET, tot ce înseamnă reciclabil într-un singur sac și eu să sortez. Dar să fie curat, nu hârtie igienică folosită. Mi-aș dori foarte multe schimbări legislative, dar ținându-se cont de fiecare zonă a țării în parte, de particularitățile ei, pentru că lucrurile diferă foarte mult de la București până la noi, pe Valea Muntelui.
– Dar în 5 ani, ați obținut și rezultate, poate nu cele pe care vi le-ați fi dorit…
– Conducerea ADIECO Neamt poate confirma că Zona 4 Neamț chiar merge cel mai bine din punct de vedere al reciclării și al valorificării. Chiar mă străduiesc, dar oricum sunt oaia neagră, pentru că eu facturez la primărie serviciul și decontez primăriei ce-am valorificat, exact cum spune legea. Și pot să fac oricând dovada că anul trecut am dat înapoi la primării aproape 300.000 de lei. Eu, dacă aș fi fost primar într-o comună, aș fi spus așa: în anul 2022 cetățenii nu plătesc gunoiul, cu condiția să-l dea corect. Și care nu-l dă coresc, să plătească triplu. Cred că asta ar fi singura variantă.
– Deci aluminiul este în top ca preț de valorificare, urmează PET-ul. Hârtia unde este în ecuație?
– E mai nimic. Cartonul, aluminiul și plasticul sunt cel mai bine plătite. Sticla era o problemă la un moment dat. Este foarte multă sticlă în conținutul gunoiului. Eu pot obține undeva la 450 de lei pe tonă. Dar la acești 450 de lei se adaugă 178 de lei cât aș fi plătit dacă duceam acea tonă de sticlă la depozitul de la Girov. Oamenii ar putea să ajungă chiar să simtă că scade taxa pe salubrizare, dacă ar colecta deșeurile corect. Și cred că acum nu mai poate să spună nimeni că nu știe ce înseamnă deșeu reciclabil.
– Ceea ce se vede cu ochiul liber este că, în ciuda eforturilor care se fac pentru protejarea mediului, există foarte multe gunoaie aruncate pe malurile apelor și pe la marginea pădurilor.
– Cred că oamenii care aruncă sunt cei care au societăți comerciale. Ca să nu plătească la mine, aruncă aiurea. Pensiuni cu pretenții, care sunt pline de turiști de Crăciun și de Anul Nou, îmi dau mie, în luna decembrie, o pubelă de 0,25 mc. Și eu n-am nicio putere să iau măsuri împotriva lor. Vorbim despre Durău, singura stațiune din zona noastră. Dacă eu sun de pe telefonul meu la o pensiune, mi se spune că e închis, nu funcționează, dar dacă sun de pe alt telefon și vreau să rezerv o cameră, mi se spune că e plin și nu mai au nimic liber. Bine, dacă ar vrea ANAF-ul să-i verifice la cantitățile de gunoi și-ar da seama dacă au avut turiști sau nu. Le înțeleg și lor raționamentul pentru care predau gunoi puțin. Problema este ce fac cu restul. Noi aruncăm gunoaiele peste tot și pe urmă ne uităm la televizor, cu admirație, cum se mișcă lucrurile în comuna Ciugud, că acolo se fac bani din gunoaie. Ăia nu-s tot oameni? Ei de ce pot?
– Poate pentru că este o altfel de mentalitate și au înțeles deja că, având o atitudine responsabilă, protejează mediul și-și protejează și propriul buzunar.
– Mulți cetățeni din Zona IV Neamț spun că nivelul taxei de salubrizare este foarte mare. Îi rog să aibă în vedere faptul că toate cheltuielile de operare au crescut foarte mult începând din anul 2017 și până astăzi. De asemenea, trebuie ținut cont de fondul de salarii necesar (șoferi, manipulanți, sortatori, operatori utilaje), de prețul combustibilului, de prețul pieselor de schimb și al reparațiilor, de prețul materialelor consumabile, de prețul asigurărilor auto și al rovignetelor, și de faptul că plătim aproximativ 30.000 lei pe lună redevența pentru stația de la Tașca. Rog conducerile primăriilor care au făcut pași importanți în creșterea gradului de reciclare să continue eforturile cel puțin ca până acum, iar pe celelalte, care nu au făcut niciun pas, le rog să înțeleagă faptul că serviciul va fi din ce în ce mai scump, dacă nu reciclăm. Le mulțumesc primăriilor care au înțeles că, pentru un serviciu de bună calitate, facturile trebuie plătite la timp, iar celor care uită de cele 2, 3 sau mai multe facturi neachitate (avem cazuri din acestea) le reamintesc faptul că o executare judecătorească îmi doresc să fie ultima cale de încasare a facturilor.
A consemnat Cristina Mircea
